ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1889/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 896/2010 la C.A.C. de pe lângă C.C.I. Cluj -Tribunalul Arbitral reclamanta SC R.O. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC C.N. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 169.152,45 lei reprezentând penalități de întârziere contractuale cu cheltuieli de judecată aferente.

În motivarea cererii, reclamanta - creditoare - a arătat că între părți s-au încheiat relații comerciale constând în livrarea unor cantități de combustibil în favoarea debitoarei - pârâta din prezenta cauză - conform comenzilor transmise către aceasta, încheindu-se contractul de vânzare - cumpărare din 5 martie 2007, potrivit căruia părțile au stabilit de comun acord condițiile de desfășurare a raporturilor comerciale, pe perioada unui an de zile, cu posibilitatea prelungirii acestuia, conform actului adițional încheiat la data de 7 mai 2007. Ulterior, părțile au încheiat un nou contract înregistrat sub nr. 918 din 01 februarie 2008, având același obiect.

A mai arătat reclamanta că în baza celor două contracte a livrat pârâtei diferite cantități de combustibil, scadența facturilor emise fiind stabilite de comun acord la 30 de zile de la data emiterii facturilor, în caz contrar, cu obligarea cumpărătorului - pârâtei din prezenta cauză - la plata penalităților de întârziere de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere. Cum pârâta a achitat cu întârziere o parte din facturile fiscale, reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 169.152,45 lei, invocând în cauză incidența O.U.G. nr. 119/2007, întrucât sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii privind creanța datorată. Ulterior, promovării acțiunii arbitrale, reclamanta și-a micșorat câtimea pretențiilor solicitând emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 168.064,31 lei.

C.A.C. de pe lângă C.C.I. Cluj - Tribunalul Arbitraj prin Hotărârea nr. 13 din 17 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 9/2010 a admis cererea formulată de reclamanta SC R.O. SRL împotriva pârâtei SC C.N. SA pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 168.064,31 lei reprezentând penalități de întârziere contractuale și la plata sumei de 6759,97 lei reprezentând taxă arbitralâ. Tribunalul Arbitral a reținut că potrivit art. 5 și 7 din contractele de vânzare-cumpărare a rezultat voința părților în sensul stabilirii scadenței de plată a livrărilor de combustibil la 30 de zile de la data livrării, iar pentru anumite facturi au stabilit expres termene de 40 de zile, pentru care s-a calculat penalități în alt modalitate.

S-a mai reținut că în vederea stabilirii penalităților s-au avut în vedere dispozițiile art. 969, 970 C. civ. și art. 1066 din același cod, precum și dispozițiile art. 43 - 46 C. com., coroborate cu clauza contractuală înserată la art. 7 clin contractele de vânzare - cumpărare din 5 martie 2007 și din 01 februarie 2008 încheiate de părțile din litigiu, conform cărora au prevăzut penalități de întârziere de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere a plății serviciilor facturate. Pentru acoperirea prejudiciului produs reclamantei prin întârzierea pârâtei în executarea prestațiilor contractuale pârâta a fost obligată la plata penalităților în sumă de 168.064,31 lei. în ceea ce privește instrumentul de plată.

cecul, instanța arbitrată a apreciat că este un instrument acauzal, care creează între emitent și beneficiar raporturi juridice distincte de raportul juridic fundamental, care, în acest caz, este reprezentat de operațiunea de vânzare cumpărare. în acest, context, s-a mai reținut în considerentele hotărârii arbitrate, că „ stabilirea instrumentelor de plată a unei scadențe diferite nu se răsfrânge asupra scadenței contractual stabilite în raportul fundamental, iar părțile au tăcut referire la cec numai ca instrument de plată în vederea garantării unei securități juridice suplimentare pentru vânzător, neputându-se ajunge la lipsirea vânzătorului de beneficiul scadenței contractual stabilite doar prin efectul acceptării titlurilor de plată emise/scadente la date ulterioare". Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare petenta SC C.N.

