ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1136/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 2 februarie

2012, revizuenții M.T. și M.M. au solicitat revizuirea Deciziei nr. 1649 din 29

noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Revizuenții și-au

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. invocând

contrarietatea dintre două hotărâri: Decizia nr. 1590 din 30 iunie 2010

pronunțară de Tribunalul Gorj, secția civilă, în Dosarul nr. 4763/95/2010 și

Decizia nr. 1649 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în

Dosarul nr. 12013/318/2010.

Susțin revizuenții că

Decizia nr. 1590 din 30 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj care se bucură

de autoritate de lucru judecat față de Decizia nr. 1649 din 29 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Craiova, împrejurare care ar impune casarea celei din urmă

decizii.

Astfel învestită

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de revizuire, constată

următoarele:

Prin Decizia nr. 1590

din 30 iunie 2010 Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis recursul declarat de

recurenții-pârâți M.M. și M.T. împotriva Sentinței nr. 2116 din 22 martie 2010

pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 11138/318/2008. A modificat

sentința în sensul că a respins acțiunea, a admis cererea reconvențională și a

constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 5410 din 20 noiembrie 1999 la BNP C.P.

Prin Decizia nr. 1649

din 29 noiembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă pentru cauze cu

minori și de familie, a admis recursurile declarate de pârâții P.C., P.A.V. și

M.D. împotriva Deciziei nr. 276 din 5 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj,

secția civilă, în Dosarul nr. 12013/318/2010, în contradictoriu cu reclamanții

M.T. și M.M.

A modificat în

totalitate decizia în sensul că a admis apelul declarat de apelanții-pârâți

P.C., P.A.V. și M.D. împotriva Sentinței nr. 1910 din 1 martie 2011 pronunțată

de Judecătoria Târgu Jiu, a schimbat în parte sentința și a respins acțiunea

precizată formulată de reclamanta M.M. și a menținut restul dispozițiilor

sentinței cu privire la cererea formulată de reclamantul M.T., în cauză

acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6200 din 30 noiembrie 2007.

Art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o

constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de

lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar

având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Prin sintagma

"una și aceeași pricină" se înțelege, așadar, întrunirea condițiilor

triplei identități, de obiect, de cauză și de părți cu privire la cele două

cereri de chemare în judecată astfel încât soluționarea celei de-a doua să

aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.

Or în speță, astfel

cum se poate observa cu ușurință, nu există identitate de obiect, cauză, părți

și nici de calitate procesuală.

Aceasta întrucât în

prima cauză obiectul judecății l-a constituit constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5410 din 20 noiembrie

1999, în temeiul art. 969, 948, 954, 960, 1294 C. civ., recursul fiind promovat

de revizuenți iar în a doua cauză obiectul judecății l-a constituit constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6200 din 30

noiembrie 2007, din perspectiva dovedirii bunei-credințe la încheierea

acestuia, recursul fiind promovat de intimații în cererea de revizuire de față.

Așadar cum în speță

nu sunt întrunite condițiile specifice prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., hotărârea ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire

neînscriindu-se în niciuna dintre ipotezele astfel reglementate, Înalta Curte

va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de

revizuenții M.M. și M.T. împotriva Deciziei nr. 1649 din 29 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 19 martie 2013.

Procesat de GGC - AA