ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2322/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2322/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului penal de față, reține următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.I.I.C.O.T. întocmit la data de 19 aprilie 2010 în dosarul nr. 152/D/P/2009

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecata în

stare de libertate a inculpatei E.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic internațional ilicit de droguri

de mare risc, în forma agravantă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 33

lit. a) C. pen., faptele constând, în esența, în aceea ca, în perioada mai - iunie

2009 inculpata ar fi intermediat introducerea și transportul cantității de

1993,8 grame cocaina din Panama pe teritoriul României pe cale poștala i-ar fi

instigat și sprijinit financiar pe martorii R.M.D. și P.M. sa efectueze

transportul acestei cantități de droguri de mare risc pe teritoriul României,

iar ulterior a instigat la scoaterea și transportul aceleiași cantități de

droguri de mare risc de pe teritoriul României în localitatea Valencia din

Spania cu ajutorul martorilor, R.M.D. și P.M. pentru ca în final cantitatea de

droguri de mare risc (cocaina) sa fie preluata de inculpata împreuna cu

cetățeanul spaniol D.S.R.

Prin sentința

penală nr. 639 din 27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

a ll-a penală, în dosarul nr. 19404/3/2010, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată

inculpata B.E., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de

droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost

achitată aceeași inculpată cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

internațional ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 combinat cu art. 112 lit. f) C. pen., art. 118

lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității nete de 1.893,8 g. cocaină

(ridicată de la R.M.D.) și depusă la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. - Camera de

Corpuri Delicte cu dovada seria H nr. 0001443 din 30 iunie 2009 și în baza art.

18 alin. (1) Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea cantității de cocaină

rămasă după efectuarea constatării tehnico-științifice, cu păstrarea

contraprobelor.

În baza art.

160

a

C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, propunerea de

arestare în lipsă a inculpatei B.E., formulată de P.Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost

lăsate în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 03

iunie 2009, prin adresa I.G.P.R. – D.C.C.O. - Serviciul Antidrog nr.

436217/2009 a fost sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. cu privire la faptul că la data de 28 mai 2009 la

Biroul Vamal Otopeni au sosit 2 colete în greutate totală de 28 kilograme

expediate din Panama - Tocumen, pe adresa numitului R.M.D. Coletele au fost

transportate pe ruta aeriană Panama - Olanda (Amsterdam) - România (Otopeni),

iar în documentele de însoțire a acestora se menționa că ar conține un obiect

cu denumirea „Postoperatorie Regenerator”, valoarea declarată a acestuia fiind

de 1.200 dolari S.U.A.

Destinatarul

coletelor avea trecut numărul de telefon, pentru contact, prezentându-se în

cursul zilei de 03 iunie 2009 pentru ridicarea coletelor, în persoana numitul R.M.D.

Deoarece

autoritățile vamale i-au adus la cunoștință că o persoană fizică nu poate

realiza importul, martorul R.M.D. a declarat verbal că acesta urmează a fi

realizat a doua zi, respectiv la data de 04 iunie 2009 de către firma „C. SRL”.

Existând

suspiciuni cu privire la conținutul celor două colete sosite din Panama, s-a

procedat la verificarea acestora cu aparatul de control nedistructiv în

Aeroportul Otopeni, constatându-se că, cele două colete conțineau două

compresoare, care erau închise etanș și întrucât nu existau mijloacele tehnice

necesare pentru deschiderea acestora, s-au luat măsurile pentru transportarea

lor în regim de supraveghere vamală, la sediul I.G.P.R. – D.C.C.O.

În urma

controlului efectuat asupra celor două colete s-a constatat că acestea

conțineau fiecare 2 (două) aparate cu câte un compresor de culoare neagră,

formă ovală, în interiorul cărora s-a descoperit câte un motor, iar sub acestea

se aflau ambalate în mai multe folii de plastic transparent și o banda

izolatoare de culoare neagră, o substanță pulverulentă de culoare albă presată.

Substanța

depistată în cele două motoare a fost cântărită cu cântarul marca „T.”, însumând

cantitatea de aproximativ 2,2 kilograme.

Prin rezoluția

I.G.P.R. – D.C.C.O. - Serviciul Antidrog din 03 iunie 2009, emisă în dosarul

nr. 152/D/P/2009, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice,

fizico-chimice, prin care să se răspundă dacă substanța depistată în cele două

colete cu denumirea „Postoperatorio Regenerator” conținea substanțe interzise

de Legea nr. 143/2000.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 523587 din 09 iunie 2009 întocmit de L.C.A.P.D.

din cadrul I.G.P.R. – D.C.C.O., a rezultat că, probele cu masa totală de 1993,8

grame (765,7 grame + 228,6 grame + 708,6 grame + 290,9 grame), înaintate în

cauza privind martorul R.M.D., conțineau cocaină și tetramisol, cocaina fiind o

substanță care face parte din Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000,

constituind drog de mare risc.

Prin adresa nr.

