ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4477/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Ploiești sub nr. 1034/42/2010, reclamanta Unitatea Administrativ

Teritorială Orașul Pucioasa, prin Primar, a solicitat instanței să oblige pârâta

Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități

Publice să efectueze un control cu privire la modul de atribuire a contractului

de delegare a serviciului de salubrizare de pe lângă Asociația de Dezvoltare

Intercomunitară Dâmbovița „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării,

prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița”, iar în ipoteza în care s-a

efectuat acest control, să se comunice documentele în cauză.

Prin sentința nr. 258 din 25 noiembrie

2010 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă ca nefondată acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamantul Unitatea Administrativ

Teritorială Orașul Pucioasa, reprezentat legal prin Primar, în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de

Utilități Publice.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va

pronunța, în temeiul art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) și lit. r), alin. (2),

art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, pârâta să fie obligată să efectueze un

control cu privire la modul de atribuire a contractului de delegare a

serviciului de salubrizare de pe lângă Asociația de Dezvoltare Intercomunitară

Dâmbovița - Reabilitarea colectării, transportului, depozitarii, prelucrării

deșeurilor solide în județul Dâmbovița, iar, în ipoteza în care s-a efectuat un

asemenea control, a solicitat să i se comunice documentul încheiat cu această

ocazie.

Instanța de primă jurisdicție a

constatat, din analiza dispozițiilor legale care reglementează domeniul

serviciului public de salubrizare, respectiv înființarea, dezvoltarea ,

funcționarea și atribuirea contractelor că pârâta nu are atribuții în domeniu

respectiv.

Astfel, s-a reținut că potrivit art. 5

și art. 13 din Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a

localităților cu modificările la zi, rezultă că autoritățile deliberative ale

unităților administrativ-teritoriale elaborează și aprobă strategiile locale cu

privire la dezvoltarea și funcționarea pe termen mediu și lung a serviciului de

salubrizare, ținând seama de prevederile legislației în vigoare, de

documentațiile de urbanism, amenajarea teritoriului și protecția mediului, iar

procedura de atribuire și regimul juridic al contractelor de delegare a

gestiunii serviciului de salubrizare a localităților este cea stabilită de

autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale, conform prevederilor

Legii nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, și ale O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu

modificările și completările ulterioare.

Ca atare atribuții în ceea ce privește

monitorizarea atribuirii contractelor de delegare a serviciului de salubrizare

în cauză, are potrivit art. 249 și 300 din O.U.G. nr. 34/2006 Autoritatea

Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice care poate

solicita de la autoritățile contractante orice informație cu privire la

aplicarea procedurilor de atribuire a contractelor de concesiune și achiziție

publică.

Mai mult, în situația în care

reclamanta avea dubii sau nemulțumiri cu privire la atribuirea contractului, ar

fi uzat de procedura de contestare reglementată prin Cap. IX al O.U.G. nr.

34/2006.

Instanța mai reține, de asemenea, că

pârâta potrivit art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 671/2007 modificată prin H.G. nr.

671/2007 și H.G. nr. 1383/2009 are ca scop reglementarea, monitorizarea și

controlul la nivel central al activităților din domeniul serviciilor comunitare

de utilității publice și nu a modalității de atribuire a contractelor în

domeniu, atâta timp cât există o reglementare specială în domeniu așa cum s-a

arătat mai înainte.

Administrativ Teritorială Orașul Pucioasa, prin Primar.

Împotriva acestei sentințe reclamanta

a declarat recurs, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și

obligării pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile

Comunitare de Utilități Publice, să efectueze un control cu privire la modul de

atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare de pe lângă

Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Dâmbovița - „Reabilitarea colectării,

transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița”

în ceea ce privește competențele în domeniul serviciilor de salubrizare,

raportat la aplicarea reglementărilor cu prilejul acestei atribuiri.

Prin cererea de recurs, se invocă

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta arătând că hotărârea

recurată a fost dată cu interpretarea greșită a actului dedus judecății,

instanța schimbând înțelesul lămurit al acestuia și cu aplicarea greșită a

legii.

Recurenta critică hotărârea motivând

în esență că este greșită aprecierea instanței de fond potrivit căreia pârâta Autoritatea

Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nu

are competențe legale în ceea ce privește procedura atribuirii contractelor de

delegare a serviciului public de salubrizare, și nu în domeniul serviciilor

comunitare.

