CtEDO 28.11.2006 Auto

BOGUCKA c. POLOGNE

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
28.11.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BOGUCKA c. POLOGNE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 27754/05 prezentată de Jolanta BOGUCKA împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 28 noiembrie 2006 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Casadevall Pellpäää Pavlovschi Garlicki Mijović, domnii Šikuta, judecători și domnii T.L. Early, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 7 iulie 2005, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și d Jolanta Bogucka, este cetățean polonez, născut în 1946 și rezident în Pruszków. Ea este reprezentată în fața Curții de către A. Lachowska, avocat în Warszawa. Guvernul polonez ( La 4 ianuarie 1983, recurenta sesizează Tribunalul Districtual Pruszkόw cu privire la o cerere de partajare a bunurilor comune ale soților. Prin decizia preliminară (postanowienie wstępne) pronunțată la 25 august 1986, instanța definește bunurile care trebuie să facă obiectul partajării. La 5 februarie 1987, Tribunalul Regional a anulat parțial decizia Tribunalului de District și, în această măsură, a trimis dosarul pentru reconsiderare. La 17 aprilie 1990, Tribunalul de District a pronunțat o nouă decizie preliminară. La 28 septembrie 1990, Tribunalul Regional a confirmat decizia Tribunalului de District. La data de 6 mai 1991, fostul soț al recurentei l-a rugat pe judecător să facă o hotărâre prin care să se permită să rămână până la sfârșitul litigiului într-un apartament care face parte din bunurile care urmează să fie partajate. La 19 octombrie 1992, tribunalul de district a respins această cerere. La 24 martie 1995, fostul soț al recurentei a depus din nou o cerere identică cu cea formulată la 6 mai 1991. La 6 octombrie 1998, judecătorul a efectuat o vizită la fața locului. La 25 februarie 1999, instanța a respins cererea formulată la 24 martie 1995. La 12 octombrie 1999, tribunalul regional a confirmat decizia din 25 februarie. La 29 august 2002, judecătorul a desemnat un expert însărcinat cu evaluarea valorii bunurilor soților. La 26 septembrie 2002, expertul a efectuat o vizită la fața locului. La data de 3 decembrie 2002, judecatorul a fost expert. La 12 iunie 2003, judecătorul a audiat un alt expert însărcinat cu determinarea valorii bunurilor mobile care aparțin soților. La 10 iulie și 9 august 2003, judecătorul i-a informat pe ceilalți doi experți care au fost însărcinați cu determinarea valorii vehiculului și a apartamentului soților. La 23 octombrie 2003, Tribunalul de District din Pruszkόw s-a pronunțat asupra fondului litigiului și a definit modalitățile de partajare a tuturor bunurilor în litigiu. La 21 noiembrie 2003, avocatul recurentei a solicitat motivarea deciziei din 23 octombrie. La 22 octombrie 2004. La 3 noiembrie 2004, recurenta a răspuns la apel. La 14 februarie 2005, recurenta a formulat o acțiune pentru a se plânge de durata procedurii în temeiul legii din 2004. Conform jurisprudenței relevante a Curții Supreme de stabilire a principiilor de aplicare a legii din 2004, instanța a examinat numai faptele legate de intrarea în vigoare a legii din 2004 și, în această măsură, a constatat depășirea termenului rezonabil. Pe de altă parte, acesta a respins cererea de acordare a dreptului la plată a dreptului la plată, deoarece scopul legii din 2004 a fost acela de a permite să se accelereze procedura și că, în momentul în care s-a pronunțat cu privire la recursul recurentei, procedura se derula în mod serios. Din dosar reiese că procedura este pendinte în fața instanței de apel. GRIEF. Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge de durata procedurii. În plus, citând în esență art. 13, recurenta se plânge de eficiența acțiunii pe care a utilizat-o pentru a se plânge de durata procedurii. ÎN jurul datei de 9 octombrie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, Jakub Wołąsiewicz, agent al guvernului polonez, declară că guvernul polonez oferă doamnei Jolanta Bogucka suma de 8 000 de euro pentru o soluționare confidențială a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 17 octombrie 2006, Curtea a primit de la reclamantă următoarea declarație Eu, domnul Jolanta Bogucka, declar că guvernul polonez este pregătit să-mi plătească suma de 8 000 de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Poloniei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că cazul a fost soluționat definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție decide să elimine cererea de rol.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă