AKGUN ET TURABI c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 46731/99 prezentată de Mustafa AKGÜN și Mualla TURAB Electrolux împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 28 noiembrie 2006 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele J.-P. Costa Türmen mei Mularoni Fura-Sandström, Jočienė, Popović, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 23 februarie 1999, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la recurentele Mustafa Akgün și Mualla Turabi, sunt resortisanți turci, născuți în 1965 și, respectiv, 1955 și reședinți la Ușak și la Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul faptelor, domnul Akgün a lucrat la corpul gărzii civile la casa de corecție d În iulie 1998, Hotărârea Casei de Corecție a lui Daizmir a informat pe reclamanți cu privire la deschiderea unei instrucțiuni disciplinare împotriva lor și i-a invitat să-și prezinte observațiile în apărare în termen de șapte zile. Acuzațiile au fost reproșate pentru a trăi în concubinaj, ceea ce, de către Direcție, a fost considerat o încălcare a demnității funcțiilor reclamanților, în sensul articolului 125/B/d din Legea nr. 657 privind funcționarii. Prin scrisorile din 7 iulie 1998, reclamanții și-au prezentat observațiile în apărare și au susținut că nu trăiesc în concubinaj, că erau colegi de cameră și că o sancțiune disciplinară pentru un astfel de motiv nu ar fi compatibilă cu art. 8 din convenție. Prin deciziile din 9 iulie 1998, Hotărârea a aplicat reclamanților o pedeapsă ca pedeapsă disciplinară, pentru încălcarea dispozițiilor articolului 125/B/d din Legea nr. 657. Ei au contestat apoi aceste sancțiuni în fața procurorului-șef al dlui Akgün. Reclamantul Akgün a fost revocat de la cererea sa printr-o decizie din 20 august 1998 care i-a fost notificată la 8 septembrie 1998. Turabi, aceaceasta a fost respinsă printr-o decizie din 17 septembrie 1998, notificată la 23 septembrie. ÎN DREPT Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului declar că guvernul turc oferă domnului Mustafa Akgün și domnului Mualla Turabi, cu titlu gratuit, suma globală de 10 000 EUR (5 000 EUR) EUR fiecare) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și toate cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești (YTL) la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă cu rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei Õ Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamanți Noi subsemnatii, Mustafa Akgün și Mustala Turabi, să remarcăm că guvernul turc este dispus să ne plătească, cu titlu gratuit, suma globală de 10 000 EUR (5 000 EUR fiecare), în vederea unei soluionări pe propria răspundere a cauzei având ca origine cererea menionată anterior în cursul Curii Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și toate cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești (YTL) la rata aplicabilă la data plății și va fi scutită de orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește o dobândă simplă cu rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. Acceptăm această propunere și, în plus, renunțăm la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa greenier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

46731/99

présentée par Mustafa AKGÜN et Mualla TURABİ

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 28 novembre 2006 en une chambre composée de

:

MM.

A.B.

Baka

,

président

,

J.-P.

Costa

,

R.

Türmen

,

M

mes

A.

Mularoni

,

E.

Fura-Sandström,

D.

Jočienė,

M.

D.

Popović,

juges,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 23 février 1999,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, M. Mustafa Akgün et M

me

Mualla Turabi, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1965 et 1955 et résidant à Ușak et à İstanbul. Ils sont représentés devant la Cour par M

es

Sevil Altun et İsmail Altun, avocats à İzmir.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

A l’époque des faits, M. Akgün travaillait au corps de la garde civile à la maison de correction d’İzmir. M

me

Turabi travaillait dans le département de service social au sein du même établissement. Les requérants vivaient en co

‑

location dans un appartement sis à İzmir.

Par des lettres du 1

er

juillet 1998, la Direction de la maison de correction d’İzmir (« la Direction ») informa les requérants de l’ouverture d’une instruction disciplinaire à leur encontre et les invita à présenter leurs observations en défense dans un délai de sept jours. Il leur était reproché de vivre en concubinage, ce qui était considéré, par la Direction, comme une atteinte portée à la dignité des fonctions des requérants, au sens de l’article

125/B/d de la loi n

o

657 sur les fonctionnaires.

Par des lettres des 7 juillet 1998, les requérants présentèrent leurs observations en défense. Ils firent valoir qu’ils ne vivaient pas en concubinage, qu’ils étaient co-locataires et qu’une sanction disciplinaire pour un tel motif ne serait pas compatible avec l’article 8 de la Convention.

Par des décisions du 9 juillet 1998, la Direction infligea aux requérants un blâme à titre de sanction disciplinaire, pour infraction à l’article 125/B/d de la loi n

o

me

Turabi, celle-ci fut rejetée par une décision du 17

septembre 1998, notifiée le 23 septembre suivant.

EN DROIT

La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je déclare que le Gouvernement turc offre de verser à M. Mustafa Akgün et M

me

Mualla Turabi, à titre gracieux, la somme globale de 10

000 euros (EUR) (5

000

EUR chacun) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice moral ainsi que tous les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques (YTL) au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmentée de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire

».

La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par les requérants

:

«

Nous soussignés, Mustafa Akgün et Mualla Turabi, notons que le Gouvernement turc est prêt à nous verser, à titre gracieux, la somme globale de 10

000 EUR (5

000

EUR chacun), en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendant devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice moral ainsi que tous les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques (YTL) au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmentée de trois points de pourcentage.

Nous acceptons cette proposition et renonçons par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Nous déclarons les affaires définitivement réglées

».

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Greffière

Président