SA solicitând pe de o parte suspendarea Hotărârii arbitrate din 17 iunie 2010 în baza art. 365 alin. (3) C. proc. civ., iar pe de altă parte admiterea acțiunii în anulare, desființarea hotărârii arbitrale cu consecința respingerii acțiunii reclamantei. Cererea de suspendare, a fost motivată prin invocarea împrejurării că suma la care a fost obligată reclamanta este substanțială plata devenind ca atare dificilă pentru societatea deja confruntată cu probleme financiare având în vedere domeniul în care activează, construcțiile, iar o eventuală întoarcere a executării silite ar fi incertă și greoaie. Petenta a susținut inadmisibilitatea acțiunii arbitrale în raport de prevederile art. 66 din Regulile de procedură arbitrată ale C.A.C.

de pe lângă C.C.I. Cluj, respectiv art. 366 C. proc. civ. și apreciază că hotărârea arbitrată încalcă ordinea publică bunele moravuri și dispoziții imperative ale legii motiv de desființare a hotărârii prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. Petenta a învederat, în motivarea acțiunii în anulare, că după constituirea la 18 mai 2010 a Tribunalului Arbitral a fost depusă întâmpinare la 23 aprilie 2010 pentru termenul de judecată stabilit la 7 iunie 2010 când în lipsa arbitrului desemnat de reclamantă s-a stabilit un nou termen de judecată pentru data de 17 iunie 2010, fiindu-i comunicată citația la data de 8 iunie 2010 pentru termenul din 17 iunie 2010 împreună cu răspunsul la întâmpinare al reclamantei.

La termenul stabilit în raport de poziția exprimată prin răspunsul la întâmpinare a solicitat admiterea probei cu interogator și audierea unui martor pentru a demonstra netemeinicia pretențiilor reclamantei. A mai susținut că tribunalul arbitrai a respins cererile în probațiune atât ca nelîind concludente și utile soluționării cauzei cât și ca tardiv formulate în raport de dispozițiile art. 5 alin. (3) din regulile de procedură arbitrală, astfel că i-a fost încălcat dreptul la apărare, instituit prin dispozițiile art. 358 C. proc. civ.

În acest context, petenta mai arată că dispozițiile art. 356 1 alin. (1) statuează asupra necesității ridicării prin întâmpinare a probelor propuse în apărare, totuși consecința nu este decăderea din dreptul de a mai propune probe, întrucât din dispozițiile alineatului următor în opinia petentei, trebuia dedus faptul că excepțiile și alte mijloace de apărare trebuie ridicate sub sancțiunea decăderii cel târziu la primul termen de înfățișare. Procedând în acest mod, hotărârea arbitrală a fost dată cu ignorarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) cu atât mai mult cu cât în fața arbitrajului comercial trebuie să acorde prioritate mijloacelor de probă în susținerea apărărilor.

Subsecvent anulării hotărârii arbitrale s-a solicitat rejudecarea fondului cauzei cu consecința respingerii cererii reclamantei întrucât nu poate fi acceptată teza potrivit căreia C.E.C.-ul sau biletul la ordin ar fi un instrument acauzal instanța reținând în mod eronat că reclamanta prin acceptarea unor instrumente de plată ce cuprindeau scadențe de plată diferite față de cele contractuale nu ar putea sta la baza reținerii unei prezumții judiciare că aceasta a acceptat și noile termene de plată menționată pe instrumentele de plată primite. Reclamanta nu și-a manifestat în nici un fel nemulțumirea față de plățile efectuate fiind încheiate subsecvent alte convenții. Reclamanta SC R.O. SRL prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării hotărârii arbitrale și respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.

Prin sentință civilă nr. 432 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale și a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de petenta. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Cluj a reținut în ceea ce privește cererea de suspendare a executării că este netemeinică, întrucât a fost raportată prin invocarea împrejurării recunoașterii prin hotărâre arbitrală a creanței în materie comercială în raport de care o eventuală suspendare ar aduce grave prejudicii reclamantei, temporizarea determinând o sporire a prejudiciului deja înregistrat.j Înadmisibilitatea acțiunii în anulare a fost raportată la împrejurarea neîncadrării motivelor invocate la prevederile art. 364 lit. i) C. proc.

civ., din analiza cărora, instanța a constatat că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile enunțate nemulțumirile părții cu privire la modalitatea de apreciere a probelor de către tribunalul arbitrai nu sunt subsumate tezei finale prevăzută de art. 364 lit. i) C. proc. civ. S-a apreciat caracterul neîntemeiat al motivelor din acțiunea în anulare întrucât petenta le-a motivat prin raportare la administrarea probelor solicitate, pe care Curtea de Apel Cluj le-a considerat ca fiind nereale în fapt, motiv în raport de care le-a înlăturat ca fiind inutile față de existența înscrisurilor necontestate de către părți. S-a constatat că solicitările în probațiune au fost făcute cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 356 C. proc.

