ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6474/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6474/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

A.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului și Agenția pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov,

să se constate nulitatea absolută a procedurii de aplicare a corecției

financiare aplicată societății, să se constate netemeinicia aplicării corecției

financiare și anularea corecției financiare, iar pe cale de consecință

rambursarea sumei de 1.583.044,24 lei, reprezentând suma dedusă din cererile de

rambursare nr. 1, 2 și 3 de către Direcția Generală Autorizare și Plăți

Programe din cadrul M.D.R.T., cu titlu de corecție financiară.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, în vederea implementării Proiectului ce

constituie obiectul Contractului de finanțare încheiat la data de 23 februarie 2011

prin Programul Operațional 2007-2013/ Axa prioritara 4 „Sprijinirea dezvoltării

mediului de afaceri regional și local” - Domeniul major de intervenție 4.1.

„Dezvoltarea durabila a structurilor de sprijinire a afacerilor de importanta

regionala si locala”, a inițiat procedura de achiziție de execuție de lucrări

pentru realizarea obiectivului „Centrul pentru sprijinirea afacerilor „W.G.B.C.”,

în urma căreia a fost încheiat cu SC C.E. SA Contractul de lucrări din 20 iunie

2011.

A precizat că urmare

depunerii primelor 3 cereri de rambursare la A.M. P.O.R., i s-a comunicat, următoarele:

Cu privire la cererea

de rambursare nr. 1, s-a efectuat plata cu aplicare de corecție financiara de

25% din valoarea contractului de lucrări, conform pct. 1.7. din O.U.G. nr. 66/2011.

MDRT a considerat că beneficiarul, în calitate de autoritate contractanta, a

încălcat prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, prin

introducerea în documentația de atribuire a unor cerințe de calificare și

selecție restrictive; cu privire la cererea de rambursare nr. 3, s-a efectuat

plata cu aplicare de corecție financiara de 25% din valoarea contractului de

lucrări conform pct. 1.7 din O.U.G. nr. 66/2011, M.D.R.T. considerând ca

beneficiarul, în calitate de autoritate contractantă, a încălcat prevederile art.

178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, prin introducerea în documentația de

atribuire a unor cerințe de calificare și selecție restrictive; referitor la

cererea de rambursare nr. 2, în fapt, i-a fost aplicată aceeași corecție, însă

formal nu a primit nicio notificare în acest sens.

Reclamanta a apreciat

că procedura aplicată de AM POR, respectiv O.U.G. nr. 66/2011 s-a făcut cu

încălcarea principiului neretroactivității legii întrucât procedura de

achiziție publică a fost inițiată la sfârșitul lunii martie 2011 - data

transmiterii in SEAP, respectiv 13 aprilie 2011 - data acceptării A.N.R.M.A.P.

a anunțului de participare, și s-a finalizat cu încheierea contractului de

achiziție din 20 iunie 2011, în vreme ce O.U.G. nr. 66/2011 a intrat în vigoare

la data de 30 iunie 2011.

Pe de altă parte, a

invocat faptul că aplicarea corecției financiare s-a făcut în absența

constatării neregulii potrivit dispozițiilor art. 20 si următoarele din O.U.G. nr.

66/2011, iar în ceea ce privește cererea de rambursare nr. 2 aplicarea efectivă

a corecției financiare nici nu a fost comunicată pentru a putea face obiectul

verificării de legalitate.

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a solicitat respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011

activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare

care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003,

ordonanță ce ar fi fost aplicabilă în speță numai în situația în care controlul

ar fi fost deja început la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Referitor la

nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, pârâtul a arătat că nu exista

obligativitatea emiterii unui Proces verbal/ Notă de constatare a neregulilor și

de stabilire a corecțiilor financiare, în condițiile art. 9 din actul normativ

precizat, menționând că a aplicat o reducere financiară de 25% din valoarea

contractului de lucrări conform pct. 1.7 din Anexa O.U.G. nr. 66/2011, deoarece

beneficiarul, în calitate de autoritate contractantă, a încălcat prevederile art.

178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, prin introducerea în documentația de

atribuire a unor cerințe de calificare restrictive.

