ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2322/2012

Asupra recursului penal de față, reține următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. întocmit la data de 19 aprilie 2010 în dosarul nr. 152/D/P/2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecata în stare de libertate a inculpatei E.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, în forma agravantă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând, în esența, în aceea ca, în perioada mai - iunie 2009 inculpata ar fi intermediat introducerea și transportul cantității de 1993,8 grame cocaina din Panama pe teritoriul României pe cale poștala i-ar fi instigat și sprijinit financiar pe martorii R.M.D.

și P.M. sa efectueze transportul acestei cantități de droguri de mare risc pe teritoriul României, iar ulterior a instigat la scoaterea și transportul aceleiași cantități de droguri de mare risc de pe teritoriul României în localitatea Valencia din Spania cu ajutorul martorilor, R.M.D. și P.M. pentru ca în final cantitatea de droguri de mare risc (cocaina) sa fie preluata de inculpata împreuna cu cetățeanul spaniol D.S.R. Prin sentința penală nr. 639 din 27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în dosarul nr. 19404/3/2010, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata B.E., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 combinat cu art. 112 lit. f) C. pen., art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității nete de 1.893,8 g. cocaină (ridicată de la R.M.D.) și depusă la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. - Camera de Corpuri Delicte cu dovada seria H nr. 0001443 din 30 iunie 2009 și în baza art. 18 alin. (1) Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea cantității de cocaină rămasă după efectuarea constatării tehnico-științifice, cu păstrarea contraprobelor.

În baza art. 160 a C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, propunerea de arestare în lipsă a inculpatei B.E., formulată de P.Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: La data de 03 iunie 2009, prin adresa I.G.P.R. – D.C.C.O. - Serviciul Antidrog nr. 436217/2009 a fost sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. cu privire la faptul că la data de 28 mai 2009 la Biroul Vamal Otopeni au sosit 2 colete în greutate totală de 28 kilograme expediate din Panama - Tocumen, pe adresa numitului R.M.D.

Coletele au fost transportate pe ruta aeriană Panama - Olanda (Amsterdam) - România (Otopeni), iar în documentele de însoțire a acestora se menționa că ar conține un obiect cu denumirea „Postoperatorie Regenerator”, valoarea declarată a acestuia fiind de 1.200 dolari S.U.A. Destinatarul coletelor avea trecut numărul de telefon, pentru contact, prezentându-se în cursul zilei de 03 iunie 2009 pentru ridicarea coletelor, în persoana numitul R.M.D. Deoarece autoritățile vamale i-au adus la cunoștință că o persoană fizică nu poate realiza importul, martorul R.M.D. a declarat verbal că acesta urmează a fi realizat a doua zi, respectiv la data de 04 iunie 2009 de către firma „C. SRL”.

Existând suspiciuni cu privire la conținutul celor două colete sosite din Panama, s-a procedat la verificarea acestora cu aparatul de control nedistructiv în Aeroportul Otopeni, constatându-se că, cele două colete conțineau două compresoare, care erau închise etanș și întrucât nu existau mijloacele tehnice necesare pentru deschiderea acestora, s-au luat măsurile pentru transportarea lor în regim de supraveghere vamală, la sediul I.G.P.R. – D.C.C.O. În urma controlului efectuat asupra celor două colete s-a constatat că acestea conțineau fiecare 2 (două) aparate cu câte un compresor de culoare neagră, formă ovală, în interiorul cărora s-a descoperit câte un motor, iar sub acestea se aflau ambalate în mai multe folii de plastic transparent și o banda izolatoare de culoare neagră, o substanță pulverulentă de culoare albă presată.

Substanța depistată în cele două motoare a fost cântărită cu cântarul marca „T.”, însumând cantitatea de aproximativ 2,2 kilograme. Prin rezoluția I.G.P.R. – D.C.C.O. - Serviciul Antidrog din 03 iunie 2009, emisă în dosarul nr. 152/D/P/2009, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice, fizico-chimice, prin care să se răspundă dacă substanța depistată în cele două colete cu denumirea „Postoperatorio Regenerator” conținea substanțe interzise de Legea nr. 143/2000. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 523587 din 09 iunie 2009 întocmit de L.C.A.P.D. din cadrul I.G.P.R. – D.C.C.O., a rezultat că, probele cu masa totală de 1993,8 grame (765,7 grame + 228,6 grame + 708,6 grame + 290,9 grame), înaintate în cauza privind martorul R.M.D., conțineau cocaină și tetramisol, cocaina fiind o substanță care face parte din Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000, constituind drog de mare risc.