civ. raportat la prevederile art. 40 pct. 1 și art. 53 pct. 2 și 3 din Regulile de procedură arbitrală întrucât prin întâmpinare trebuia propuse probele în apărare putând fi încuviințate ulterior doar dacă au fost solicitate printr-un script depus anterior primului termen de înfățișare și comunicat celeilalte părți. În motivarea sentinței, instanța în considerentele expuse, a apreciat că în cauză „trebuie reținut cu prioritate" convenția expresă a părților asupra modalității de modificare a contractelor doar prin act scris potrivit prevederilor art. 8 din contract, iar potrivit prevederilor art. 5 din ambele contracte scadența facturilor fiscale a fost stabilită de comun acord la 30 de zile de la data emiterii, în caz contrar, neplata la scadență atrăgând penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere.

A fost înlăturată susținerea petentei vizând acceptarea plății la 40 de zile pentru toate facturile, întrucât titlurile de valoare au fost predate strict pentru garantarea obligațiilor de plată, care prin însuși conținutul lor, reglementau modalitatea și condițiile temporare, în care acestea vor fi executate. S-a constatat că cererea de suspendare, astfel cum a fost aceasta precizată, în sensul dispunerii suspendării hotărârii arbitrale până la momentul soluționării irevocabile a acțiunii în anulare apare formulată cu ignorarea limitelor învestirii instanței.

Astfel, suspendarea executării hotărârii arbitrale poate fi dispusă de către instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare până la momentul soluționării cererii, ori, în condițiile în care la prima zi de înfățișare instanța a reținut cauza în pronunțare, acesta fiind momentul la care și cererea de suspendare îndeplinea toate exigențele pentru analizarea ei fiind achitată taxa de timbru aferentă și cauțiunea stabilită, la momentul analizării acesteia cererea apare ca fiind rămasă fără obiect având în vederea epuizarea intervalului de timp pentru care suspendarea executării hotărârii arbitrale putea opera astfel că în raport de dispozițiile art. 365 1 alin. (3) C. proc. civ. Curtea de Apel Cluj a respins cererea de suspendare astfel cum a fost aceasta precizată.

Cazurile în care hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiunea în anulare sunt strict determinate prin dispozițiile art. 364 C. proc. civ. iar petenta a invocat incidența dispozițiilor art. 364 lit. i) din același cod potrivit cărora se poate dispune desființarea dacă hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii. Prima aserțiune vizează incidența dispozițiilor art. 358 C. proc. civ. care statuează că întreaga procedură arbitrală trebuie să asigure părților sub sancțiunea nulității egalitatea de tratament respectarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității.

Respectarea egalității de tratament presupune asigurarea în cadrul procedurii pentru toate părțile implicate a aceluiași tratament ori în procedura arbitrală derulată tuturor părților li s-a dat posibilitatea de a își exprima pretențiile și respectiv apărările iar în analizarea acestora tribunalul arbitrai s-a aplecat deopotrivă asupra pretențiilor deduse judecății cât și asupra argumentelor invocate în apărare de către pârâtă. Respingerea cererii de administrare a probelor a fost justificată, decizia fiind motivată reținându-se atât lipsa de concludentă și utilitate a acestora evidențiindu-se în mod expres rațiunile care au stat la baza soluției adoptate respectiv împrejurarea că întrebările propuse prin interogator au vizat aspecte față de care reclamanta s-a pronunțat deja prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar; ori în raport de prevederile art. 218 C. proc.

civ. care vizează încuviințarea chemării la interogatoriu privitor la fapte personale în raport de prevederile art. 222 C. proc. civ. exigența a fost îndeplinită exprimarea poziției procesuale prin scriptul denumit răspuns la întâmpinare relevând cu prisosință că s-a reținut în mod corect și cu respectarea principiilor procedurii caracterul neconcludent și inutil al administrării acestei probe.

Tribunalul arbitrai așadar primordial a analizat utilitatea și pertinența probelor solicitate și doar în subsidiar a invocat incidența prevederilor art. 53 alin. (3) din Regulile de arbitraj care stabilesc în mod expres limitele temporare în care poate fi formulată o astfel de cerere în cursul arbitrajului termene care în mod evident nu au fost respectate, susținerile petentei referitoare la împrejurarea că a solicitat proba printr-un înscris separat anterior primei înfățișări neîndeplinând cealaltă exigență instituită de textul legal a comunicării prealabile tocmai pentru a fi asigurată respectarea principiului egalității de tratament și al contradictorialității.