Referitor la

solicitarea unor cerințe minime în Fișa de date a achiziției și în Anunțul de

participare pentru personalul cheie, pârâtul a considerat că cerința minimă a

experienței de minim 5 ani în managementul de proiecte în domeniul

construcțiilor civile rezidențiale realizate prin finanțări europene este și

restrictivă potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și nici nu

prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de

achiziție publică (contract de lucrări) ce urmează a fi atribuit, fiind

încălcate astfel dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

Pârâta Agenția pentru

Dezvoltare Regională București-Ilfov, prin apărările formulate, a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât este parte în contract, în

calitate de Organism Intermediar, însă nu a emis niciun act administrativ și nu

a încălcat niciun drept contractual sau legitim al reclamantei.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 6206 din

1 noiembrie 2012, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Agenția pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov invocată de pârâtă, și, în

consecință, a respins acțiunea formulată de această, ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins

acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, reținând, în esență,

următoarele:

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Dezvoltare

Regională București – Ilfov, invocată de aceasta, prima instanță a avut în

vedere că această autoritate a fost semnatară a Contractului de finanțare din 23

februarie 2011, însă acest fapt nu este de natură a-i conferi calitate

procesuală pasivă în prezentul litigiu, având în vedere că pretențiile

reclamantei nu decurg din acest contract.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta are calitatea

de beneficiar în baza Contractului de finanțare din  23 februarie 2011 încheiat

în cadrul Programului

Operațional Regional

2007-2013/ Axa prioritară 4 „Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri

regional și local” - Domeniul major de intervenție 4.1. „Dezvoltarea durabilă a

structurilor de sprijinire a afacerilor de importanță regională și locală”

pentru proiectul Centrul pentru sprijinirea afacerilor „West Gate Business

Center”, iar pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului are

calitatea de Autoritate de Management.

În baza acestui

contract de finanțare, la datele de 10 august 2011, respectiv 31 octombrie 2011,

reclamanta - beneficiară a înaintat pârâtului cererile de rambursare, iar

conform notelor de aprobare a cheltuielilor eligibile din 29 februarie 2012 și din

08 februarie 2012 din valoarea totală a cheltuielilor solicitate de beneficiar

prin cererea de rambursare nr. 3, pârâtul a avizat drept cheltuieli exigibile

suma de 2.095.922 lei, iar din valoarea totală a cheltuielilor solicitate prin

cererea de rambursare nr. 1, pârâtul a avizat drept cheltuieli exigibile suma

de 2.165.198,94 lei.

Potrivit

acestor note, pârâtul a aplicat o reducere procentuală de 25% din valoarea

contractului de lucrări, conform pct. 1.7 din O.U.G. nr. 66/2011 deoarece

beneficiarul, în calitate de autoritate contractantă, a încălcat prevederile art.

178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 prin introducerea în documentația de

atribuire a unor cerințe de calificare și selecție restrictive, prin Fișa de

date a achiziției fiind impuse următoarele cerințe:

- Secțiunea V.4)

Capacitatea tehnică și profesională, Experiență similară, Cerință obligatorie -

„Se vor prezenta 1 (unul) sau maxim 2 (două) contracte în domeniul execuției de

lucrări de construcții finalizate în ultimii 5 ani, care să fi avut ca obiect

construcții similare rezidențiale sau de birouri, contract/contracte cu o

valoare cumulată de minim 45.000.000 lei fără TVA și o suprafață minimă

construită desfășurată de 18500 mp”.

Ofertantul va

prezenta o declarație privind utilajele și echipamentele tehnice funcționale de

care dispune pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului:

- Se vor prezenta

documente pentru cel puțin următoarele echipamente: „… sisteme de cofraje plăci

pentru min. 7.500 mp, sisteme de cofraje metalice minim 1.500 mp, schelă

metalică 10.000 mp.”

S-a apreciat că prin

impunerea de către autoritatea contractantă a acestor criterii de calificare și

selecție au fost încălcate prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006,

potrivit cărora „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita

îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și

financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la

restricționarea participării la procedura de atribuire.”

Reclamanta a formulat

contestație împotriva deciziei de aplicare a reducerii de 25% din valoarea

totală a contractului de lucrări din 20 iunie 2011 reprezentând suma de

1.583.044,24 lei, suma dedusă din cererile de rambursare nr. 1, 2 și 3, care a

fost respinsă ca neîntemeiată prin adresa nr. 22710 din 23 aprilie 2012.

