ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.11.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2012

HOTĂRÂRE
05.11.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 8233 din 27 mai

2009, pronunțată în Dosarul nr. 7/59/2008, Judecătoria Timișoara a respins ca

nefondată acțiunea reclamantului R.E. împotriva pârâtului Ministerul Apărării -

Direcția Domenii și Infrastructuri București, având ca obiect cererea de a fi

obligat pârâtul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a locuinței de

serviciu situată în Ghiroda str. B., înscrisă în CF nr. X Ghiroda, pe care o

deține în calitate de chiriaș, cu cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a

reținut că, urmare a Deciziei de pensionare nr. X, reclamantul și-a încetat

activitatea în gradul de comandor începând cu 21 ianuarie 2002.

S-a mai reținut că

din extrasul CF nr. X Ghiroda a rezultat ca imobilul situat în comuna Ghiroda

str. B., reprezentat de construcție, face obiectul dreptului de proprietate al

titularului Ministerul Apărării Naționale, iar terenul în suprafață de 150 mp

face obiectul dreptului de proprietate al Statului Român, locuința făcând

obiectul contractului de închiriere din 21 iunie 2007, reclamantul având

calitatea de chiriaș și că, potrivit acestui contract, locuința avea la data

încheierii contractului natura juridică a unei locuințe de serviciu.

Instanța a constatat

că prin declarația autentificată la 30 octombrie 2007 de către B.N.P. M.G.T.,

R.E. împreună cu soția acestuia R.A. au declarat pe proprie răspundere că nu

dețin o locuință proprietate personală și că dețin o locuință de serviciu în

calitate de chiriași.

Prin adresa nr.

A1697/16 octombrie 2007 s-a adus la cunoștința reclamantului că imobilul în

litigiu nu mai are statutul de locuință de serviciu, fiind transformată în

locuință de intervenție nemaiputând face obiectul Legii nr. 562/2004 și că

reclamantul nu a atacat hotărârea Ministerului Apărării Naționale de schimbare

a regimului juridic a locuinței, din locuință de serviciu în locuință de

intervenție, astfel că, în baza art. 56 din Legea nr. 114/1996, coroborat cu

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 562/2004, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.

nelegalitate invocată de recurent

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul R.E., invocând excepția de nelegalitate a art. 7 -

9 și Anexa nr. 1 din H.G. nr. 812/2009 în ceea ce privește includerea în

inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aflate în

administrarea Ministerului Apărării Naționale a imobilului din comuna Ghiroda,

str. B., județul Timiș, înscris în CF nr. X Ghiroda, prin schimbarea regimului

juridic al acestuia din locuință de serviciu în locuință de intervenție, a

Anexei nr. 4 (nepublicată) la H.G. nr. 1705/2006, publicată în M. Of. nr.

1020/21.2006, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 812/2009, în ceea ce

privește includerea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul .public

al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale a

imobilului din comuna Ghiroda, str. B., județul Timiș CF nr. X Ghiroda prin

schimbarea regimului juridic al acestuia din locuință de serviciu în locuință

de intervenție și a actului administrativ al cărui număr de identificare nu îl

cunoaște, emis de pârâtul Ministerul Apărării Naționale de către o centrală a

acestuia, prin care s-a aprobat schimbarea regimului juridic al imobilului din

comuna Ghiroda, str. B., județul Timiș, înscris în CF nr. X Ghiroda, din

locuință de serviciu în locuință de intervenție.

Drept urmare, prin

încheierea civilă din 05 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7/59/2008,

Tribunalul Timiș a sesizat Curtea de Apel Timișoara, în condițiile art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, cu excepția de legalitate privind art. 7 - 9,

respectiv 9 și, respectiv a Anexei nr. 1 din H.G. nr. 812/2009, publicată în M.

Of. nr. 560/12.08.2009 și, nu în ultimul rând, asupra legalității Anexei 4 la

H.G. nr. 1705/2006.