Analiza realizată de către tribunalul arbitrai asupra probațiunii administrate a relevat că au fost clarificate toate aspectele legate de existența contractului și s-a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente astfel că nu poate fi reținută prezența motivului de desființare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. invocat de petentă. În consecință, conchide Curtea de Apel Cluj, că determinarea voinței părților de către tribunalul arbitrai a fost corect realizată în raport de probațiunea administrată, interpretarea clauzelor contractuale exprese primind prevalentă în fața ipoteticelor prezumții alegate de pârâtă care în raport de dispozițiile legale de excepție care reglementează instrumentele de plată au primit valoarea corectă în fața instanței de arbitraj care a apreciat că acestea nu pot determina modificarea unor clauze contractuale, asigurând corecta aplicare a principiilor instituite de art. 358 C. proc.

civ. Aserțiunile petentei referitoare la ignorarea principiilor instituite de art. 358 C. proc. civ. pentru considerentele evidențiate anterior au fost respinse, astfel că s-a constatat că acțiunea în anulare formulată nu poate fi circumscrisă sferei dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. sens în care acțiunea în anulare a fost respinsă. Împotriva acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, petenta a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. criticând soluția dată pentru netemeinicie și nelegalitate fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente cauzei.

În motivarea recursului, recurenta susține că în mod eronat a reținut Curtea de Apel Cluj în considerente că „analiza realizată de către tribunalul arbitrai asupra probațiunii administrate a relevat că au fost clarificate toate aspectele legate de existența contractului și s-a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente astfel că nu poate fi reținută prezența motivului de desființare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. invocat de petentă". De asemenea, recurenta critică soluția dată sub aspectul că în mod greșit a apreciat că probele solicitate nu sunt concludente și că tribunalul arbitrai a analizat cu respectarea principiilor procedurii caracterul neconcludent și inutil al administrării acestei probe.

în același sens, mai arată recurenta că în mod nelegal i-au fost respinse probele cerute, criticând considerentele sentinței recurate :" împrejurarea că întrebările propuse prin interogator au vizat aspecte față de care reclamanta s-a pronunțat deja prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar ori în raport de prevederile art. 218 C. proc. civ. care vizează încuviințarea chemării la interogatoriu privitor la fapte personale în raport de prevederile art. 222 C. proc. civ. exigența a fost îndeplinită exprimarea poziției procesuale prin scriptul denumit răspuns la întâmpinare relevând cu prisosință". Recurenta susține că în mod greșit i-au fost respinse ca tardive cererile în probațiune, întrucât în cauză chiar dacă nu a propus probe prin întâmpinare, ea putea să le depună până la prima zi de înfățișare adică la 17 iunie 2010 și nu la 7 iunie 2010, cum eronat a calculat Curtea de Apel Cluj.

în același sens, recurenta mai arată că instanța avea obligația să stăruie în aflarea adevărului prin administrarea probelor solicitate, mai ales în urma comunicării răspunsului la întâmpinare la data de 8 iunie 2010, iar solicitarea administrării probelor s-a făcut la „ primul termen de înfățișare". Recurenta critică sentința atacată și sub aspectul greșitei aprecieri a instrumentelor de plată în sensul că nu pot determina modificarea unor clauze contractuale, asigurând corecta aplicare a principiilor instituite de art. 358 C. proc.

civ., sens în care teza susținută în considerentele sentinței potrivit căreia cecul sau biletul la ordin ar fi un instrument acauzal, care creează între emitent și beneficiar raporturi juridice distincte față de raportul fundamental reprezentat de operațiunea de vânzare - cumpărare, nu poate fi primită întrucât : biletul la ordin și cecul sunt instrumente de plată care au înscrise fără dubiu, termenele de plată care se înmânează personal reprezentantului legal al creditorului, prin acceptarea acestor înscrisuri se acceptă implicit și mențiunile cuprinse în acestea cu toate efectele juridice care iau naștere în urma acceptării. Referitor la plățile efectuate cu ordinul de plată, recurenta susține că intimata a acceptat termenele de plată menționate în instrumentele de plată folosite de părțile din litigiu, situație în care !operează o prezumție simplă, respectiv intimata a acceptat termenele de plată astfel cum au fost emise.