Prima instanță a

apreciat ca neîntemeiată susținerea reclamantei privind inaplicabilitatea în

cauză a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, reținând că activitățile de constatare

a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu

aplicarea prevederilor acestei ordonanțe, faptul că abaterile calificate drept

nereguli au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011

neavând relevanță.

În speță, cererile de

rambursare nr. 1 și 3 au fost depuse de reclamantă la 10 august 2011, respectiv

31 octombrie 2011, iar O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicată în M. Of. nr. 461

din 30 iunie 2011, dispozițiile sale fiind așadar în vigoare la momentul

depunerii celor două cereri de rambursare, precum și, ulterior, la momentul

analizării acestora de către pârât, constatării neregulilor săvârșite și

aplicării sancțiunii sub forma reducerii procentuale de 25%.

În speță, prima

instanță a constatat că atât cererile de rambursare nr. 1 și 3, cât și notele

de aprobare a cheltuielilor eligibile din 29 februarie 2012 și din 08 februarie

2012 au fost depuse, respectiv emise, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011,

astfel că acest act normativ nu a fost aplicat retroactiv, astfel cum în mod

greșit susține reclamanta.

Reținând că pârâtul

a aplicat în mod corect procedura de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, prima instanță a reținut

că o a doua critică formulată de reclamantă privește absența constatării

neregulii potrivit dispozițiilor art. 20 și următoarele din O.U.G. nr. 66/2011,

susținere apreciată ca fiind neîntemeiată, întrucât reducerea procentuală de

25% nu a fost aplicată de pârât în baza art. 27 coroborat cu art. 20 și art. 21

alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, ci în baza art. 6 și 9 din acest act

normativ.

Prin urmare, contrar

celor susținute de reclamantă, prima instanță a reținut că, în cazul excluderii

de la rambursare, în procesul de verificare a solicitărilor de plată, a

cheltuielilor pentru care se constată abateri de la aplicarea prevederilor

reglementărilor naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, nu se

întocmesc procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare/ notele de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare cu valoare de titlu de creanță, prevăzute la art. 27 din

O.U.G. nr. 66/2011, ci se aplică o reducere proporțională direct asupra cheltuielilor

solicitate a fi rambursate, cum s-a întâmplat, de altfel, și în speță.

În ceea

ce privește aspectele de netemeinicie a aplicării corecției financiare de 25%

din valoarea contractului de lucrări invocate de reclamantă, prima instanță a reținut,

prin raportare la dispozițiile art. 176 și art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006, că

deși reclamanta a invocat prevederile art. 8 din H.G. nr. 925/2006, nu a făcut

dovada că a îndeplinit condițiile prevăzute de alin. (2) al acestui articol.

Pe de

altă parte, analizând în concret cerința obligatorie a experienței similare

stabilită de reclamantă, respectiv prezentarea a 1 (unul) sau maxim 2 (două)

contracte în domeniul execuției de lucrări de construcții finalizate în ultimii

5 ani, care să fi avut ca obiect construcții similare rezidențiale sau de

birouri, contract/contracte cu o valoare cumulată de minim 45.000.000 lei fără

TVA și o suprafață minimă construită desfășurată de 18.500 mp, prima instanță a

apreciat că aceasta încalcă prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006,

astfel că această cerință este de natură a restricționa participarea la

procedura de atribuire.

Pentru

aceleași considerente, prima instanță a apreciat că și cerința privind valoarea

cumulată a contractului/ contractelor anterioare de 45.000.000 lei este de

natură a restricționa participarea la procedura de atribuire.

Prima

instanță a reținut că proporționalitatea cerinței de calificare nu poate fi

analizată prin raportare la cele două elemente cumulative solicitate -

contract/ contracte cu o valoare cumulată de minim 45.000.000 lei fără TVA și o

suprafață minimă construită desfășurată de 18.500 mp, ci prin raportare la

natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie

atribuit.

Referitor

la cerința prezentării de documente pentru echipamente de natura sistemelor de

cofraje plăci minim 7.500 mp, sistemelor de cofraje metalice minim 1.500 mp,

schele metalice minim 10.000 mp, prima instanță a reținut că potrivit art. 188 alin.