436217 din 03 iunie 2009, I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog a solicitat

acestui parchet emiterea unei autorizații cu titlu provizoriu pe o durată de 48

ore, pentru interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor

telefonice și a comunicărilor tip SMS și MMS efectuate de la postul telefonic

utilizat de martorul R.M.D. precum și interceptarea și înregistrarea

audio-video în mediul ambiental pentru acțiunile și discuțiile ce vor fi

purtate de către acesta și alți membri ai grupării infracționale din care

acesta face parte, deoarece exista un caz de urgență prevăzut de art. 91

2

alin. (2) C. proc. pen.

Prin ordonanța

acestui parchet nr. 152/D/P/2009 (autorizația nr. 202/ A din 03 iunie 2009, ora

21:15) s-a dispus autorizarea, în regim de urgență și cu titlu provizoriu

privind interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice și

a comunicărilor tip SMS și MMS efectuate de la postul telefonic utilizat de

martorul R.M.D. pentru o perioadă de 48 ore, respectiv de la 03 iunie 2009, ora

22:30, până la 05 iunie 2009, ora 22:30.

Prin ordonanța

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 152/D/P/2009

din 03 iunie 2009 (autorizația nr. 53/ A din 03 iunie 2009) s-a dispus

autorizarea efectuării unei livrări supravegheate, privind cantitatea de

aproximativ 2,2 kilograme cocaină cu substituirea totală a drogurilor de mare

risc, care să permită circulația pe teritoriul României de aproximativ 2,2

kilograme din substanțele care vor înlocui drogurile de mare risc în scopul

descoperirii activității infracționale și identificării persoanelor implicate

în traficul de droguri, pe o perioadă de 30 zile de la data de 03 iunie 2009

până la 02 iulie 2009, inclusiv.

Urmare acestei

autorizații, la data de 03 iunie 2009, lucrătorii de poliție judiciară delegați

în cauză au procedat la substituirea celor două compresoare metalice de culoare

neagră din interiorul cărora au fost extrase pachetele cu droguri (cocaină),

introducându-se în colete alte două compresoare de formă și mărime aproximativ

asemănătoare, de față la această activitate asistând martorii asistenți H.V.L. și

Ș.A.C.

Prin referatul

nr. 436217 din 04 iunie 2009 I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog a

solicitat acestui parchet emiterea unei autorizații cu titlu provizoriu pe o

durată de 48 ore, pentru interceptarea, înregistrarea și localizarea

convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip SMS și MMS efectuate de la

posturile

telefonice utilizate de martorul

P.

M. și utilizat de o persoană

neidentificată, întrucât din

investigațiile

efectuate în cauză a rezultat că aceste două persoane sunt

implicate în

introducerea pe teritoriul României a celor două colete care conțin cocaină, ce

au sosit din Panama, urmând să fie preluate de la Biroul Vamal Otopeni de către

martorul R.M.D. cu ajutorul persoanelor susnumite.

Prin ordonanța

acestui parchet nr. 152/D/P/2009 (autorizația nr.

203/ A din 04 iunie 2009, ora 10:30) s-a dispus autorizarea, în regim

de urgență

și cu titlu provizoriu privind interceptarea, înregistrarea

și localizarea

convorbirilor telefonice și a

comunicărilor tip SMS și MMS efectuate de la

posturile telefonice

utilizate de învinuitul P.M. utilizat de o persoană neidentificată, pentru o

perioadă de 48 ore, respectiv de la data de 04 iunie 2009, ora 11:30, până la

data de 06 iunie 2009, ora 11:30.

La data de 04

iunie 2009, în jurul orelor 14:30, martorii R.M.D. și P.M. împreună cu martorul

l.M. s-au

prezentat la Biroul Vamal Otopeni

cu autoturismul

de unde martorii au preluat coletele care conțineau

substanțele ce au substituit drogurile de mare risc (cocaina) ce a fost trimisă

din Panama, deplasându-se în mun. București și în complexul D. din localitatea

Afumați, jud. Ilfov, pentru a rezolva diverse probleme administrative și

achiziționarea de mărfuri.

Ulterior, după

ce în autoturism a fost preluat și martorul l.A., martorii R.M.D. și P.M. împreună

cu martorul l.M. s-au deplasat către mun. Oltenița, jud.

Călărași, context în care în jurul orelor 20:00,

mașina

în care se aflau cei patru a fost blocată în trafic la intrarea

în mun. Oltenița.

În momentul în

care martorul R.M.D. se afla la sediul politiei, ca urmare a reținerii

administrative în vederea audierii de către procuror, inculpata B.E. l-a apelat

telefonic, întrebându-l unde sunt coletele ridicate de la Biroul Vamal Otopeni

și întrucât învinuitul a dorit să coopereze cu organele de anchetă, insistând

că nu este implicat în mod voit în tranzacția cu droguri, acesta i-a răspuns că

respectivele colete se află la martorul P.M.,

care face demersuri

pentru a i le expedia în Spania.

Aflând acest lucru, inculpata B.E. i-a comunicat

la telefon

adresa ei și a concubinului său D.S.R. pentru a-i fi trimise

coletele în Spania, adresa exactă fiind expediată

printr-un mesaj tip SMS

adresat martorului R.M.D.