Prin adresa nr. 436217 din 03 iunie 2009, I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog a solicitat acestui parchet emiterea unei autorizații cu titlu provizoriu pe o durată de 48 ore, pentru interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip SMS și MMS efectuate de la postul telefonic utilizat de martorul R.M.D. precum și interceptarea și înregistrarea audio-video în mediul ambiental pentru acțiunile și discuțiile ce vor fi purtate de către acesta și alți membri ai grupării infracționale din care acesta face parte, deoarece exista un caz de urgență prevăzut de art. 91 2 alin. (2) C. proc. pen. Prin ordonanța acestui parchet nr. 152/D/P/2009 (autorizația nr. 202/ A din 03 iunie 2009, ora 21:15) s-a dispus autorizarea, în regim de urgență și cu titlu provizoriu privind interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip SMS și MMS efectuate de la postul telefonic utilizat de martorul R.M.D.

pentru o perioadă de 48 ore, respectiv de la 03 iunie 2009, ora 22:30, până la 05 iunie 2009, ora 22:30. Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 152/D/P/2009 din 03 iunie 2009 (autorizația nr. 53/ A din 03 iunie 2009) s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate, privind cantitatea de aproximativ 2,2 kilograme cocaină cu substituirea totală a drogurilor de mare risc, care să permită circulația pe teritoriul României de aproximativ 2,2 kilograme din substanțele care vor înlocui drogurile de mare risc în scopul descoperirii activității infracționale și identificării persoanelor implicate în traficul de droguri, pe o perioadă de 30 zile de la data de 03 iunie 2009 până la 02 iulie 2009, inclusiv.

Urmare acestei autorizații, la data de 03 iunie 2009, lucrătorii de poliție judiciară delegați în cauză au procedat la substituirea celor două compresoare metalice de culoare neagră din interiorul cărora au fost extrase pachetele cu droguri (cocaină), introducându-se în colete alte două compresoare de formă și mărime aproximativ asemănătoare, de față la această activitate asistând martorii asistenți H.V.L. și Ș.A.C. Prin referatul nr. 436217 din 04 iunie 2009 I.G.P.R.

– D.C.C.O., Serviciul Antidrog a solicitat acestui parchet emiterea unei autorizații cu titlu provizoriu pe o durată de 48 ore, pentru interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip SMS și MMS efectuate de la posturile telefonice utilizate de martorul P. M. și utilizat de o persoană neidentificată, întrucât din investigațiile efectuate în cauză a rezultat că aceste două persoane sunt implicate în introducerea pe teritoriul României a celor două colete care conțin cocaină, ce au sosit din Panama, urmând să fie preluate de la Biroul Vamal Otopeni de către martorul R.M.D. cu ajutorul persoanelor susnumite.

Prin ordonanța acestui parchet nr. 152/D/P/2009 (autorizația nr. 203/ A din 04 iunie 2009, ora 10:30) s-a dispus autorizarea, în regim de urgență și cu titlu provizoriu privind interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip SMS și MMS efectuate de la posturile telefonice utilizate de învinuitul P.M. utilizat de o persoană neidentificată, pentru o perioadă de 48 ore, respectiv de la data de 04 iunie 2009, ora 11:30, până la data de 06 iunie 2009, ora 11:30. La data de 04 iunie 2009, în jurul orelor 14:30, martorii R.M.D. și P.M. împreună cu martorul l.M. s-au prezentat la Biroul Vamal Otopeni cu autoturismul de unde martorii au preluat coletele care conțineau substanțele ce au substituit drogurile de mare risc (cocaina) ce a fost trimisă din Panama, deplasându-se în mun.

București și în complexul D. din localitatea Afumați, jud. Ilfov, pentru a rezolva diverse probleme administrative și achiziționarea de mărfuri. Ulterior, după ce în autoturism a fost preluat și martorul l.A., martorii R.M.D. și P.M. împreună cu martorul l.M. s-au deplasat către mun. Oltenița, jud. Călărași, context în care în jurul orelor 20:00, mașina în care se aflau cei patru a fost blocată în trafic la intrarea în mun. Oltenița. În momentul în care martorul R.M.D. se afla la sediul politiei, ca urmare a reținerii administrative în vederea audierii de către procuror, inculpata B.E. l-a apelat telefonic, întrebându-l unde sunt coletele ridicate de la Biroul Vamal Otopeni și întrucât învinuitul a dorit să coopereze cu organele de anchetă, insistând că nu este implicat în mod voit în tranzacția cu droguri, acesta i-a răspuns că respectivele colete se află la martorul P.M., care face demersuri pentru a i le expedia în Spania.