(3) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, o astfel de solicitare poate fi formulată

pentru a putea fi verificată capacitatea

tehnică și/ sau profesională a ofertanților/ candidaților,

iar nu de a fi stabilită ca și cerință minimă de calificare și selecție.

Așadar, astfel de informații pot fi folosite de autoritatea contractantă ca

reprezentând elemente de evaluare a ofertelor, în scopul determinării celui mai

performant ofertant/ candidat.

În ceea

ce privește cerința referitoare la managerul de proiect și a managerului de

proiect adjunct, Curtea reține că, în condițiile în care aceste două funcții

vizează managementul de proiecte de construcții, este rezonabil să se solicite

pentru persoanele ce l-ar ocupa calificare în acest domeniu, al proiectelor de

construcții, dar apare ca excesiv și restrictiv ca proiectele de construcții să

fi fost realizate prin finanțări europene. În acest sens, Curtea apreciază că

activitatea specifică managementului de proiecte de construcții este similară

în cadrul tuturor proiectelor, indiferent de sursa finanțării, iar activitatea

efectiv prestată de managerul de proiect este identică. Împrejurarea că

raportarea și decontarea lucrărilor finanțate din fonduri europene necesită

prezentarea unor acte justificative suplimentare nu este de natură a modifica

atribuțiile și competențele managerului de proiect și a managerului de proiect

adjunct în cadrul unui astfel de proiect.

exercitată

Împotriva Sentinței

civile nr. 6206/2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A.T. SRL,

considerând-o netemeinică și nelegală, invocând ca temei legal dispozițiile art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- Pentru nerespectarea

dreptului la apărare și principiului egalității de tratament, în ipoteza în

care se aplică procedura simplificată, intimata, deși era obligată ca în cadrul

litigiului să prezinte în mod detaliat motivele care au stat la baza aplicării

corecției financiare, nu a îndeplinit această obligație.

Mai mult, prin

întâmpinare a recunoscut netemeinicia măsurii luate, însă instanța a ignorat

acest fapt.

- Prima instanță a

ignorat proba de la dosar constatând în Nota justificativă impusă de

dispozițiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, astfel că raționamentul

juridic ce i-a urmat a fost greșit în ceea ce privește modul de apreciere

asupra cerințelor minime din documentația de atribuire, considerate ca fiind

restrictive.

În esență, se susține

că problema criteriilor de clarificare și selecție pretins restrictive trebuie

ridicată numai în ipoteza unei sesizări din partea unui particular ale cărui

interese sunt pretins încălcate, ori, în cauză, nu a existat vreo dovadă că

vreun potențial ofertant a fost împiedicat să participe la procedura

achiziției.

- Instanța de fond a

încălcat principiul neretroactivității legii, prin validarea aplicării unor

dispoziții din Ordinul nr. 509/2011 al A.N.R.M.A.P. și O.U.G. nr. 66/2011, deși

nu erau în vigoare la momentul acela.

Intimatul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P.) a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând

criticile recurentei-reclamante și susținând legalitatea și temeinicia

sentinței recurate.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale

incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Necontestat este

faptul că recurenta-reclamantă a formulat contestație din 21 martie 2012 în

ceea ce privește decizia de aplicare a corecției financiare de 25% la valoarea

totală a contractului de lucrări din 20 iunie 2011, reprezentând suma de

1.583.044,24 lei, dedusă din cererile de rambursare 1, 2, 3 (filele 113-121

dosar fond).

Contestația formulată

de reclamantă a fost respinsă prin răspunsul M.D.R.T. nr. 22710 din 23 aprilie 2012,

fiind expuse detaliat motivele care au stat la baza deciziei de aplicare a

reducerii procentuale de 25% din valoarea totală a contractului de lucrări menționat

(filele 109-112 dosar fond).

Ulterior, reclamanta

a formulat prezenta acțiune la instanța de contencios administrativ și fiscal,

care a fost soluționată prin sentința recurată.

Prin urmare, reclamanta

a cunoscut care au fost considerentele de fapt și de drept care au stat la baza

măsurii/ deciziei de aplicare a reducerii procentuale aplicate contractului său

în derulare, putându-și exercita dreptul la apărare în mod deplin.