Apoi, inculpata

B.E. a revenit cu un alt apel telefonic și i-a precizat că, ar dori să mai

trimită încă patru colete în România pe care le va depune cel mai probabil

miercurea viitoare, discuția purtându-se într-o zi de joi, în consecință, dacă

această tranzacție ar fi avut loc, s-ar fi desfășurat peste aproximativ o

săptămână.

Având în vedere

împrejurările prezentate mai sus, din care au rezultat date că inculpata B.E.

se ocupa de traficul internațional de droguri de mare risc (cocaină) în sensul

că aceasta organiza transportul de pe teritoriul statului Panama pe teritoriul

României a unor cantități însemnate de cocaină în colete, care cuprindeau

compresoare (motoare), ce aveau disimulate câteva kilograme de droguri în pungi

din folii de plastic, iar ulterior din România prin intermediul unor persoane

interpuse (cum a fost și cazul martorul R.M.D. și P.M.), cocaina era

redirecționată către Spania de unde era preluată de învinuitul B.E., pentru a

se proba activitatea infracțională a acesteia legată de traficul ilicit

internațional de droguri de mare risc (cocaină) s-au întreprins mai multe

activități procedurale în prezenta cauză.

Prin ordonanța

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 152/D/P/2009

din 09 iunie 2009 (autorizația nr. 58/ A din 09 iunie 2009) s-a dispus

autorizarea investigatorului sub acoperire „M.A., nume de cod, pentru

descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de

probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în

săvârșirea infracțiunilor, pe o perioadă de 30 de zile de la data de 09 iunie

2009 până la data de 08 iulie 2009, inclusiv.

De asemenea,

prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

nr. 152/D/P/2009 din 09 iunie 2009 (autorizația nr. 59/ A din 09 iunie 2009)

s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate internaționale

privind cantitatea de 1993,8 grame cocaină (rămasă după efectuarea raportului

de constatare tehnico științifică a cantității de aproximativ 2,2 kilograme

cocaină depistată în coleteie ridicate de martorii P.M. și R.M.D. la data de 04

iunie 2009) cu substituirea parțială a drogurilor de mare risc, prin disimulare

în două colete trimise din Panama, ce conțin două aparate numite

„Postoperatorio Regenerator”, respectiv a cantității de 100 grame cocaină și a

unei substanțe care să înlocuiască cantitatea de 1893,8 grame cocaină (câte 50

grame cocaină și 946,9 grame din substanța care înlocuiește drogurile, în fiecare

aparat), pe ruta aeriană România (Aeroportul Internațional Henry Coandă

București - Otopeni) - Spania, de către I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul

Antidrog, Cu Sprijinul Reprezentanților I.G.P.F. și ai A.N.V.

În vederea

obținerii aprobării pentru desfășurarea în bune condiții a operațiunii de

livrare supravegheată internațională a cantității de cocaină și a substanței

care înlocuia (substituia) parțial cocaina, s-a efectuat o cerere de comisie

rogatorie internațională către autoritățile competente din Regatul Spaniei,

prin care să se dispună autorizarea operațiunii de livrare supravegheată

internațională cu participarea investigatorului sub acoperire „M.A.”, nume de

cod.

La data de 11

iunie 2009, Judecătoria de Instrucție nr. 12 din localitatea Valencia, Spania a

aprobat în cadrul dosarului nr. 2684/2009 solicitarea de comisie rogatorie

internațională formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T., cu excepția autorizării interceptării convorbirilor

din mediul ambiental, pentru aducerea la îndeplinire a operațiunii de livrare

supravegheată de droguri de mare risc (cocaină), desemnându-se Echipa Pentru

Criminalitate Organizată și Antidrog din cadrul U.O.P.J., aparținând

Comandamentului Gărzii Civile din Valencia.

Conform

indicațiilor inculpatei B.E., s-a procedat la ambalarea a două colete care să

se prezinte ca aspect și gabarit asemănător celor sosite din Panama la Biroul

Vamal Otopeni și plasarea acestora la punctul de lucru al firmei de transport

internațional A. din București.

Ulterior

acestor operațiuni, inculpata B.E. a fost anunțată, despre acest fapt, fiindu-i

adus la cunoștință de către martorul R.M.D., că firma de transport A. a preluat

coletele expediate pe numele său și al concubinului D.S.R.

La data de 12

iunie 2009, Echipa pentru Criminalitate Organizată și Antidrog a fost informată

de I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog, cu privire la faptul că la data de

13 iunie 2009, orele 13:45, va ajunge pe Aeroportul Manises, din Valencia,

Spania, investigatorul sub acoperire „M.A.”, nume de cod, care urma să pună la

dispoziția autorităților polițienești spaniole drogurile de mare risc (cocaina)

în cantitate totală de 100 grame împărțită în două mostre de câte 50 grame

fiecare, ambalată într-un plic, împreună cu două cutii de carton care conțineau

substanța substituită în locul cantității rămase de 1.893,8 grame cocaină.

De asemenea,

autoritățile române au comunicat autorităților spaniole competente, că în

autocarul care pleca din România cu destinația Valencia, fuseseră încărcate

două cutii similare celor două colete confiscate în România.