Aflând acest lucru, inculpata B.E. i-a comunicat la telefon adresa ei și a concubinului său D.S.R. pentru a-i fi trimise coletele în Spania, adresa exactă fiind expediată printr-un mesaj tip SMS adresat martorului R.M.D. Apoi, inculpata B.E. a revenit cu un alt apel telefonic și i-a precizat că, ar dori să mai trimită încă patru colete în România pe care le va depune cel mai probabil miercurea viitoare, discuția purtându-se într-o zi de joi, în consecință, dacă această tranzacție ar fi avut loc, s-ar fi desfășurat peste aproximativ o săptămână. Având în vedere împrejurările prezentate mai sus, din care au rezultat date că inculpata B.E.

se ocupa de traficul internațional de droguri de mare risc (cocaină) în sensul că aceasta organiza transportul de pe teritoriul statului Panama pe teritoriul României a unor cantități însemnate de cocaină în colete, care cuprindeau compresoare (motoare), ce aveau disimulate câteva kilograme de droguri în pungi din folii de plastic, iar ulterior din România prin intermediul unor persoane interpuse (cum a fost și cazul martorul R.M.D. și P.M.), cocaina era redirecționată către Spania de unde era preluată de învinuitul B.E., pentru a se proba activitatea infracțională a acesteia legată de traficul ilicit internațional de droguri de mare risc (cocaină) s-au întreprins mai multe activități procedurale în prezenta cauză.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 152/D/P/2009 din 09 iunie 2009 (autorizația nr. 58/ A din 09 iunie 2009) s-a dispus autorizarea investigatorului sub acoperire „M.A., nume de cod, pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în săvârșirea infracțiunilor, pe o perioadă de 30 de zile de la data de 09 iunie 2009 până la data de 08 iulie 2009, inclusiv. De asemenea, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 152/D/P/2009 din 09 iunie 2009 (autorizația nr. 59/ A din 09 iunie 2009) s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate internaționale privind cantitatea de 1993,8 grame cocaină (rămasă după efectuarea raportului de constatare tehnico științifică a cantității de aproximativ 2,2 kilograme cocaină depistată în coleteie ridicate de martorii P.M.

și R.M.D. la data de 04 iunie 2009) cu substituirea parțială a drogurilor de mare risc, prin disimulare în două colete trimise din Panama, ce conțin două aparate numite „Postoperatorio Regenerator”, respectiv a cantității de 100 grame cocaină și a unei substanțe care să înlocuiască cantitatea de 1893,8 grame cocaină (câte 50 grame cocaină și 946,9 grame din substanța care înlocuiește drogurile, în fiecare aparat), pe ruta aeriană România (Aeroportul Internațional Henry Coandă București - Otopeni) - Spania, de către I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog, Cu Sprijinul Reprezentanților I.G.P.F. și ai A.N.V.

În vederea obținerii aprobării pentru desfășurarea în bune condiții a operațiunii de livrare supravegheată internațională a cantității de cocaină și a substanței care înlocuia (substituia) parțial cocaina, s-a efectuat o cerere de comisie rogatorie internațională către autoritățile competente din Regatul Spaniei, prin care să se dispună autorizarea operațiunii de livrare supravegheată internațională cu participarea investigatorului sub acoperire „M.A.”, nume de cod.

La data de 11 iunie 2009, Judecătoria de Instrucție nr. 12 din localitatea Valencia, Spania a aprobat în cadrul dosarului nr. 2684/2009 solicitarea de comisie rogatorie internațională formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., cu excepția autorizării interceptării convorbirilor din mediul ambiental, pentru aducerea la îndeplinire a operațiunii de livrare supravegheată de droguri de mare risc (cocaină), desemnându-se Echipa Pentru Criminalitate Organizată și Antidrog din cadrul U.O.P.J., aparținând Comandamentului Gărzii Civile din Valencia. Conform indicațiilor inculpatei B.E., s-a procedat la ambalarea a două colete care să se prezinte ca aspect și gabarit asemănător celor sosite din Panama la Biroul Vamal Otopeni și plasarea acestora la punctul de lucru al firmei de transport internațional A. din București.

Ulterior acestor operațiuni, inculpata B.E. a fost anunțată, despre acest fapt, fiindu-i adus la cunoștință de către martorul R.M.D., că firma de transport A. a preluat coletele expediate pe numele său și al concubinului D.S.R. La data de 12 iunie 2009, Echipa pentru Criminalitate Organizată și Antidrog a fost informată de I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog, cu privire la faptul că la data de 13 iunie 2009, orele 13:45, va ajunge pe Aeroportul Manises, din Valencia, Spania, investigatorul sub acoperire „M.A.”, nume de cod, care urma să pună la dispoziția autorităților polițienești spaniole drogurile de mare risc (cocaina) în cantitate totală de 100 grame împărțită în două mostre de câte 50 grame fiecare, ambalată într-un plic, împreună cu două cutii de carton care conțineau substanța substituită în locul cantității rămase de 1.893,8 grame cocaină.