Prin cererea

formulată, reclamantul a susținut că nelegalitatea actelor administrative se

raportează la dispozițiile art. 51 și 54 din Legea nr. 114/1996 privind

locuințele, arătându-se că art. 54 alin. (2) din Legea nr. 114/1996

reglementează regimul juridic al locuinței de intervenție și definește această

categorie de locuințe ca fiind acele locuințe "care se realizează odată cu

obiectivul de investiție și se amplasează în incinta acestuia sau în imediata

apropiere".

Prin Notele scrise

depuse în dosarul Curții de Apel Timișoara, reclamantul și-a completat motivele

de nelegalitate ale excepției invocate, arătând că actele administrative ce fac

obiectul excepției încalcă și dispozițiile art. 9 din Legea nr. 562/2004,

modificată prin Legea nr. 357/2006, publicată în anul 2009, privind autorizarea

vânzării locuințelor de serviciu către cadrele militare active sau pensionate,

care a prevăzut că locuințele de serviciu prevăzute la art. 1, aflate în

proprietatea publică a statului și în administrarea instituțiilor publice din

sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, se trec în

proprietatea privată a statului prin hotărâre a Guvernului.

Reclamantul a

susținut că, așa cum dispune art. 9, toate locuințele de serviciu prevăzute la

art. 1 și aflate în proprietatea publică a statului se trec în proprietatea

privată a statului prin hotărâre a Guvernului și că, în consecință, actele

administrative sunt nelegale în raport și de dispozițiile art. 9 din Legea nr.

562/2004, republicată.

S-a mai adăugat că,

în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 213/1998 (care reglementează, cu

caracter de normă generală, trecerea bunurilor din domeniul privat în domeniul

public al statului), cele ale art. 9 din Legea nr. 562/2004 au caracterul de

lege specială și, de aceea, derogă de la legea generală.

pârâților

Prin întâmpinare

Guvernul României a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, arătând că

H.G. 1705/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din

Constituție, republicată, al art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și

completările ulterioare

Pârâtul Ministerul

Apărării Naționale a solicitat, de asemenea, respingerea excepției ca

inadmisibilă, pe motiv că H.G. nr. 1705/2006 prin care s-a atestat domeniul

public al statului modificată prin H.G. nr. 812/2009 este un act administrativ

normativ, excepție respinsă prin încheierea de ședință din 01 noiembrie 2011.

De asemenea pârâtul a susținut că excepția este inadmisibilă și pentru că

măsura dispusă prin actele atacate nu aduce nici o vătămare reclamantului în

sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 și că soluția din dosarul de fond nu

depinde de cea care se dă excepției de nelegalitate.

Pe fondul cererii, pârâtul

a susținut că excepția este neîntemeiată, în raport cu prevederile art. 51 și

54 din Legea nr. 114/1996, pentru că este drept că locuința nu se află în

incinta unității militare și nici „lângă aceasta", or, prin art. 54, Legea

nr. 114/1996 impune condiția situării locuinței de intervenție în incintă sau

în imediata apropiere, fără a defini, însă, „imediata apropiere". Tocmai

de aceea, aprecierea îndeplinirii condițiilor (ce revine instituției

deținătoare) trebuie raportată la specificul și nevoile instituției

deținătoare.

de fond asupra excepției de nelegalitate

Prin Sentința civilă

nr. 501 din 8 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul

R.E., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Apărării

Naționale.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că nu este întemeiată excepția

inadmisibilității, întrucât obiectul cererii nu îl reprezintă anularea unui act

administrativ, pentru a se face dovada dreptului vătămat, iar aprecierea

legăturii dintre excepția de nelegalitate și acțiunea civilă, comercială, etc.,

cade în competența materială a instanței în fața căreia s-a ridicat excepția.

Examinând cererea

reclamantului pe fondul său, instanța a respins cererea ca nefondată, reținând

că regimul juridic al imobilului în litigiu a fost schimbat numai în ceea ce

privește categoria de proprietate din care acesta face parte, și anume din cea

privată în cea publică a statului, deci s-a modificat numai regimul juridic al

proprietății de stat și nu regimul juridic privind categoria de locuințe din

care face parte respectivul imobil.