La data de 13

iunie 2009, reprezentantul autorităților competente spaniole s-a întâlnit pe

Aeroportul din Manises, Spania cu investigatorul sub acoperire „M.A.”, nume de

cod în prezența unui interpret de limbă română, ocazie cu care investigatorul

i-a predat două cutii de carton ce conțineau substanța substituită în locul

drogurilor și un plic capsat și sigilat conținând două pungi a câte 50 grame

fiecare cu substanța care constituia drogul de mare risc (cocaina).

Pentru ca

faptele săvârșite de inculpata B.E. astfel, cum acestea au fost anterior

dezvoltate să constituie infracțiune, este necesar a se reține vinovăția

inculpatei sub forma intenției (inculpata sa fi precizat si urmărit producerea

rezultatului faptei sale prin săvârșirea acelei fapte fie, ca în cazul in

intenției eventuale, inculpata sa fi prevăzut rezultatul faptei sale si doar sa

accepte posibilitatea producerii acestuia), în ipoteza in care aceasta ar fi

avut cunoștința de conținutul real al coletelor. Inculpata B.E. audiată fiind

de judecătorul de instrucție din Valencia a susținut ca nu a avut cunoștință de

conținutul real al coletelor ajunse la autogara din Valencia și că de la

numitul D.S.R.M. (concubinul sau) știa ca acele colete conțin niște aparate de

combaterea celulitei.

Procurorul a

calificat susținerile inculpatei ca nesincere și pentru a proceda astfel a

reținut ca declarațiile acesteia ar fi în contradicție cu declarațiile

martorului R.M. care a precizat ca inculpata i-ar fi adus la cunoștință despre

aparatele de tratare a celulitei cu ocazia primului transport din martie 2009

ceea ce ar infirma susținerea inculpatei ca abia în momentul în care s-a

deplasat la autogara ar fi aflat ce conțin coletele (este vorba de aparatele de

tratare a celulitei); de asemenea conduita inculpatei constituie un element

care în opinia acuzării ar contura vinovăția acesteia și este vorba, se reține

prin rechizitoriu, de faptul ca inculpata „a evitat ca rudele sale sa fie

implicate în tranzacție, în dorința de a nu expune persoanele apropiate

(părinți și frați) în eventualul risc al capturării coletelor”, dar si

insistentele inculpatei „de a duce la bun sfârșit operațiunea .. chiar daca

acest lucru ar presupune costuri mult mai mari” fapt care, concluzionează

procurorul denotă ca inculpata ar fi avut cunoștință de adevărata valoare a

transportului (și evident conținutul coletelor).

Tribunalul a

observat că acuzarea își fundamentează susținerea

vinovăției inculpatei B.E. în săvârșirea faptelor deduse judecății

practic pe o interpretare a unei conduite a inculpatei, conduita dedusă la

rându-i

din interpretarea trunchiata, selectivă a conținutului mijloacelor de proba

administrate in aceasta cauza.

Cât privește

declarația martorului R.M.D. (dată la 5 iunie 2009 pe formular tip dar și

olograf în prezenta apărătorului acestuia pentru ca la acea data martorul avea

calitatea de învinuit în prezenta cauza) acesta a susținut ca luna martie a

anului 2009 inculpata l-a contactat telefonic solicitându-i sa accepte sa-i fie

trimis un colet „ce conținea un scaun de masaj” iar la întrebarea acestuia de

ce nu trimite familiei coletul, inițial inculpata ar fi susținut ca „îi este

frica sa nu afle amantul ei adresa din România” iar ulterior „ca vrea sa-i facă

un cadou mamei sale”.

Martorul a declarat ca la aproximativ o

săptămână, doua de la

momentul ridicării coletului inculpata l-a trimis

pe fratele sau, B.F. sa ridice acest colet, susținere ce a venit să infirme,

afirmația procurorului din rechizitoriu în sensul ca inculpata ar fi evitat ca

rudele sale sa fie implicate, determinat de faptul ca ar fi avut cunoștință de

conținutul real al coletului; ori, în cazul acestui transport coletul a fost

trimis din România in Spania de fratele inculpatei câtă vreme acesta l-a

ridicat de la martorul R.M.D.

Mai mult, acest

presupus transport nici nu face obiectul judecății prezentei cauze însă

tribunalul a făcut referire si analizat susținerile martorului referitoare la

împrejurările prezentate motivat de afirmațiile ce se regăsesc in actul de

inculpare in sensul ca inculpata nu și-ar fi implicat familia întrucât cunoștea

natura nelegala a conținutului coletelor afirmație utilizata în vederea

reținerii vinovăției inculpatei in săvârșirea faptelor deduse judecății.

Referitor la

contribuția inculpatei B.E. la ridicarea coletelor din autogara Valencia,

Spania în data de 13 iunie 2009 D.S.R.M. (concubinul acesteia) audiat fiind în

țara sa de origine și întrebat fiind in ce măsura a participat la comiterea

faptelor investigate acesta a declarat ca inculpata „a fost folosita de el

pentru a ridica cele doua cutii pe care le transporta in momentul arestării

sale”.

