ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1865/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 16 din 19 ianuarie 2011,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, formulată de

reclamanta C.I., în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Prahova

și Guvernul României și a constatat nelegalitatea acestei hotărâri.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Ploiești, a apreciat că dispozițiile hotărârii

contestate contravin prevederilor Constituției României, precum și Convenției

Europene a Drepturilor Omului și Protocoalelor adiționale, reținând, în esență,

următoarele:

Hotărârea contravine

prevederilor art. 15 alin. (2) Constituție, potrivit cărora "legea dispune

numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai

favorabile", modificarea retroactivă a unor drepturi civile deja câștigate

nefiind posibilă fără a se încălca prevederile constituționale, întrucât pensia

aflată deja în plată constituie un drept legal câștigat și nu poate fi afectată.

S-a arătat în

considerentele sentinței atacate că tratatele privind drepturile omului,

ratificate de România, au o poziție specifică în ansamblul surselor normative

interne, ele fiind superioare legilor interne, consecința fiind că, în caz de

contradicție cu aceste legi, prevalează tratatul internațional. Or, a reținut

prima instanță, deși Convenția nu garantează un anumit cuantum al pensiei, dacă

acest cuantum este micșorat semnificativ de autoritățile statului, prin măsuri

legislative, atunci se aduce atingere însăși substanței dreptului protejat de

Convenție.

În opinia primei

instanțe, H.G. nr. 737/2010 încalcă imperativul caracterului temporar,

rezonabil, previzibil și proporțional al limitării dreptului, prevăzut de art.

47 alin. (2) Constituție, din conținutul actului normativ atacat nerezultând că

acordarea noului cuantum mai scăzut al pensiei, stabilit prin recalculare, s-ar

limita la o anume perioadă de timp.

De asemenea, s-a mai

arătat în considerentele sentinței atacate, H.G. nr. 737/2010 încalcă principiul

ierarhiei normelor juridice și contravine principiului constituțional al

separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 3 alin. (4)

Constituția României și de art. 4 Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă, republicată.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul

Guvernul României, invocând dispozițiile art. 299 și următoarele din C. proc.

civ..

În motivarea

recursului se arată, în esență, că soluția pronunțată de instanța de fond este

nelegală, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., că în mod eronat instanța a reținut faptul că H.G. nr. 737/2010

contravine principiului neretroactivității legii civile și principiului

drepturilor câștigate, că dispozițiile acesteia nu sunt în concordanță cu

jurisprudența CEDO, astfel că instanța de judecată în mod greșit a constatat

nelegalitatea actului administrativ normativ contestat.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Astfel, potrivit

prevederilor art. 3 alin. (3) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri

în domeniul pensiilor, „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a

prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute

la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului”.

În temeiul acestor

prevederi legale, precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României,

Guvernul României a adoptat H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h)

Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Așa cum o arată și

titlul actului administrativ normativ contestat, prin conținutul acestuia se

reglementează „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor”, constituind normele procedurale efective de

punere în executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul

administrativ în discuție.

H.G. nr. 737/2010 nu

conține, așadar, principii sau norme de drept substanțial referitoare la

pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010,

dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al

emiterii actului administrativ contestat.

Aceasta rezultă din

însuși conținutul actului administrativ contestat, raportat la prevederile art.

3 alin. (3) Legea nr. 119/2010, care definesc în mod explicit rolul și sfera de

reglementare a actului emis în temeiul și aplicarea acestei legi, respectiv acela

de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe baza cărora să

se realizeze operațiunea de transformare a pensiilor de serviciu în pensii în

înțelesul Legii nr. 19/2000; H.G. nr. 737/2010 îndeplinește, deci, o simplă

funcție metodologică (tehnică), iar nu un rol creator sau modificator de

drepturi, de natura celor invocate de intimata-reclamantă, care prin criticile

aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă,

transpuse în procedura de control a legalității actului administrativ

contestat.

Rolul H.G. nr.

737/2010, precum și sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la stabilirea

instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită aplicarea

dispozițiilor actului legislativ cu forță juridică superioară, care este Legea

nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul administrativ

contestat și ale cărei dispoziții nu le încalcă.

Or, prin Decizia nr.

871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale,

instanța constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva

prevederilor și principiilor constituționale și comunitare invocate în speța de

față, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției,

a supremației sale și a legilor,

art. 15

alin. (2) referitor la neretroactivitatea

legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor,

art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de

trai și dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor

drepturi sau libertăți și art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului

de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, precum

și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la următoarele acte

internaționale: Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume

art. 1

referitor la

proprietate; Declarația Universală a Drepturilor Omului, și anume

art. 17

cu privire la

dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire

echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct. 1 privind dreptul la un

nivel de trai decent; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și

anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de

proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin.

(1) privind securitatea socială și asistența socială și art. 52 alin. (1)

privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor.

Față de cele

prezentate se va reține că, prin criticile de nelegalitate formulate,

reclamanta își manifestă nemulțumirea, în realitate, față de dispozițiile de

ordin substanțial cuprinse în Legea nr. 119/2010, ce constituie temeiul

emiterii de către Guvern a actului administrativ contestat, iar nu față de

normele pur tehnice, de aplicare a legii, conținute de acest din urmă act.

Așa fiind,

constatându-se că actul administrativ contestat nu încalcă prevederile legale

pentru a căror executare a fost emis și că în mod greșit, cu o motivare

generală, întemeiată pe argumente disparate, a apreciat prima instanță că este

întemeiată excepția de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, recursul va fi admis

iar hotărârea atacată va fi modificată, în sensul respingerii excepției, ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Guvernul României împotriva sentinței nr. 16 din 19 ianuarie 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că

respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010 ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

martie

2011.