De altfel, aceasta nu

indică în ce constă în concret restrângerea dreptului său la apărare în raport

cu decizia autorității pârâte. Mai mult, în faza judecății în fond nu au fost

prezentate/ expuse alte motive de fapt și de drept care au stat la baza măsurii

dispuse și contestate, care să nu fi fost cunoscute de recurenta-reclamantă.

În consecință,

recurenta-reclamantă a beneficiat de toate garanțiile dreptului la un proces

echitabil, fiindu-i respectat dreptul la apărare.

În altă ordine, sunt

lipsite de suport real și probator aserțiunile recurentei referitoare la

„recunoașterea netemeiniciei măsurii” luate de intimat, întrucât, din întreaga

atitudine procesuală a autorității pârâte rezultă că aceasta susține

legalitatea și temeinicia deciziei de aplicare a reducerii procentuale de 25%

din valoarea contractului.

Alin. (3) de la pct. 3

din întâmpinarea formulată de M.D.R.T. este prezentat parțial/ selectiv de

către recurentă. Din cuprinsul acestuia și din următoarele rezultă că intimatul

a susținut că sunt restrictive criteriile de clasificare impuse de recurentă,

solicitarea acestora făcându-se cu încălcarea dispozițiilor legale, în sensul

dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Afirmația recurentei

referitoare la faptul că a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 8 alin. (2)

din H.G. nr. 925/2006 nu poate fi reținută.

Din considerentele

sentinței instanței de fond nu rezultă concluzia că nu ar fi existat o notă

justificativă a recurentei, ci că nu au fost motivate de către aceasta

cerințele minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică și/ sau

profesională impuse prin fișa de date a achiziției, astfel cum impun

dispozițiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

Mai mult, rezultă că

instanța a analizat justificările recurentei privind cerințele impuse și în mod

corect a reținut că acestea sunt de natură a restricționa participarea la

procedura de atribuire, nu au o justificare rezonabilă, lipsind motivarea

reclamantei și încălcându-se astfel prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr.

34/2006.

În mod greșit

recurenta susține, în esență, că în lipsa oricărei contestații nu se poate

ridica problema criteriilor de selecție.

Este evident că

întreaga procedură a achiziției trebuie să se desfășoare cu respectarea

dispozițiilor legale incidente în materie, indiferent de existența sau nu a

vreunei contestații, plățile ce vor fi efectuate trebuie să se întemeieze pe o

bază legală, inclusiv din perspectiva derulării procedurii de achiziție.

În altă ordine,

critica recurentei care vizează faptul că instanța de fond a omis să se

pronunțe cu privire la dispozițiile art. 9 din H.G. nr. 925/2006 nu este

fondată.

Se constată din

considerentele sentinței recurate (pag.9) că instanța de fond a analizat cauza

și din perspectiva art. 9 din H.G. nr. 925/2006.

În fine, chiar dacă

nu a fost argumentată critica referitoare la încălcarea principiului

neretroactivității legii, instanța de recurs reține că sunt corecte concluziile

primei instanțe cu privire la legalitatea aplicării dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011

și Ordinului A.N.R.M.A.P. nr. 509/2011 în situația concretă ce o vizează pe

reclamantă.

Necontestat este că

efectuarea controlului s-a făcut după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

În raport de dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, prevederile O.G. nr. 79/2003

ar fi fost aplicabile numai în situația în care controlul ar fi fost deja

început la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Abaterile de la

prevederile legislației naționale și comunitare sunt sancționate în baza legii

specifice aplicabile la data efectuării controlului, respectiv O.U.G. nr. 66/2011,

în cuprinsul căreia sunt stabilite procentual corecțiile fiscale pentru fiecare

abatere constatată, potrivit principiului proporționalității, consacrat în

cuprinsul art. 2 lit. n) din acest act normativ.

În concluzie, sub

aspectul activității de constatare a neregulilor și de stabilire a neregulilor,

legea nouă e de imediată aplicare.

Mai mult, conform O.G.

nr. 79/2003, în cazul constatării unei abateri de la legalitate, sancțiunea ar

fi fost declararea ca neeligibile a cheltuielilor efectuate în cadrul

proiectului, corecția aplicată fiind de 100% și nu procentual potrivit

principiului proporționalității, situație favorabilă recurentei.

În raport de toate

considerentele expuse, sentința recurată este legală și temeinică, astfel că

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC A.T. SRL împotriva Sentinței nr. 6206 din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2013.