De asemenea,

audiată fiind în Spania inculpata a declarat ca D.S.R.M. i-a spus că urmau să

sosească doua colete expediate din România care conțineau aparate de combatere

a celulitei, propunându-i sa ia legătura cu persoanele din România.

Prin urmare,

câtă vreme inculpata declară că i s-a solicitat de către concubinul său să ia

legătura cu persoanele din România care urmau sa expedieze cele doua colete

care potrivit susținerilor acestuia ar fi conținut acele aparate, este evident

că inculpata avea cunoștință de existenta transportului anterior momentului

sosirii acestuia în autogara

Valencia lucru

pe care de altfel l-a si declarat, astfel că

susținerile acuzării (din

actul de inculpare) în sensul ca inculpata ar fi nesinceră (aceasta trăsătură

deprinzându-se din pretinsa susținere

nereala

a inculpatei în sensul ca abia în momentul in care s-ar fi deplasat

la

autogara ar fi aflat ce conțin coletele), apar ca lipsite de fundament

probator.

Afirmația

martorului R.M.D. în sensul că deși a avertizat-o pe inculpata ca ridicarea

coletelor în data de 4 iunie 2009 de către acesta ar genera costuri mai mari,

nu poate conduce automat, necoroborat cu niciun alt mijloc de probă la

concluzia că motivul pentru care inculpata nu a renunțat la acest transport ar

fi faptul ca aceasta avea la .cunoștință de conținutul real al coletelor și

oricum dacă cel puțin în plan teoretic s-ar putea retine o astfel de concluzie

aceasta ar fiind doar o presupunere a celui îndrituit cu sarcina administrării

probelor, presupunere care in absenta unor certitudini rezultând in concret din

mijloace de proba administrate in cauza nu ar putea fundamenta o soluție de

condamnare a inculpatei.

În concluzie,

tribunalul a observat că activitatea de aflare a adevărului prin probe cunoaște

momente in care se ajunge la situații de îndoiala cu tot efortul de evaluare

depus.

Potrivit

regulii „in dubio pro reo” dacă în cursul procesului penal o împrejurare

provoacă îndoiala cu privire la existenta ei, dacă poate fi explicată și ca

neexistenta si ca existenta, acea împrejurarea nu este reținuta când este in

defavoarea inculpatului.

Îndoiala este

echivalentă cu lipsa totala de probe si trebuie sa duca la achitarea

inculpatului, in faza de judecata, regula „in dubio pro reo” acoperind atât

elementele constitutive ale infracțiunii cât si circumstanțele.

În prezenta

cauza deși situația de fapt este cea descrisa si reținută si prin actul de

inculpare, vinovăția inculpatei B.E. în comiterea faptei este, pentru

argumentele ce preced, pusă sub semnul îndoielii neexistând probe certe,

indubitabile care să permită reținerea acesteia astfel încât tribunalul a

dispus achitarea inculpatei sub aspectul faptelor deduse judecații, prevăzute

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a)

C. pen. și art. 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În raport de

aceasta soluție propunerea Parchetului făcută odată cu sesizarea instanței, de

luare a măsurii arestării preventive fata de inculpata a fost apreciată de

către judecător ca neîntemeiată fiind respinsă ca atare.

Referitor la

cantitatea de 1893,8 grame cocaină ridicată de la R.D., tribunalul având în

vedere prevederile legii speciale 143/2000 dar și dispozițiunile art. 111 C. proc.

pen., referitoare la scopul masurilor de siguranță (înlăturarea unei stări de

pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penala) a

dispus confiscarea drogurilor ridicate de la R.M. si depuse la camera de

corpuri delicate.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, criticile formulate de acesta vizând netemeinicia

hotărârii, sub aspectul greșitei achitări a inculpatei B.E. pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen.

Examinând

sentința penală atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea

de Apel București a constatat că aceasta este legală și temeinică.

Astfel, sub un

prim aspect, este de observat că prima instanță nu a reținut o altă situație de

fapt decât cea expusă în rechizitoriu, situație constând, în esență, în aceea

că în iunie 2009, inculpata B.E. i-a solicitat martorului R.M.D. să primească

și să ridice două colete de la Biroul Vamal Otopeni (în care au fost

descoperite cea. 2 kg. cocaină), ce fuseseră expediate din Panama, pe care să

le trimită apoi în Valencia - Spania, unde locuia, pe numele său și al

concubinului său, numitul D.S.R., iar ulterior a ridicat coletele respective,

împreună cu acesta din urmă.

Cum această

situație de fapt nu este contestată nici de acuzare, nici de apărare, Curtea a

specificat că nu va mai relua în cuprinsul prezentei hotărâri analiza

probatoriilor care o susțin.

Deși a

constatat ca fiind corectă starea de fapt din actul de sesizare, instanța de

fond a subliniat totuși că acest lucru nu este suficient pentru a se putea

pronunța o soluție de condamnare a inculpatei B.E., fiind necesar să se fi

dovedit că aceasta a acționat cu vinovăția cerută de lege.

