ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5935/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1.Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 21 mai 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R.P. să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. În motivarea cererii, s-a arătat că urmare a cererii de verificare nr. P 1249/07 din 14 martie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către ziarul Cotidianul, s-a procedat la verificarea pârâtului, în prezent analist politic, iar la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 24/2008 verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate se aflau în derulare. Reclamantul a arătat că, așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/854 din 18 martie 2009, pârâtul a fost recrutat de către organele de securitate, la data de 26 septembrie 1987, aceasta fiind confirmată prin semnarea, la aceeași dată, a angajamentului olograf. Motivul recrutării 1-a constituit încadrarea informativă a unor artiști plastici, având ca scop „cunoașterea atitudinii, activității, preocupărilor și anturajului acestora, precum și pentru cunoașterea stării de fapt și de spirit din rândul componenților acestei colectivități”.

A susținut reclamantul că pârâtul a fost evaluat ca fiind disponibil să sprijine securitatea, sens în care, a furnizat informații în legătură cu diverși artiști plastici, care se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care se contrapuneau convingerilor religioase sau filozofice ale vremii, acestea vizând îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și a dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. 2. Apărarea pârâtului.

Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și inadmisibilă, formulând de asemenea, și cerere reconvențională de constatare a nulității angajamentului semnat la 26 septembrie 1987, pentru lipsa consimțământului la momentul realizării sale, ca urmare a constrângerii psihice determinante, în contextul plecării soției sale din România, cu intenția ascunsă a stabilirii definitive în afara țării. 3. Hotărârea Curții de Apel. Prin sentința civilă nr. 4421 din 09 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Pentru a hotăra astfel, instanța de fond a apreciat că notele informative invocate de reclamant relevă fie descrieri sau caracterizări de persoane, fie concepții cu caracter general, abstract, exprimate de persoane și nu denunțări ale activităților sau atitudinilor potrivnice regimului comunist care implică în mod necesar, prezentarea unor acțiuni comportamentale concrete. Astfel, informațiile furnizate de pârât reprezintă cu certitudine fie aprecieri caracterizatoare generale ale persoanelor respective, fie elemente generale, lipsite de concretețea cerută de dispozițiile legale incidente, pentru a se circumscrie domeniului de aplicare al art. 2 lit. b) din O.U.G. 24/2008. În acest registru, a reținut Curtea, se includ toate informațiile date, inclusiv cele legate de nemulțumirile privitoare la obstacolele referitoare la organizarea expozițiilor.

De altfel, chiar și în cadrul regimului comunist, se permitea în contextul manifestării specifice a artiștilor sau filozofilor, un anumit câmp de acțiune ideatică mai larg decât cel permis maselor, el neputând fi totuși, circumscris limitelor extrem de înguste recunoscute de reclamant. Așadar, nefăcându-se dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege, pârâtul nu poate fi considerat colaborator al poliției politice comuniste. În privința cererii reconvenționale, Curtea, a observat din coroborarea probelor administrate, nu rezultă că pârâtul-reclamant ar fi avut consimțământul viciat la momentul semnării angajamentului, în condițiile în care martorul audiat nu a fost prezent la semnarea sa, pentru a putea expune percepția sa de la acel moment, singurul relevant în algoritmul juridic al cauzei.

Astfel, nemulțumirea pârâtului-reclamant și a soției sale împotriva sistemului comunist nu poate fi echivalată cu afectarea consimțământului său. De altfel, nici aspectul constrângerii morale a pârâtului-reclamant, prin precizarea în ajunul plecării soției sale, că dacă nu semnează angajamentul, aceasta va fi întoarsă de la aeroport, nu este dovedit în cauză, nici o probă administrată neatestând acest fapt, în mod independent de susținerea acestei părți. Curtea, a apreciat că nulitatea unui act juridic pentru vicierea consimțământului, ca urmare a constrângerii realizate, reprezintă o cauză de nulitate relativă a hotărârii, ea putând fi invocată într-un termen limitat. 4. Calea de atac exercitată.

Împotriva hotărârii Curții de Apel, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. În memoriul de recurs s-a reluat situația de fapt expusă primei instanței, în sensul că pârâtul a furnizat informații suficiente pentru reținerea calității de colaborator al Securității, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că este îndeplinită atât prima condiție de fond, cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât și cea de a doua condiție, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

Pentru că pârâtul a informat autoritățile represive despre faptul că atât pictorul care se revolta față de „piedicile " pe care statul comunist le punea în calea creației artistice, cât și un cunoscut confrate al acestuia aveau „preocupări mistico-religioase”, se apreciază că se poate reține calitatea de colaborator în sensul prevederilor normative menționate. Referitor la cea de a doua condiție de fond, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentate, recurentul a arătat că exclude ideea ca intimatul să nu fi conștientizat posibilele urmări ale informațiilor furnizate, respectiv că persoanele vizate vor fi investigate de Securitate, ori va urma o înăsprire a formelor de supraveghere dacă persoana în cauză era deja urmărită.

II. Considerentele Înaltei Curți, asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu înscrisurile administrate. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Prezenta cauză vizează constatarea calității de colaborator al securității a pârâtului R.P. Analizând ansamblul probatoriului administrat în cauză, Curtea de apel, a ajuns a concluzia că probele invocate de reclamant, relevă fie descrieri sau caracterizări de persoane, fie concepții cu caracter general, abstract, exprimate de persoane și nu denunțări ale activităților sau atitudinilor potrivnice regimului comunist care implică în mod necesar, prezentarea unor acțiuni comportamentale concrete.

Informațiile furnizate de intimat legate de nemulțumirile privitoare la obstacolele referitoare la organizarea expozițiilor în străinătate sau preocupările „mistico religioase” nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 întrucât nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs. Cele două critici formulate de recurent se circumscriu condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Potrivit reglementării indicate, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

În motivele de recurs se fac referiri la forța probantă a relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității, dar instanța de fond a respins acțiunea nu pentru că nu ar fi analizat forța probantă a acestor relatări, ci a considerat că nu sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de lege, respectiv că nu sunt denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar și că nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Așa cum chiar recurentul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității precizează în motivele de recurs, în notele și rapoartele ofițerilor de Securitate, referitor la informațiile furnizate de pârât, se face trimitere la piedicile ce se pun artiștilor plastici din România, când trebuie să organizeze expoziții în străinătate „precum și faptul că o altă persoană a vorbit de mai multe ori de importanța dezvoltării spiritualității, în sensul mistic, al poporului, care conduce la curățenie sufletească, la puritate”.

Or, acestea reprezintă referiri cu caracter prea mare de generalitate pentru a fi considerate denunțuri privind „atitudini potrivnice regimului comunist” și în mod corect prima instanță a reținut că aceste relatări reprezintă cu certitudine fie aprecieri caracterizatoare generale ale persoanelor respective, fie elemente generale, lipsite de concretețea cerută de dispozițiile legale incidente, pentru a se circumscrie domeniului de aplicare al art. 2 lit. b) din O.U.G. 24/2008. În același timp, aceste note și rapoarte nu pot, prin modul lor de redactare, să conducă la concluzia îndeplinirii și a condiției vizării îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale. 2. Temeiul legal al soluției adoptate.

Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 4422 din 09 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2011.