De asemenea, autoritățile române au comunicat autorităților spaniole competente, că în autocarul care pleca din România cu destinația Valencia, fuseseră încărcate două cutii similare celor două colete confiscate în România. La data de 13 iunie 2009, reprezentantul autorităților competente spaniole s-a întâlnit pe Aeroportul din Manises, Spania cu investigatorul sub acoperire „M.A.”, nume de cod în prezența unui interpret de limbă română, ocazie cu care investigatorul i-a predat două cutii de carton ce conțineau substanța substituită în locul drogurilor și un plic capsat și sigilat conținând două pungi a câte 50 grame fiecare cu substanța care constituia drogul de mare risc (cocaina). Pentru ca faptele săvârșite de inculpata B.E.

astfel, cum acestea au fost anterior dezvoltate să constituie infracțiune, este necesar a se reține vinovăția inculpatei sub forma intenției (inculpata sa fi precizat si urmărit producerea rezultatului faptei sale prin săvârșirea acelei fapte fie, ca în cazul in intenției eventuale, inculpata sa fi prevăzut rezultatul faptei sale si doar sa accepte posibilitatea producerii acestuia), în ipoteza in care aceasta ar fi avut cunoștința de conținutul real al coletelor. Inculpata B.E. audiată fiind de judecătorul de instrucție din Valencia a susținut ca nu a avut cunoștință de conținutul real al coletelor ajunse la autogara din Valencia și că de la numitul D.S.R.M. (concubinul sau) știa ca acele colete conțin niște aparate de combaterea celulitei.

Procurorul a calificat susținerile inculpatei ca nesincere și pentru a proceda astfel a reținut ca declarațiile acesteia ar fi în contradicție cu declarațiile martorului R.M.

care a precizat ca inculpata i-ar fi adus la cunoștință despre aparatele de tratare a celulitei cu ocazia primului transport din martie 2009 ceea ce ar infirma susținerea inculpatei ca abia în momentul în care s-a deplasat la autogara ar fi aflat ce conțin coletele (este vorba de aparatele de tratare a celulitei); de asemenea conduita inculpatei constituie un element care în opinia acuzării ar contura vinovăția acesteia și este vorba, se reține prin rechizitoriu, de faptul ca inculpata „a evitat ca rudele sale sa fie implicate în tranzacție, în dorința de a nu expune persoanele apropiate (părinți și frați) în eventualul risc al capturării coletelor”, dar si insistentele inculpatei „de a duce la bun sfârșit operațiunea .. chiar daca acest lucru ar presupune costuri mult mai mari” fapt care, concluzionează procurorul denotă ca inculpata ar fi avut cunoștință de adevărata valoare a transportului (și evident conținutul coletelor).

Tribunalul a observat că acuzarea își fundamentează susținerea vinovăției inculpatei B.E. în săvârșirea faptelor deduse judecății practic pe o interpretare a unei conduite a inculpatei, conduita dedusă la rându-i din interpretarea trunchiata, selectivă a conținutului mijloacelor de proba administrate in aceasta cauza. Cât privește declarația martorului R.M.D. (dată la 5 iunie 2009 pe formular tip dar și olograf în prezenta apărătorului acestuia pentru ca la acea data martorul avea calitatea de învinuit în prezenta cauza) acesta a susținut ca luna martie a anului 2009 inculpata l-a contactat telefonic solicitându-i sa accepte sa-i fie trimis un colet „ce conținea un scaun de masaj” iar la întrebarea acestuia de ce nu trimite familiei coletul, inițial inculpata ar fi susținut ca „îi este frica sa nu afle amantul ei adresa din România” iar ulterior „ca vrea sa-i facă un cadou mamei sale”.

Martorul a declarat ca la aproximativ o săptămână, doua de la momentul ridicării coletului inculpata l-a trimis pe fratele sau, B.F. sa ridice acest colet, susținere ce a venit să infirme, afirmația procurorului din rechizitoriu în sensul ca inculpata ar fi evitat ca rudele sale sa fie implicate, determinat de faptul ca ar fi avut cunoștință de conținutul real al coletului; ori, în cazul acestui transport coletul a fost trimis din România in Spania de fratele inculpatei câtă vreme acesta l-a ridicat de la martorul R.M.D.

Mai mult, acest presupus transport nici nu face obiectul judecății prezentei cauze însă tribunalul a făcut referire si analizat susținerile martorului referitoare la împrejurările prezentate motivat de afirmațiile ce se regăsesc in actul de inculpare in sensul ca inculpata nu și-ar fi implicat familia întrucât cunoștea natura nelegala a conținutului coletelor afirmație utilizata în vederea reținerii vinovăției inculpatei in săvârșirea faptelor deduse judecății. Referitor la contribuția inculpatei B.E. la ridicarea coletelor din autogara Valencia, Spania în data de 13 iunie 2009 D.S.R.M. (concubinul acesteia) audiat fiind în țara sa de origine și întrebat fiind in ce măsura a participat la comiterea faptelor investigate acesta a declarat ca inculpata „a fost folosita de el pentru a ridica cele doua cutii pe care le transporta in momentul arestării sale”.