În același context, recurenta susține că intimata a fost de acord cu aceste instrumente de plată și cu termenele înscrise în acestea, împrejurare ce se confirmă prin atitudinea acesteia prin încheierea unui alt contract de vânzare - cumpărare. Mai mult, intimata a continuat să livreze combustibil, ceea ce demonstrează acceptarea acesteia la termenele menționate în instrumentele de plată menționate. În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii arbitrale formulată de reclamantă. Recursul este nefondat.

Referitor la criticile vizând respingerea cererilor în probațiune ca tardive, Înalta Curte urmează a le respinge ca nefondate, deoarece așa cum a stabilit instanța anterioară, acestea au fost analizate primordial utilitatea și pertinența probelor solicitate și, doar în subsidiar a invocat incidența prevederilor art. 53 alin. (3) din Regulile de arbitraj, care stabilesc în mod expres limitele temporare în care poate fi formulată o astfel de cerere, termene pe care recurenta în cursul arbitrajului nu le-a respectat așa cum corect s-a reținut de instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. In același sens, în mod corect instanța de arbitraj a apreciat că cererile în probațiune au fost depuse tardiv în raport de dispozițiile art. 53 alin. (3) din Regulile de arbitraj.

în cauză, cererile de probațiune trebuiau formulate anterior primei zile de înfățișare - în cauză 7 iunie 2010 - or, acestea au fost formulate la data de 17 iunie 2010, ulterior primei zile de înfățișare. Susținerea recurentei că prima zi de înfățișare era la 17 iunie 2010, nu poate fi primită, întrucât prima zi de înfățișare a fost la data de 7 iunie 2010, când în lipsa arbitrului desemnat s-a amânat cauza la data de 17 iunie 2010 când s-a soluționat pricina în fond, instanța arbitrală aplicând corect legea de procedură aplicabilă arbitrajul înserată în Regulile de arbitraj; prin urmare, nu poate fi incident textul de lege evocat de recurentă în susținerea datei primei zi de înfățișare. Așa fiind, nedepunerea probelor în termenele stabilite de legea de procedură a arbitrajului prevăzute în Regulile de arbitraj, atrage după sine sancțiunea decăderii părții din dreptul de a le mai cere.

În ceea ce privește înlăturarea criticilor privind greșita respingere a cererilor în probațiune ca fiind neconcludente și neutile soluționării cauzei, Înalta Curte constată că, curtea de apel în mod corect a apreciat că întrebările propuse la interogatoriu vizează aspecte față de care intimata s-a pronunțat deja prin răspunsul la întâmpinare, iar martorul propus avea calitatea de prepus al recurentei, ceea ce diminua valoarea probatorie a unei astfel de probe. Referitor la motivul de anulare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect a apreciat că nu sunt motive de desființare a hotărârii arbitrale, hotărârea pronunțată de tribunalul arbitrai nu încalcă nici ordinea publică, nici vreo dispoziție legală imperativă, ci doar interpretează voința părților exprimată prin contractele de vânzare - cumpărare, așa cum s-a solicitat prin acțiunea arbitraiă.

Este de observat că prin acțiunea în anulare, reclamanta - recurentă a invocat motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. prin raportare la respectarea prevederilor art. 358 C. proc. civ. Art. 358 C. proc. civ. dispune că „în întreaga procedură arbitraiă trebuie să se asigure părților, sub sancțiunea nulității hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității ". Prin urmare ceea ce a urmărit reclamanta prin acțiunea în anulare a fost, de fapt, constatarea nulității hotărârii arbitrale iar nu anularea pentru vreunul din motivele limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ. Această abordare a tăcut posibilă examinarea de mai sus a criticilor cu privire la aspectele procedurale concretizate în pronunțarea asupra probelor de către instanța arbitraiă.

Art. 358 C. proc. civ. nu permite însă examinarea pe fond a raporturilor juridice dintre părți întrucât el limitează verificarea numai la procedura arbitrală cu consecința asigurării egalității de tratament, respectării dreptului la apărare și a principiului contradictorialității. Prin urmare criticile recurentei privind interpretarea instrumentelor de plată folosite de părți în derularea raporturilor juridice de drept comercial și criticile recurentei vizând acceptarea tacită a părții adverse referitoare la modificarea termenelor de plată stabilite contractual și implicit un eventual consimțământ de modificare a contractelor încheiate de părți exced limitelor de verificare permise de art. 358 C. proc.

civ. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat în prezenta cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.N. SA Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 432 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi la 17 mai 2011.