ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2673/2014

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 15 din 12 februarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I

civilă,

a respins, ca

tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuientul S.I. împotriva

deciziilor civile nr. 2948 din 7 octombrie 2011 și nr. 832 din 27 martie 2013,

ambele pronunțate de Tribunalul Argeș, revizuientul fiind obligat la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON către intimata M.F.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

a reținut că, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de

revizuire este de o lună și se socotește, în cazurile prevăzute de art. 322

pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar, când

hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la

pronunțare, pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2).

Cele două hotărâri considerate de

revizuient a fi potrivnice sunt pronunțate în recurs, de către Tribunalul

Argeș, ultima hotărâre, respectiv decizia nr. 832/2013 fiind pronunțată la data

de 27 martie 2013.

Față de dispozițiile art. 324 C. proc.

civ. și de data la care a fost depusă precizarea cererii de revizuire - 13 noiembrie

2013, s-a reținut că aceasta este tardiv formulată.

În

cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., termenul

de revizuire este de o lună și curge de la pronunțarea ultimei hotărâri, indiferent

dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbateri sau la pronunțare.

În

baza art. 274 C. proc. civ., revizuientul a fost obligat la

plata către intimată a sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu

de avocat.

Împotriva acestei sentințe revizuientul

a declarat recurs,

indicând

generic dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a formula însă

critici Incadrabile în conținutul acestor texte de lege. Astfel, a relevat aspecte

referitoare la situația de fapt, aspecte privitoare la atitudinea avocatului său

și a avocatei C.S. și a criticat greșita calificare a acțiunii de către instanța

de fond.

Prin întâmpinare intimata M.F. a solicitat

respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, fiind atașat în

copie xerox contractul de asistență juridică din 9 octombrie 2014, al cabinetului

individual avocat C.S., în valoare de 500 RON.

Prin concluziile formulate, recurentul

a susținut că a exercitat, împotriva deciziei nr. 832/2013 a Tribunalului Argeș,

recurs în termen de o lună de la data pronunțării, iar, faptul că a făcut ulterior

precizări, privind recalificarea căii de atac - revizuire, nu înseamnă că nu s-a

încadrat în termenul prevăzut de lege.

La termenul de judecată din data de 10

octombrie 2014, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului,

dat fiind că susținerile recurentului din

motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu există motive de ordine publică ce pot

fi invocate din oficiu de instanță, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., reținând

cauza spre soluționare pe acest aspect.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs

nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței ce face obiectul recursului,

ceea ce presupunea indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare

la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Recurentul a făcut referiri Ia situația

de fapt din acțiunea în grănițuire/servitute, a dezvoltat aprecieri privind administrarea

probelor și valorificarea acestora și a contestat calificarea acțiunii în litigiul

de fond. Totodată, acesta a criticat atitudinea reprezentanților părților în litigiu

în dosarul soluționat prin decizia nr. 832/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș,

fără însă a aduce critici soluției de tardivitate.

Ca atare, criticile formulate nu sunt susceptibile

de a fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, astfel

că sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

Împrejurarea

că, ulterior declarării și motivării recursului,

recurentul a completat, prin concluziile scrise depuse ia termenul de judecată din

10

octombrie 2014, cererea

de recurs, făcând trimitere la soluția contestată, nu prezintă relevanță în cauză

față de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Cum recursul nu poate fi analizat în afara

cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ. și cum criticiie formulate de recurent

nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata nulitatea recursului,

conform art. 302 alin. (1) Iit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3)

C. proc. civ.

Față de soluția constatării nulității recursului,

revizuientul a căzut în pretenții și afiându-se în culpă procesuală, urmează a fi

obligat la cheltuieli de judecată. Acestea vor fi reduse, conform art. 274

alin. (3) C. proc. civ., la suma de 200 RON, avându-se în vedere valoarea pricinii

și munca îndeplinită de avocatul intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul

S.I. împotriva sentinței civile nr. 15 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești,

secția I civilă.

Obligă revizuientul la plata sumei de 200

RON cheltuieli de judecată către intimata M.F., reduse conform art. 274 alin. (3)

C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

10 octombrie 2014.