ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3345/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Bacău la data de 20 aprilie 2006 sub nr. 4766, reclamanta SC R.E.

SRL Bacău, în contradictoriu, cu pârâta SC M.U. SA Bacău a solicitat

constatarea nulității absolute a anexei nr. 1, poziția 6 și a anexei 2 poziția

9 din cadrul Protocolului nr. 289/2004 și obligarea pârâtei la restituirea,

fără plată, a cablului de alimentare cu energie electrică, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința nr. 3498

din 31 mai 2006 Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței materiale a

instanței, reținând că, obiectul cauzei este comercial și a declinat cauza în

favoarea Tribunalului Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La Tribunalul Bacău,

cauza a fost înregistrată sub nr. 2583/2006, iar prin sentința nr. 1207 din 22

iunie 2007 s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, reținând că, motivele

invocate nu sunt motive de nulitate absolută care să determine constatarea

nulității actului invocat, iar protocolul de predare-primire nu este un act

generator, prin el însuși, de efecte juridice.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamanta SC R.E. SRL Bacău, criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Bacău,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 4 din

18 ianuarie 2008 a respins apelul reclamantei SC R.E. SRL Bacău reținând că,

aceasta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra bunului pretins, iar

cauzele invocate nu constituie motive care să atragă sancțiunea nulității

absolute a anexei nr. 1, poziția 6 și a anexei 2 poziția 9 din cadrul

Protocolului nr. 289/2004 și astfel, a menținut hotărârea instanței de fond ca

legală și temeinică.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, reclamanta SC R.E. SRL Bacău a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, iar pe fond

admiterea acțiunii, constatarea nulității absolute a protocolului și

restituirea cablului în deplină proprietate.

Criticile aduse

deciziei atacate, care se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se referă, în esență la faptul că instanța de apel a reținut în mod

nelegal și eronat că, în cauză nu există motive de nulitate absolută, în raport

de prevederile C. fisc. ce completează dispozițiile Legii nr. 31/1990 și care

instituie o interdicție imperativă de vânzare a unor bunuri anterior

sechestrate, iar în cauză, se apreciază că s-a făcut dovada dreptului de

proprietate asupra bunului pretins, în acest sens fiind depusă documentația

cadastrală ce atestă fără putință de tăgadă faptul că, acest cablu este

îngropat în terenul deținut în proprietate de reclamantă.

Analizând critica

adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente :

În mod corect,

instanța de apel a respins apelul reclamantei SC R.E. SRL Bacău, reținând, din

probele administrate că, motivul de nulitate absolută invocat în cauză nu a

fost dovedit, întrucât, ca urmare a divizării SC E. SA și întocmirii

proiectului de divizare în care s-a prevăzut expres atât activul cât și pasivul

preluat de cele patru societăți înființate prin divizare, ce formează obiectul

litigiului, a trecut în proprietatea pârâtei SC M.U. SA Bacău, conform hotărârii

A.G.A. din 14 noiembrie 2003 și a protocolului din 2004.

Acest proiect de

divizare a fost publicat în M. Of. nr. 3094 din 2 decembrie 2003, constatându-se

că, în cauză nu s-a făcut opoziție la divizare de către creditori, în

condițiile art. 238 din Legea nr. 31/1990.

Instanța de apel

reține incidența dispozițiilor art. 17 alin. (5) din O.G. nr. 11/1996, în

vigoare la data indisponibilizării bunurilor SC E. SA, care prevăd că, actele

de dispoziție efectuate ulterior inscripției ipotecare sunt lovite de nulitate

absolută, astfel cum se menționează și în art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 61/2002,

în vigoare la data divizării societății, însă constată că, prevederile în

materie fiscală privind dreptul de dispoziție, nu sunt incidente în situațiile de

transmitere a patrimoniului societăților comerciale în cazul divizării, întrucât

nu sunt transmise prin divizare bunuri, ci părți din patrimoniu.

Conform art. 249 din

Legea nr. 31/1990, divizarea are loc la data înmatriculării ultimei societăți

rezultate prin divizare, iar pârâta SC M.U. SA Bacău a fost înmatriculată în

anul 2004, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. fisc., care,

potrivit art. 154 cu referire la art. 151 alin. (9) și (10), arată că, pe

durata executării silite debitorul nu poate dispune de bunurile sechestrate

decât cu acordul organului competent, acord care a fost dat, potrivit înscrisurilor

aflate la dosarul cauzei.

Referitor la cel de

al doilea motiv de recurs, ce vizează critica adusă deciziei din apel prin care

s-a apreciat că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului

pretins, se constată a fi nelegal, întrucât, prin licitația care a avut loc la

data de 15 octombrie 2004 și neatacată, în condițiile legii, de către reclamantă,

aceasta și-a adjudecat fabrica P.F.L., teren în suprafață de 21.811,59 mp. și

½ din calea de acces, bunuri intabulate, conform încheierii din 19

ianuarie 2007 și schița anexă, în care nu figurează bunul în litigiu.

De asemenea, raportul

de evaluare invocat de reclamantă pentru dovada proprietății, nu se susține,

deoarece se referă la construcțiile evaluate și nu face vorbire de cablul de

alimentare.

Prin adresa din 30

septembrie 2005, D.G.F.P. Bacău revine asupra adresei din 16 februarie 2005, în

care s-a susținut că la licitație ar fi fost vândut și cablul în litigiu, precizând

că recurenta a cumpărat doar bunurile ce au făcut obiectul raportului de

evaluare, iar cablul nu a constituit obiectul acestuia.

Cu privire la motivele

de netemeinicie invocate de recurentă, se apreciază că, acestea nu pot face

obiectul analizei în această fază procesuală, deoarece, potrivit dispozițiilor art.

304 alin. (1) C. proc. civ. „modificarea sau casarea unor hotărâri se poate

cere în situații limitativ enumerate, numai pentru motive de nelegalitate”.

Așa fiind, potrivit

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC R.E. SRL Bacău împotriva Deciziei nr. 4 din 18

ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2008.