Analizând

probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în

etapa cercetării judecătorești, instanța de fond a apreciat, în mod just, că

acesta nu este în măsură a proba, dincolo de orice îndoială, vinovăția inculpatei.

În acest sens,

se constată că fiind audiată în Spania cu privire la învinuirile ce i se aduc,

inculpata B.E. a susținut că nu cunoștea ce conțineau cele două colete, ea

nefăcând altceva decât să îl ajute pe concubinul său, întrucât acesta nu

vorbește limba română.

Se remarcă

faptul că această poziție a fost adoptată de inculpată de la bun început,

aceasta arătând că a întreprins toate aceste demersuri la cererea concubinului

său, datorită faptului că coletele urmau să fie expediate în Spania din România,

țara sa de origine, fără însă a cunoaște că acestea conțineau cocaină, caz în

care nu ar fi acceptat să îl ajute.

Susținerile

inculpatei au fost confirmate în mod constant de numitul D.S.R.M., concubinul

său, care a arătat încă de la momentul depistării lor de către organele de

poliție spaniole –G.C. că „își dă seama că trebuie arestat, dar însoțitoarea sa

(inculpata B.E.) nu este

implicată în

această acțiune”.

Tot astfel,

după arestarea sa, acesta a arătat că inculpata „a fost folosită de el pentru a

ridica cele două cutii pe care le transporta în momentul arestării sale”.

Curtea găsește

plauzibile aceste susțineri, având în vedere nu doar relația de concubinaj

dintre inculpată și numitul D.S.R.M. și diferența mare de vârstă dintre ei (30

de ani), ce îi

confereau un real ascendent

celui din urmă, cât mai ales faptul că acesta

mai intrase anterior în

conflict cu legea penală, fiind condamnat inclusiv pentru infracțiuni de trafic

de droguri (conform relațiilor comunicate de autoritățile spaniole), în timp ce

inculpata nu. Nici din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpată

cu martorul R.M.D. în legătură cu cele două colete, interceptate în mod legal

în cauză, nu reiese că ar fi cunoscut ce conțin acestea.

De altfel, se

constată că în actul de sesizare nu s-au invocat probe directe în susținerea

vinovăției inculpatei, aceasta fiind dedusă de Ministerul Public din

comportamentul inculpatei, faptul că a evitat să își implice rudele în primirea

coletelor, insistența în finalizarea operațiunii de preluare a coletelor în

ciuda faptului că se anticipau costuri mult mai mari etc.

Examinând toate

aceste aspecte, instanța de fond a considerat, în mod just, că ele nu

conturează decât, cel mult, unele indicii cu privire la vinovăția inculpatei,

insuficiente însă pentru condamnarea sa.

În apel,

criticând concluzia primei instanțe, Ministerul Public a

susținut că „probele administrate în cauză o

prezintă pe inculpata B.

E. ca făcând parte din lumea traficanților de

droguri, aceasta ocupându-se de traficul internațional de cocaină, în sensul că

organiza transportul de pe teritoriul statului Panama pe teritoriul României a

unor cantități însemnate de cocaină în colete [..]”, susținerea fiind însă una generală,

fără a se indica, concret, care sunt acele probe avute în vedere. O singură

referire punctuală se face în cuprinsul motivelor de apel, cu privire la

împrejurarea că în cursul lunii martie a aceluiași an, potrivit declarațiilor

martorului R.M.D., inculpata l-ar mai fi contactat telefonic, solicitându-i să

accepte să-i fie trimis pe numele său un colet, despre care aceasta a susținut

că ar conține un scaun de masaj, care să îi fie apoi expediat în Spania,

împrejurare care, susține Ministerul Public, a fost simplist înlăturată de

prima instanță. Se constată însă, așa cum corect a învederat prima instanță, că

aspectele vizate de Ministerul Public nu fac obiectul prezentei cauze și,

oricum, nu s-a probat

în niciun fel că

respectivul coletul ar fi conținut droguri.

În apel,

Ministerul Public a mai susținut și că există contradicție între considerentele

și dispozitivul hotărârii atacate, căci se vorbește de aplicarea principiului in

dubio pro reo, dar se pronunță achitarea pe considerentul neîntrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunilor imputate. Curtea găsește însă

neîntemeiate criticile apelantului, în speță, nefiind vorba de nicio

contradicție, aprecierea instanței de fond în sensul că, sub raport probatoriu,

nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială (care nu poate decât să profite

inculpatei) că aceasta a acționat cu intenție, fiind reflectată în mod corect

în soluția de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În acest sens, se are în vedere că, așa cum

corect s-a

arătat în chiar cuprinsul hotărârii atacate, regula in dubio

pro reo este deopotrivă aplicabilă atât în ceea ce privește toate elementele

constitutive ale infracțiunii (deci nu doar elementul material al laturii

obiective), cât și circumstanțele cauzei.

De altfel, nici

nu ar fi fost posibilă o soluție de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C.

proc. pen., căci aceasta presupune ca fapta să nu existe în materialitatea ei,

deci ca realitatea înconjurătoare să nu fi fost în vreun fel modificată, ceea

ce nu este cazul în speță.