De asemenea, audiată fiind în Spania inculpata a declarat ca D.S.R.M. i-a spus că urmau să sosească doua colete expediate din România care conțineau aparate de combatere a celulitei, propunându-i sa ia legătura cu persoanele din România. Prin urmare, câtă vreme inculpata declară că i s-a solicitat de către concubinul său să ia legătura cu persoanele din România care urmau sa expedieze cele doua colete care potrivit susținerilor acestuia ar fi conținut acele aparate, este evident că inculpata avea cunoștință de existenta transportului anterior momentului sosirii acestuia în autogara Valencia lucru pe care de altfel l-a si declarat, astfel că susținerile acuzării (din actul de inculpare) în sensul ca inculpata ar fi nesinceră (aceasta trăsătură deprinzându-se din pretinsa susținere nereala a inculpatei în sensul ca abia în momentul in care s-ar fi deplasat la autogara ar fi aflat ce conțin coletele), apar ca lipsite de fundament probator.

Afirmația martorului R.M.D. în sensul că deși a avertizat-o pe inculpata ca ridicarea coletelor în data de 4 iunie 2009 de către acesta ar genera costuri mai mari, nu poate conduce automat, necoroborat cu niciun alt mijloc de probă la concluzia că motivul pentru care inculpata nu a renunțat la acest transport ar fi faptul ca aceasta avea la .cunoștință de conținutul real al coletelor și oricum dacă cel puțin în plan teoretic s-ar putea retine o astfel de concluzie aceasta ar fiind doar o presupunere a celui îndrituit cu sarcina administrării probelor, presupunere care in absenta unor certitudini rezultând in concret din mijloace de proba administrate in cauza nu ar putea fundamenta o soluție de condamnare a inculpatei.

În concluzie, tribunalul a observat că activitatea de aflare a adevărului prin probe cunoaște momente in care se ajunge la situații de îndoiala cu tot efortul de evaluare depus. Potrivit regulii „in dubio pro reo” dacă în cursul procesului penal o împrejurare provoacă îndoiala cu privire la existenta ei, dacă poate fi explicată și ca neexistenta si ca existenta, acea împrejurarea nu este reținuta când este in defavoarea inculpatului. Îndoiala este echivalentă cu lipsa totala de probe si trebuie sa duca la achitarea inculpatului, in faza de judecata, regula „in dubio pro reo” acoperind atât elementele constitutive ale infracțiunii cât si circumstanțele. În prezenta cauza deși situația de fapt este cea descrisa si reținută si prin actul de inculpare, vinovăția inculpatei B.E.

în comiterea faptei este, pentru argumentele ce preced, pusă sub semnul îndoielii neexistând probe certe, indubitabile care să permită reținerea acesteia astfel încât tribunalul a dispus achitarea inculpatei sub aspectul faptelor deduse judecații, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. În raport de aceasta soluție propunerea Parchetului făcută odată cu sesizarea instanței, de luare a măsurii arestării preventive fata de inculpata a fost apreciată de către judecător ca neîntemeiată fiind respinsă ca atare. Referitor la cantitatea de 1893,8 grame cocaină ridicată de la R.D., tribunalul având în vedere prevederile legii speciale 143/2000 dar și dispozițiunile art. 111 C. proc.

pen., referitoare la scopul masurilor de siguranță (înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penala) a dispus confiscarea drogurilor ridicate de la R.M. si depuse la camera de corpuri delicate. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticile formulate de acesta vizând netemeinicia hotărârii, sub aspectul greșitei achitări a inculpatei B.E. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Examinând sentința penală atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 C. proc.

pen., Curtea de Apel București a constatat că aceasta este legală și temeinică. Astfel, sub un prim aspect, este de observat că prima instanță nu a reținut o altă situație de fapt decât cea expusă în rechizitoriu, situație constând, în esență, în aceea că în iunie 2009, inculpata B.E. i-a solicitat martorului R.M.D. să primească și să ridice două colete de la Biroul Vamal Otopeni (în care au fost descoperite cea. 2 kg. cocaină), ce fuseseră expediate din Panama, pe care să le trimită apoi în Valencia - Spania, unde locuia, pe numele său și al concubinului său, numitul D.S.R., iar ulterior a ridicat coletele respective, împreună cu acesta din urmă. Cum această situație de fapt nu este contestată nici de acuzare, nici de apărare, Curtea a specificat că nu va mai relua în cuprinsul prezentei hotărâri analiza probatoriilor care o susțin.

