ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5935/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

1.Cererea de chemare

în judecată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, la data de 21 mai 2009, reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R.P.

să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl

privește pe pârât.

În motivarea cererii,

s-a arătat că urmare a cererii de verificare nr. P 1249/07 din 14 martie 2007,

adresată C.N.S.A.S. de către ziarul Cotidianul, s-a procedat la verificarea

pârâtului, în prezent analist politic, iar la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 24/2008 verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării

invocate se aflau în derulare.

Reclamantul a arătat

că, așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/854 din 18

martie 2009, pârâtul a fost recrutat de către organele de securitate, la data

de 26 septembrie 1987, aceasta fiind confirmată prin semnarea, la aceeași dată,

a angajamentului olograf.

Motivul recrutării

1-a constituit încadrarea informativă a unor artiști plastici, având ca scop

„cunoașterea atitudinii, activității, preocupărilor și anturajului acestora,

precum și pentru cunoașterea stării de fapt și de spirit din rândul

componenților acestei colectivități”.

A susținut

reclamantul că pârâtul a fost evaluat ca fiind disponibil să sprijine

securitatea, sens în care, a furnizat informații în legătură cu diverși artiști

plastici, care se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist și care se contrapuneau convingerilor religioase sau filozofice ale

vremii, acestea vizând îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile

și Politice, precum și a dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

pârâtului.

Pârâtul a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și inadmisibilă,

formulând de asemenea, și cerere reconvențională de constatare a nulității

angajamentului semnat la 26 septembrie 1987, pentru lipsa consimțământului la

momentul realizării sale, ca urmare a constrângerii psihice determinante, în

contextul plecării soției sale din România, cu intenția ascunsă a stabilirii

definitive în afara țării.

de Apel.

Prin sentința civilă nr.

4421 din 09 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca

nefondată.

Pentru a hotăra

astfel, instanța de fond a apreciat că notele informative invocate de reclamant

relevă fie descrieri sau caracterizări de persoane, fie concepții cu caracter

general, abstract, exprimate de persoane și nu denunțări ale activităților sau

atitudinilor potrivnice regimului comunist care implică în mod necesar,

prezentarea unor acțiuni comportamentale concrete.

Astfel, informațiile

furnizate de pârât reprezintă cu certitudine fie aprecieri caracterizatoare

generale ale persoanelor respective, fie elemente generale, lipsite de

concretețea cerută de dispozițiile legale incidente, pentru a se circumscrie

domeniului de aplicare al art. 2 lit. b) din O.U.G. 24/2008.

În acest registru, a

reținut Curtea, se includ toate informațiile date, inclusiv cele legate de

nemulțumirile privitoare la obstacolele referitoare la organizarea

expozițiilor.

De altfel, chiar și

în cadrul regimului comunist, se permitea în contextul manifestării specifice a

artiștilor sau filozofilor, un anumit câmp de acțiune ideatică mai larg decât

cel permis maselor, el neputând fi totuși, circumscris limitelor extrem de

înguste recunoscute de reclamant.

Așadar, nefăcându-se

dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege, pârâtul nu poate fi

considerat colaborator al poliției politice comuniste.

În privința cererii

reconvenționale, Curtea, a observat din coroborarea probelor administrate, nu

rezultă că pârâtul-reclamant ar fi avut consimțământul viciat la momentul

semnării angajamentului, în condițiile în care martorul audiat nu a fost

prezent la semnarea sa, pentru a putea expune percepția sa de la acel moment,

singurul relevant în algoritmul juridic al cauzei.

Astfel, nemulțumirea

pârâtului-reclamant și a soției sale împotriva sistemului comunist nu poate fi

echivalată cu afectarea consimțământului său.

De altfel, nici

aspectul constrângerii morale a pârâtului-reclamant, prin precizarea în ajunul

plecării soției sale, că dacă nu semnează angajamentul, aceasta va fi întoarsă

de la aeroport, nu este dovedit în cauză, nici o probă administrată neatestând

acest fapt, în mod independent de susținerea acestei părți.

Curtea, a apreciat că

nulitatea unui act juridic pentru vicierea consimțământului, ca urmare a

constrângerii realizate, reprezintă o cauză de nulitate relativă a hotărârii,

ea putând fi invocată într-un termen limitat.

exercitată.