Concluzionând,

Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, apelul declarat

de Ministerul Public fiind neîntemeiat, motiv pentru care a fost respins, în

temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva

deciziei penale nr. 145

a

din 27 aprilie 201 a Curții de

Apel București, pronunțată în acest sens, s-a

exercitat calea de atac a

recursului de către parchet.

Se invocă cazul de casare de la pct. 10 al art.

385

9

C. proc. pen.,

în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu

privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru

părți, de natură să influențeze soluția procesului.

În acest sens

s-a făcut trimitere la nelegalitatea hotărârii apelate sub aspectul modului de

soluționare a propunerii de arestare preventivă

în lipsă a inculpatei. în acest sens se impunea emiterea unei încheieri

motivate atacabilă cu recurs separat.

De asemenea,

instanța nu s-a pronunțat cu privire la anumite probe și la integralitatea

motivelor de apel. Instanța de apel s-a limitat

s-a limitat la analiza sumară a motivelor expuse, iar această analiză

se

rezumă la a prelua în integralitate considerentele sin sentință sau

la inserarea unor considerente generale care nu sunt de natură să susțină

soluția. Totodată, instanța de apel nu a analizat distinct motivul de apel

invocat de procuror referitor la vădita contradicție dintre considerente și

dispozitiv.

Reprezentantul

parchetului a invocat eroarea gravă de fapt, decizia nefiind legală și

temeinică, sub aspectul greșitei achitări a inculpatei cu privire la săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2), și art. 3 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Astfel, probele

administrate în cauză o prezintă pe inculpata B.E. ca făcând parte din lumea

traficanților de droguri, aceasta ocupându-se de traficul internațional de

droguri de mare risc, respectiv cocaină, în sensul că organiza transportul de

pe teritoriul statului Panama pe teritoriul României a unor cantități însemnate

de cocaină în colete, care cuprindeau compresoare ce aveau disimulate câteva

kilograme de droguri în pungi din folii de plastic, iar ulterior, din România,

prin intermediul unor persoane interpuse (cum a fost și cazul martorilor R.M.D.

și P.M.), cocaina era redirecționată către Spania, de unde era preluată de

inculpata B.E.

Astfel,

martorul R.M.D. a susținut că în luna martie a anului 2009 inculpata l-a

contactat telefonic, solicitându-i să accepte să-i fie trimis un colet „ce

conținea un scaun de masaj”, iar la întrebarea acestuia de ce nu trimite

familiei coletul, inițial inculpata ar fi susținut că „îi este frica sa nu afle

amantul ei adresa din România”, iar ulterior „că vrea să-i facă un cadou mamei

sale”.

Aceste

împrejurări din care rezultă activitatea inculpatei de trafic de droguri au

fost îndepărtate de instanța de judecată, cu motivarea simplă că nu fac

obiectul cauzei.

Judecătorul a

înlăturat declarațiile martorului R.M.D. și, nemaifăcând o altă trimitere la

probele administrate în cauză, a conchis că se impune a reține dubiul.

Din întreg

probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpata B.E. a participat în mod

direct și cu vinovăție la săvârșirea faptelor pentru care este cercetată în

cauză.

S-a mai invocat

că pe parcursul soluționării apelului, procedura de citare cu intimata

inculpată nu a fost legal îndeplinită, în condițiile art. 291 alin. (3) C.

proc. pen. (potrivit cărora partea căreia, personal, prin reprezentant sau

apărător ales sau prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea

corespondentei, i s-a înmânat în mod legal citația pentru un termen de judecată

nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul

dintre aceste termene, cu excepția situațiilor în care prezența acestora este

obligatorie potrivit legii). Pe parcursul instrumentării cauzei în recurs, din

partea inculpatei s-a depus o hotărâre judecătorească emisă de Tribunalul din

Valencia din care ar rezulta că aceasta, alături de o altă persoană au fost

achitați de sub învinuirea săvârșirii unei infracțiuni împotriva sănătății

publice, fiind vorba de o faptă din iunie 2009, Poliția spaniolă a reținut

inițial o

persoană, D.S.R., despre care se

susține că ar fi

concubinul inculpatei, asupra acestora s-au găsit 1139

grame cocaină.

Instanța de recurs, analizând cazurile de casare

invocate, motivele

concrete în

susținerea acestora, va constata incident pct. 10 al art. 385

9

C.

proc. pen., prioritar în dezbatere juridică, cu o soluție procedurală adiacentă

corespunzătoare, ce trece în superfluu orice analiză de fond, de substanță

asupra speței de față.

Trecând peste

așa-zisa nelegalitate a hotărârilor sub aspectul modului de soluționare a

propunerii de arestare preventivă în lipsă a inculpatei, că se impunea emiterea

unei încheieri motivate atacabilă cu

recurs

separat, instanța de recurs constatând o situație contrară în acest

sens,

aflată în deplin acord cu normele procedurale în materie, este de evidențiat,

însă, că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe

administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să

influențeze soluția procesului.