Deși a constatat ca fiind corectă starea de fapt din actul de sesizare, instanța de fond a subliniat totuși că acest lucru nu este suficient pentru a se putea pronunța o soluție de condamnare a inculpatei B.E., fiind necesar să se fi dovedit că aceasta a acționat cu vinovăția cerută de lege. Analizând probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în etapa cercetării judecătorești, instanța de fond a apreciat, în mod just, că acesta nu este în măsură a proba, dincolo de orice îndoială, vinovăția inculpatei. În acest sens, se constată că fiind audiată în Spania cu privire la învinuirile ce i se aduc, inculpata B.E. a susținut că nu cunoștea ce conțineau cele două colete, ea nefăcând altceva decât să îl ajute pe concubinul său, întrucât acesta nu vorbește limba română.

Se remarcă faptul că această poziție a fost adoptată de inculpată de la bun început, aceasta arătând că a întreprins toate aceste demersuri la cererea concubinului său, datorită faptului că coletele urmau să fie expediate în Spania din România, țara sa de origine, fără însă a cunoaște că acestea conțineau cocaină, caz în care nu ar fi acceptat să îl ajute. Susținerile inculpatei au fost confirmate în mod constant de numitul D.S.R.M., concubinul său, care a arătat încă de la momentul depistării lor de către organele de poliție spaniole –G.C. că „își dă seama că trebuie arestat, dar însoțitoarea sa (inculpata B.E.) nu este implicată în această acțiune”. Tot astfel, după arestarea sa, acesta a arătat că inculpata „a fost folosită de el pentru a ridica cele două cutii pe care le transporta în momentul arestării sale”.

Curtea găsește plauzibile aceste susțineri, având în vedere nu doar relația de concubinaj dintre inculpată și numitul D.S.R.M. și diferența mare de vârstă dintre ei (30 de ani), ce îi confereau un real ascendent celui din urmă, cât mai ales faptul că acesta mai intrase anterior în conflict cu legea penală, fiind condamnat inclusiv pentru infracțiuni de trafic de droguri (conform relațiilor comunicate de autoritățile spaniole), în timp ce inculpata nu. Nici din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu martorul R.M.D. în legătură cu cele două colete, interceptate în mod legal în cauză, nu reiese că ar fi cunoscut ce conțin acestea.

De altfel, se constată că în actul de sesizare nu s-au invocat probe directe în susținerea vinovăției inculpatei, aceasta fiind dedusă de Ministerul Public din comportamentul inculpatei, faptul că a evitat să își implice rudele în primirea coletelor, insistența în finalizarea operațiunii de preluare a coletelor în ciuda faptului că se anticipau costuri mult mai mari etc. Examinând toate aceste aspecte, instanța de fond a considerat, în mod just, că ele nu conturează decât, cel mult, unele indicii cu privire la vinovăția inculpatei, insuficiente însă pentru condamnarea sa.

În apel, criticând concluzia primei instanțe, Ministerul Public a susținut că „probele administrate în cauză o prezintă pe inculpata B. E. ca făcând parte din lumea traficanților de droguri, aceasta ocupându-se de traficul internațional de cocaină, în sensul că organiza transportul de pe teritoriul statului Panama pe teritoriul României a unor cantități însemnate de cocaină în colete [..]”, susținerea fiind însă una generală, fără a se indica, concret, care sunt acele probe avute în vedere. O singură referire punctuală se face în cuprinsul motivelor de apel, cu privire la împrejurarea că în cursul lunii martie a aceluiași an, potrivit declarațiilor martorului R.M.D., inculpata l-ar mai fi contactat telefonic, solicitându-i să accepte să-i fie trimis pe numele său un colet, despre care aceasta a susținut că ar conține un scaun de masaj, care să îi fie apoi expediat în Spania, împrejurare care, susține Ministerul Public, a fost simplist înlăturată de prima instanță.

Se constată însă, așa cum corect a învederat prima instanță, că aspectele vizate de Ministerul Public nu fac obiectul prezentei cauze și, oricum, nu s-a probat în niciun fel că respectivul coletul ar fi conținut droguri. În apel, Ministerul Public a mai susținut și că există contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii atacate, căci se vorbește de aplicarea principiului in dubio pro reo, dar se pronunță achitarea pe considerentul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor imputate. Curtea găsește însă neîntemeiate criticile apelantului, în speță, nefiind vorba de nicio contradicție, aprecierea instanței de fond în sensul că, sub raport probatoriu, nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială (care nu poate decât să profite inculpatei) că aceasta a acționat cu intenție, fiind reflectată în mod corect în soluția de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În acest sens, se are în vedere că, așa cum corect s-a arătat în chiar cuprinsul hotărârii atacate, regula in dubio pro reo este deopotrivă aplicabilă atât în ceea ce privește toate elementele constitutive ale infracțiunii (deci nu doar elementul material al laturii obiective), cât și circumstanțele cauzei. De altfel, nici nu ar fi fost posibilă o soluție de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., căci aceasta presupune ca fapta să nu existe în materialitatea ei, deci ca realitatea înconjurătoare să nu fi fost în vreun fel modificată, ceea ce nu este cazul în speță. Concluzionând, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, apelul declarat de Ministerul Public fiind neîntemeiat, motiv pentru care a fost respins, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Împotriva deciziei penale nr. 145 a din 27 aprilie 201 a Curții de Apel București, pronunțată în acest sens, s-a exercitat calea de atac a recursului de către parchet. Se invocă cazul de casare de la pct. 10 al art. 385 9 C. proc. pen., în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să influențeze soluția procesului. În acest sens s-a făcut trimitere la nelegalitatea hotărârii apelate sub aspectul modului de soluționare a propunerii de arestare preventivă în lipsă a inculpatei. în acest sens se impunea emiterea unei încheieri motivate atacabilă cu recurs separat. De asemenea, instanța nu s-a pronunțat cu privire la anumite probe și la integralitatea motivelor de apel.