Susține totodată că este eronată

aprecierea potrivit căreia „(...) atribuții în ceea ce privește monitorizarea

atribuirii contractelor de delegare a serviciului de salubrizare în cauză are

potrivit art. 249 și 300 din O.U.G. nr. 34/2006 Autoritatea Națională pentru

Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice care poate solicita de la

autoritățile contractante orice informație cu privire la aplicarea procedurilor

de atribuire a contractelor de concesiune și achiziție publica întrucât,

atribuții de control și monitorizare a modului de aplicare a legislației în

domeniu (salubrizare) are pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru

Serviciile Comunitare de Utilități Publice și nu Autoritatea Națională pentru

Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice.

Solicită astfel să se constate că

toate aspectele solicitate să fie controlate de pârâtei Autoritatea Națională

de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice intră în

atribuțiile acestei autorități iar referirea făcută privind modul de atribuire

a contractului de salubrizare este una în sens larg și doar la cea de licitație

reglementată de O.U.G. nr. 34/2004.

Prin întâmpinarea depusă la 16

septembrie 2011 intimata Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile

Comunitare de Utilități Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat

și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 2589 din 25 noiembrie 2010

prin care s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamantă, reținând că pârâta pârâtei Autoritatea Națională de

Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nu are competențe

în ceea ce privește atribuirea contractelor de salubrizare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului.

Examinând cauza prin prisma criticilor

formulate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul nu este fondat.

Acțiunea în contencios administrativ în

care reclamanta a investit instanța de contencios administrativ are ca obiect obligarea

pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități

Publice să efectueze un control cu privire Ia modul de atribuire a contractului

de delegare a serviciului de salubrizare în cadrul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară

Dâmbovița - „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor

solide în județul Dâmbovița” iar în ipoteza în care s-a efectuat acest control să

i se comunice rezultatul cu documentele în cauză.

Cererea a fost formulată în temeiul

art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) și r) și alin. (2) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004.

Contrar susținerilor formulate în motivarea

recursului său, pârâta-intimată nu are atribuții în domeniul vizat de controlul

solicitat de recurenta-reclamantă.

Atribuțiile Autorității Naționale de Reglementare

pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice sunt stabilite în conformitate

cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități

publice, modificată și completată prin O.G. nr. 13/2008, precum și art. 2 din H.G.

nr. 671/2007, modificată prin H.G. nr. 1383/2009, privind aprobarea Regulamentului

de organizare și funcționare a Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile

Comunitare de Utilități Publice.

În cadrul acestor competențe, strict limitate

de lege, nu se regăsește obligația de a monitoriza și controla procedura de atribuire

a contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare, cum în mod corect

a reținut prima instanță.

Art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/2006

indicat de către recurenta-reclamantă în cererea de recurs și concluziile scrise

depuse la data de 29 septembrie 2011 stabilește într-adevăr că „Autoritatea

Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice are

următoarele competențe și atribuții privind serviciile de utilități publice din

sfera sa de reglementare:

j) monitorizează aplicarea și respectarea

de către operatori și autoritățile administrației publice locale a legislației primare

din domeniu, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, a sistemului de prețuri

și tarife în vigoare și aplică sancțiuni în cazul nerespectării acestora;

k) monitorizează respectarea și îndeplinirea

de către operatori a obligațiilor și măsurilor stabilite în condițiile de emitere

sau de menținere a licenței autorizației”, însă cum s-a arătat în cadrul acestor

competențe strict indicate de lege nu se regăsește obligația de a monitoriza și

controla procedura de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare

pentru care a investit instanța de contencios administrativ.

Mai mult, art. 30 alin. (12) din Legea

serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, menționează că procedura

de atribuire a contractului de delegare a gestiunii este cea stabilită de O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor

de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, precum

și de către H.G. nr. 71/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor

referitoare la atribuirea contractelor de cesiune de lucrări publice și a contractelor

de concesiune de servicii din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, autoritatea competentă cu monitorizarea

atribuirii contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii este Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor

Publice și nu Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare

de Utilități Publice, chemată în judecată de recurenta-pârâtă.

În raport de toate aceste împrejurări instanța

de fond a constatat în mod judicios că pârâta Autoritatea Națională de

Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nu are competențe

în ceea ce privește atribuirea contractelor de salubrizare, nefiind în prezența

unui refuz de efectuare a controlului cu privire la modul de atribuire a contractului

de delegare a serviciului de salubrizare de pe lângă Asociația de Dezvoltare Intercomunitară

Dâmbovița „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor

solide în județul Dâmbovița” în accepțiunea prevederilor legale menționate mai sus.

l. Temeiul legal al soluției adoptate în

recurs.

Având în vedere toate considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat, neexistând motive de casare sau modificare a sentinței potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Unitatea

Administrativ Teritorială Orașul Pucioasa, prin Primar, împotriva sentinței nr.

258 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

septembrie 2011.