Dacă decizia

atacată, reprodusă in extenso, descrie o anumită situație de fapt (cu

menționarea expresă improprie că, „cum această situație de fapt nu este

contestată nici de acuzare, nici de apărare, Curtea specifică că nu va mai

relua în cuprinsul prezentei hotărâri analiza probatoriilor care o susțin),

anumite carențe se manifestă în prezentarea și analiza mijloacelor de probă

administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești,

aspecte asupra cărora tocmai că au existat critici concrete în cadrul motivelor

de apel ale procurorului.

Astfel,

acuzarea a susținut constant că, în ceea ce privește

convorbirile telefonice purtate de către inculpată cu martorii R. și

P.,

conținutul acestora, prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă, impune

concluzia conform căreia inculpata era pe deplin conștientă de activitatea

ilicită în care este implicată, nefiind o persoană inocentă care a fost

implicată în mod accidental în aceste activități, ci dimpotrivă având un rol și

un loc bine determinat în traficul de droguri de mare risc pe ruta Panama - Spania,

via România.

În loc să

aprecieze asupra acestor convorbiri, instanța de apel investită cu emiterea

unui răspuns și clarificare a acestor aspecte, s-a mulțumit în analiză abordând

doar declarațiile inculpatei și a așa-zisului complice al său.

Instanța de

apel trebuia să întreprindă o analiză corectă, imparțială

și concretă a probatoriului administrat. în plus,

se impunea o interpretare

generală, de ansamblu a conținutului

mijloacelor de probă administrate în cauză prin coroborare cu declarațiile

martorului R.M. Parchetul susține în motivele de recurs, că coletul pe care

martorul R.M. l-a primit în luna martie 2009, în urma aranjamentelor făcute de

inculpată, reprezintă de fapt un test pe care aceasta împreună cu

celelalte persoane din Panama, neidentificate,

l-au făcut pentru a încerca reacția autorităților din România, pentru a-și da

seama dacă există riscul

declanșării de cercetări de către autorități.

Or aceste aspecte nu au fost analizate în niciun mod de către organele

judiciare.

Așadar,

instanța de apel, în coliziune cu caracterul devolutiv cu care era investită

prin apelul exercitat, nu s-a pronunțat cu privire la anumite probe și la

integralitatea motivelor de apel. Instanța de apel s-a limitat la analiza

sumară a motivelor expuse, iar această analiză se rezumă la a prelua în

integralitate considerentele din sentință sau la inserarea unor considerente

proprii pur generale.

Obligația instanțelor

de a-și motiva corespunzător hotărârea, de a analiza temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea sau admiterea apelului, consacrată legislativ,

are în vedere stabilirea în considerentele hotărârilor a situației de fapt

expusă în detaliu, a argumentelor aduse, punctul de vedere al instanței față de

fiecare probă, de fiecare argument relevant și față de orice motiv de apel

invocat.

Aceste cerințe

sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar

forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din

raționamentul

logico-juridic, dar analizat și întemeiat pe considerente

de drept.

În contextul în

care decizia pronunțată în apel nu corespunde acestor cerințe, privind și prin

prisma caracterului devolutiv al căii de atac, adus în discuție, deoarece

instanța nu a făcut o analiză completă a probelor administrate în cauză, că

argumentele primei instanțe au fost preluate în totalitate, soluția instanței

de recurs este cea de admitere a căii de atac exercitate, casare a deciziei și

trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel București,

potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Această

instanță, cu ocazia rejudecării, se va preocupa de îndepărtarea acestor

inconveniente, va păși la o analiză riguroasă, detaliată și coroborată a

tuturor aspectelor specifice speței, cu prezentarea de lămuriri pentru fiecare

critică expresă adusă hotărârii primei instanțe, ultimele acte rămase valabile

de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul fiind cele imediat anterioare

emiterii deciziei.

Totodată,

instanța de apel va avea de clarificat și situația juridică a hotărârii

judecătorești emisă de Tribunalul din Valencia din care ar rezulta că

inculpata, alături de o altă persoană au fost achitați de sub învinuirea

săvârșirii unei infracțiuni împotriva sănătății publice, fiind vorba de o faptă

din iunie 2009, Poliția spaniolă a reținut inițial o persoană,

D.S.R., despre care se susține că ar fi

concubinul inculpatei,

asupra acestor persoane s-au găsit 1139 grame

cocaină.

Deși Parchetul

și-a manifestat rezerve față de acest act procedural, a impactului său aspra

prezentei spețe, va fi de decelat aspra chestiunii ridicate, de văzut și

comparat conținutul concret al documentelor, abordarea eventualei instituții

juridice a recunoașterii unei hotărâri străine, înrâurirea sa asupra cauzei, cu

plierea pe o soluție legală din partea instanțelor române care, fiind

cristalizat contextul procedural, nu

poate

fi realizabilă în ultim grad de control judiciar ordinar, al recursului.

Văzând

și dispozițiile art. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

împotriva deciziei penale nr. 145/ A din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, privind pe inculpata B.E.

Casează decizia

penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de

Apel București.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimata inculpată

B.E., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de limba spaniolă se

plătește din fondul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet rămân în

sarcina statului.

Definitivă

Pronunțată în

ședință publică, azi 28 iunie 2012.