Instanța de apel s-a limitat s-a limitat la analiza sumară a motivelor expuse, iar această analiză se rezumă la a prelua în integralitate considerentele sin sentință sau la inserarea unor considerente generale care nu sunt de natură să susțină soluția. Totodată, instanța de apel nu a analizat distinct motivul de apel invocat de procuror referitor la vădita contradicție dintre considerente și dispozitiv. Reprezentantul parchetului a invocat eroarea gravă de fapt, decizia nefiind legală și temeinică, sub aspectul greșitei achitări a inculpatei cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2), și art. 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Astfel, probele administrate în cauză o prezintă pe inculpata B.E.

ca făcând parte din lumea traficanților de droguri, aceasta ocupându-se de traficul internațional de droguri de mare risc, respectiv cocaină, în sensul că organiza transportul de pe teritoriul statului Panama pe teritoriul României a unor cantități însemnate de cocaină în colete, care cuprindeau compresoare ce aveau disimulate câteva kilograme de droguri în pungi din folii de plastic, iar ulterior, din România, prin intermediul unor persoane interpuse (cum a fost și cazul martorilor R.M.D. și P.M.), cocaina era redirecționată către Spania, de unde era preluată de inculpata B.E. Astfel, martorul R.M.D. a susținut că în luna martie a anului 2009 inculpata l-a contactat telefonic, solicitându-i să accepte să-i fie trimis un colet „ce conținea un scaun de masaj”, iar la întrebarea acestuia de ce nu trimite familiei coletul, inițial inculpata ar fi susținut că „îi este frica sa nu afle amantul ei adresa din România”, iar ulterior „că vrea să-i facă un cadou mamei sale”.

Aceste împrejurări din care rezultă activitatea inculpatei de trafic de droguri au fost îndepărtate de instanța de judecată, cu motivarea simplă că nu fac obiectul cauzei. Judecătorul a înlăturat declarațiile martorului R.M.D. și, nemaifăcând o altă trimitere la probele administrate în cauză, a conchis că se impune a reține dubiul. Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpata B.E. a participat în mod direct și cu vinovăție la săvârșirea faptelor pentru care este cercetată în cauză. S-a mai invocat că pe parcursul soluționării apelului, procedura de citare cu intimata inculpată nu a fost legal îndeplinită, în condițiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen.

(potrivit cărora partea căreia, personal, prin reprezentant sau apărător ales sau prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondentei, i s-a înmânat în mod legal citația pentru un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu excepția situațiilor în care prezența acestora este obligatorie potrivit legii). Pe parcursul instrumentării cauzei în recurs, din partea inculpatei s-a depus o hotărâre judecătorească emisă de Tribunalul din Valencia din care ar rezulta că aceasta, alături de o altă persoană au fost achitați de sub învinuirea săvârșirii unei infracțiuni împotriva sănătății publice, fiind vorba de o faptă din iunie 2009, Poliția spaniolă a reținut inițial o persoană, D.S.R., despre care se susține că ar fi concubinul inculpatei, asupra acestora s-au găsit 1139 grame cocaină.

Instanța de recurs, analizând cazurile de casare invocate, motivele concrete în susținerea acestora, va constata incident pct. 10 al art. 385 9 C. proc. pen., prioritar în dezbatere juridică, cu o soluție procedurală adiacentă corespunzătoare, ce trece în superfluu orice analiză de fond, de substanță asupra speței de față. Trecând peste așa-zisa nelegalitate a hotărârilor sub aspectul modului de soluționare a propunerii de arestare preventivă în lipsă a inculpatei, că se impunea emiterea unei încheieri motivate atacabilă cu recurs separat, instanța de recurs constatând o situație contrară în acest sens, aflată în deplin acord cu normele procedurale în materie, este de evidențiat, însă, că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să influențeze soluția procesului.