Împotriva hotărârii

Curții de Apel, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității invocând dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

În memoriul de recurs

s-a reluat situația de fapt expusă primei instanței, în sensul că pârâtul a

furnizat informații suficiente pentru reținerea calității de colaborator al

Securității, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că este îndeplinită atât prima condiție de fond,

cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât și

cea de a doua condiție, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi

fundamentale.

Pentru că pârâtul a

informat autoritățile represive despre faptul că atât pictorul care se revolta

față de „piedicile

"

pe care statul comunist le punea în calea

creației artistice, cât și un cunoscut confrate al acestuia aveau „preocupări

mistico-religioase”, se apreciază că se poate reține calitatea de colaborator în

sensul prevederilor normative menționate.

Referitor la cea de a

doua condiție de fond, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi

fundamentate, recurentul a arătat că exclude ideea ca intimatul să nu fi conștientizat

posibilele urmări ale informațiilor furnizate, respectiv că persoanele vizate

vor fi investigate de Securitate, ori va urma o înăsprire a formelor de

supraveghere dacă persoana în cauză era deja urmărită.

II. Considerentele

Înaltei Curți, asupra recursului.

Examinând sentința

atacată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că

rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu

înscrisurile administrate.

fapt și de drept relevante.

Prezenta cauză vizează

constatarea calității de colaborator al securității a pârâtului R.P.

Analizând ansamblul

probatoriului administrat în cauză, Curtea de apel, a ajuns a concluzia că

probele invocate de reclamant, relevă fie descrieri sau caracterizări de

persoane, fie concepții cu caracter general, abstract, exprimate de persoane și

nu denunțări ale activităților sau atitudinilor potrivnice regimului comunist

care implică în mod necesar, prezentarea unor acțiuni comportamentale concrete.

Informațiile

furnizate de intimat legate de nemulțumirile privitoare la obstacolele

referitoare la organizarea expozițiilor în străinătate sau preocupările

„mistico religioase” nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 întrucât nu se referă la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile și

libertățile fundamentale ale omului.

Această concluzie este

împărtășită și de instanța de recurs.

Cele două critici

formulate de recurent se circumscriu condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Potrivit reglementării

indicate, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile

sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Colaborator al Securității

este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane,

prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu

pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai

Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

În motivele de recurs

se fac referiri la forța probantă a relatărilor verbale consemnate de

lucrătorii Securității, dar instanța de fond a respins acțiunea nu pentru că nu

ar fi analizat forța probantă a acestor relatări, ci a considerat că nu sunt

îndeplinite celelalte condiții prevăzute de lege, respectiv că nu sunt

denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar și că nu au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Așa cum chiar

recurentul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității precizează

în motivele de recurs, în notele și rapoartele ofițerilor de Securitate,

referitor la informațiile furnizate de pârât, se face trimitere la piedicile ce

se pun artiștilor plastici din România, când trebuie să organizeze expoziții în

străinătate „precum și faptul că o altă persoană a vorbit de mai multe ori de

importanța dezvoltării spiritualității, în sensul mistic, al poporului, care

conduce la curățenie sufletească, la puritate”.

Or, acestea

reprezintă referiri cu caracter prea mare de generalitate pentru a fi

considerate denunțuri privind „atitudini potrivnice regimului comunist” și în

mod corect prima instanță a reținut că aceste relatări reprezintă cu

certitudine fie aprecieri caracterizatoare generale ale persoanelor respective,

fie elemente generale, lipsite de concretețea cerută de dispozițiile legale

incidente, pentru a se circumscrie domeniului de aplicare al art. 2 lit. b) din

O.U.G. 24/2008.

În același timp,

aceste note și rapoarte nu pot, prin modul lor de redactare, să conducă la

concluzia îndeplinirii și a condiției vizării îngrădirii drepturilor și

libertăților fundamentale.

soluției adoptate.

Pentru toate considerentele

expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C.

proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la art. 11 alin.

(2) din O.U.G. nr. 24/2008, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

sentinței nr. 4422 din 09 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2011.