ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4034/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4034/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Hunedoara sub nr. 1868/97/2011 și ulterior pe rolul Tribunalului București,
sub nr. 5681/3/2012 reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul
Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, Casa Sectorială
de Pensii din Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței anularea
deciziei nr. 142356 din 27 decembrie 2010,
menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia de pensionare emisă în anul
2005, obligarea pârâtei Ia plata diferențelor drepturilor de pensie și a cheltuielilor
de judecată.
Prin sentința
civilă nr. 1426/LM/2011 din 9 iunie 2011 Tribunalul Hunedoara a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivând că în speță
sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul
emiterii deciziei contestate.
Prin sentința
civilă nr. 7763 din data de 13 septembrie 2013Tribunalul
București, secția
a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței
teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea
Tribunalului Hunedoara.
Pentru a hotărî
astfel Tribunalul București a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând
cu data de 01 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr.
263/2010. Totodată a reținut că în conformitate cu prevederile art. 154 din Legea
nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii
sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului
Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Înalta Curte constatând
câ în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C.
proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente
să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de contestare a pensiilor recalculate conform
dispozițiilor acestei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările
și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor
art. 156 teza l din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva
caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială
își are domiciliul sau sediul reclamantul, iar în conformitate cu dispozițiile tezei
a doua a aceluiași articol celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Astfel, conform
prevederilor celei de a doua teze a art. 156 din Legea nr. 19/2000 contestațiile
împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale,
a Ministerului Administrației și Internelor și SRI erau de competența instanței
de la sediul pârâtului, în speță Tribunalul București.
Legea nr. 19/2000
a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art.
198 lit. a) din Legea nr. 263/2010 astfel că suntem în situația în care Legea
nr. 119/2010 face trimitere la prevederile unei legi abrogate.
Se constată totodată
faptul că cererea de anulare a deciziei privind recalcularea pensiei a fost introdusă
Ia instanța de la domiciliul reclamantului Ia data de 18 februarie 2011, deci ulterior
intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării exprese a Legii nr. 19/2000.
În conformitate
cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, cererile îndreptate împotriva CNPP,
a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Prin urmare prin Legea nr. 283/2010 competența de soluționare a cererilor cu privire
la deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost stabilită în favoatea instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.
Având în vedere
că potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ. normele de procedură civil sunt
de imediată aplicare și ținând cont de faptul că în ceea ce privește normele de
procedură atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr: 263/2010 sunt legi speciale, raportat
la C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în momentul în care o lege specială
care reglementează un anumit domeniu și care conține și norme de procedură cu privire
Ia competență este înlocuită cu o altă lege, din momentul intrării în vigoare a
noii legi se aplică prevederile acesteia, competența fiind cea stabilită de noua
lege.
Prin urmare începând
cu data abrogării Legii nr. 19/2000 și intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010
textul art. 7 din Legea nr. 119/2010 va fi interpretat în sensul că face trimitere
la norma specială proceduralăi din noua lege care a înlocuit prevederile abrogate.
Față de textele
de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul București a apreciat
în mod corect situația de fapt și de drept reținând că în cazul în care o lege specială
trimite la o normă de procedură abrogată atunci acel text trebuie interpretat în
sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit
vechea prevedere.
Față de considerentele
expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.