Dacă decizia atacată, reprodusă in extenso, descrie o anumită situație de fapt (cu menționarea expresă improprie că, „cum această situație de fapt nu este contestată nici de acuzare, nici de apărare, Curtea specifică că nu va mai relua în cuprinsul prezentei hotărâri analiza probatoriilor care o susțin), anumite carențe se manifestă în prezentarea și analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești, aspecte asupra cărora tocmai că au existat critici concrete în cadrul motivelor de apel ale procurorului.

Astfel, acuzarea a susținut constant că, în ceea ce privește convorbirile telefonice purtate de către inculpată cu martorii R. și P., conținutul acestora, prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă, impune concluzia conform căreia inculpata era pe deplin conștientă de activitatea ilicită în care este implicată, nefiind o persoană inocentă care a fost implicată în mod accidental în aceste activități, ci dimpotrivă având un rol și un loc bine determinat în traficul de droguri de mare risc pe ruta Panama - Spania, via România. În loc să aprecieze asupra acestor convorbiri, instanța de apel investită cu emiterea unui răspuns și clarificare a acestor aspecte, s-a mulțumit în analiză abordând doar declarațiile inculpatei și a așa-zisului complice al său.

Instanța de apel trebuia să întreprindă o analiză corectă, imparțială și concretă a probatoriului administrat. în plus, se impunea o interpretare generală, de ansamblu a conținutului mijloacelor de probă administrate în cauză prin coroborare cu declarațiile martorului R.M. Parchetul susține în motivele de recurs, că coletul pe care martorul R.M. l-a primit în luna martie 2009, în urma aranjamentelor făcute de inculpată, reprezintă de fapt un test pe care aceasta împreună cu celelalte persoane din Panama, neidentificate, l-au făcut pentru a încerca reacția autorităților din România, pentru a-și da seama dacă există riscul declanșării de cercetări de către autorități. Or aceste aspecte nu au fost analizate în niciun mod de către organele judiciare.

Așadar, instanța de apel, în coliziune cu caracterul devolutiv cu care era investită prin apelul exercitat, nu s-a pronunțat cu privire la anumite probe și la integralitatea motivelor de apel. Instanța de apel s-a limitat la analiza sumară a motivelor expuse, iar această analiză se rezumă la a prelua în integralitate considerentele din sentință sau la inserarea unor considerente proprii pur generale. Obligația instanțelor de a-și motiva corespunzător hotărârea, de a analiza temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea sau admiterea apelului, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârilor a situației de fapt expusă în detaliu, a argumentelor aduse, punctul de vedere al instanței față de fiecare probă, de fiecare argument relevant și față de orice motiv de apel invocat.

Aceste cerințe sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic, dar analizat și întemeiat pe considerente de drept. În contextul în care decizia pronunțată în apel nu corespunde acestor cerințe, privind și prin prisma caracterului devolutiv al căii de atac, adus în discuție, deoarece instanța nu a făcut o analiză completă a probelor administrate în cauză, că argumentele primei instanțe au fost preluate în totalitate, soluția instanței de recurs este cea de admitere a căii de atac exercitate, casare a deciziei și trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel București, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen. Această instanță, cu ocazia rejudecării, se va preocupa de îndepărtarea acestor inconveniente, va păși la o analiză riguroasă, detaliată și coroborată a tuturor aspectelor specifice speței, cu prezentarea de lămuriri pentru fiecare critică expresă adusă hotărârii primei instanțe, ultimele acte rămase valabile de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul fiind cele imediat anterioare emiterii deciziei. Totodată, instanța de apel va avea de clarificat și situația juridică a hotărârii judecătorești emisă de Tribunalul din Valencia din care ar rezulta că inculpata, alături de o altă persoană au fost achitați de sub învinuirea săvârșirii unei infracțiuni împotriva sănătății publice, fiind vorba de o faptă din iunie 2009, Poliția spaniolă a reținut inițial o persoană, D.S.R., despre care se susține că ar fi concubinul inculpatei, asupra acestor persoane s-au găsit 1139 grame cocaină.

Deși Parchetul și-a manifestat rezerve față de acest act procedural, a impactului său aspra prezentei spețe, va fi de decelat aspra chestiunii ridicate, de văzut și comparat conținutul concret al documentelor, abordarea eventualei instituții juridice a recunoașterii unei hotărâri străine, înrâurirea sa asupra cauzei, cu plierea pe o soluție legală din partea instanțelor române care, fiind cristalizat contextul procedural, nu poate fi realizabilă în ultim grad de control judiciar ordinar, al recursului. Văzând și dispozițiile art. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. împotriva deciziei penale nr. 145/ A din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpata B.E. Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel București. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată B.E., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limba spaniolă se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2012.