ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4034/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 1868/97/2011 și ulterior pe rolul Tribunalului București, sub nr. 5681/3/2012 reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței anularea deciziei nr. 142356 din 27 decembrie 2010, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia de pensionare emisă în anul 2005, obligarea pârâtei Ia plata diferențelor drepturilor de pensie și a cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 1426/LM/2011 din 9 iunie 2011 Tribunalul Hunedoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate.

Prin sentința civilă nr. 7763 din data de 13 septembrie 2013Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Hunedoara. Pentru a hotărî astfel Tribunalul București a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010. Totodată a reținut că în conformitate cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Înalta Curte constatând câ în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de contestare a pensiilor recalculate conform dispozițiilor acestei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 156 teza l din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, iar în conformitate cu dispozițiile tezei a doua a aceluiași articol celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Astfel, conform prevederilor celei de a doua teze a art. 156 din Legea nr. 19/2000 contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI erau de competența instanței de la sediul pârâtului, în speță Tribunalul București.

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 198 lit. a) din Legea nr. 263/2010 astfel că suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la prevederile unei legi abrogate. Se constată totodată faptul că cererea de anulare a deciziei privind recalcularea pensiei a fost introdusă Ia instanța de la domiciliul reclamantului Ia data de 18 februarie 2011, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării exprese a Legii nr. 19/2000. În conformitate cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Prin urmare prin Legea nr. 283/2010 competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost stabilită în favoatea instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ. normele de procedură civil sunt de imediată aplicare și ținând cont de faptul că în ceea ce privește normele de procedură atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr: 263/2010 sunt legi speciale, raportat la C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în momentul în care o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care conține și norme de procedură cu privire Ia competență este înlocuită cu o altă lege, din momentul intrării în vigoare a noii legi se aplică prevederile acesteia, competența fiind cea stabilită de noua lege.

Prin urmare începând cu data abrogării Legii nr. 19/2000 și intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 textul art. 7 din Legea nr. 119/2010 va fi interpretat în sensul că face trimitere la norma specială proceduralăi din noua lege care a înlocuit prevederile abrogate. Față de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul București a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept reținând că în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată atunci acel text trebuie interpretat în sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.