S-a arătat că această

schimbare de regim juridic pentru locuința din litigiu s-a realizat printr-un

act emis de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ulterior emiterii hotărârii

de guvern în baza Legii nr. 213/1998, așa cum rezultă din însăși excepția de

nelegalitate din litigiu invocată de reclamant, cât și din adresa nr. SE0266 emisă

de pârât prin U.M. 02523, depusă la Dosarul nr. 7/59/2008 al Curții de Apel

Timișoara.

În consecință,

instanța a apreciat că susținerile reclamantului legate de nelegalitatea

actului administrativ, prin raportare la prevederile art. 51, 54 alin. (2) din Legea

nr. 114/96 sau ale art. 9 din Legea nr. 562/2004 sunt irelevante sub aspectul

modalității în care trebuie schimbat regimul juridic al unei locuințe de

serviciu, atâta timp cât nu prin H.G. nr. 1705/2006, modificată prin H.G. nr.

812/2009, s-a dispus sub acest aspect, schimbându-se doar regimul juridic al

proprietății statului.

Așa fiind, cererea a

fost respinsă ca nefondată, în temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr.

554/2004.

reclamantului

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul R.E., care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând că prima instanță nu s-a pronunțat asupra

excepției de nelegalitate invocată de el prin Notele de ședință din 8 martie

2010 și Notele scrise din 3 mai 2010, în privința actului administrativ ale

cărui date de identificare nu le-a putut indica, întrucât nu le cunoaște, emis

de Ministerul Apărării Naționale, prin care s-a schimbat regimul juridic al

imobilului din comuna Ghiroda, str. B., județul Timiș înscris în CF nr. X

Ghiroda, din locuință de serviciu în locuință de intervenție, solicitându-se

admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.

Recurentul a arătat

în privința actelor administrative care formează obiectul excepției de nelegalitate,

că instanța de fond trebuia să aibă în vedere normele legale aplicabile

raportului juridic dedus judecății la data nașterii acestui raport, respectiv

la 28 mai 2007 când a înregistrat cererea de cumpărare a locuinței de serviciu.

S-a mai învederat că

actele administrative atacate pe calea prevăzută de art. 4 din Legea nr.

554/2004 sunt nelegale în raport cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 562/2004,

modificată prin Legea nr. 357/2006, deoarece trecerea locuințelor din domeniul

public în domeniul privat trebuia făcută numai prin Lege, Guvernul neavând

competența de a schimba regimul juridic al locuințelor de serviciu.

Recurentul a susținut

că actele administrative a căror nelegalitate s-a invocat încalcă art. 54 alin.

(2) din Legea nr. 114/1996, solicitându-se admiterea recursului și în principal

casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea

acesteia și admiterea excepției de nelegalitate, așa cum a fost formulată.

intimatului

Intimatul Guvernul

României, prin în întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, H.G. nr. 1705/2006 - Anexa nr. 4 și H.G. nr. 812/2009 -

Anexa nr. 1 fiind legale, așa cum corect a constatat prima instanță

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Recurentul-reclamant

R.E. a invocat și a motivat în scris excepția de nelegalitate a unor acte

administrative invocată în litigiul având ca obiect obligarea pârâtului

Ministerul Apărării de a-i încheia contract de vânzare-cumpărare pentru

locuința de serviciu situată în comuna Ghiroda str. B., prin Nota de ședință

depusă la Dosar nr. 7/59/2008 al Tribunalului Timiș, pentru termenul de

judecată din 8 martie 2010 și prin Notele scrise de la același dosar, depuse la

termenul de judecată din 3 mai 2010.

Din aceste înscrisuri

rezultă în mod neîndoielnic faptul că recurentul-reclamant a invocat excepția

de nelegalitate a art. 7 - 9 și Anexa nr. 1 din H.G. nr. 812/2009 privind

includerea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al

statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale a imobilului

din comuna Ghiroda, str. B., a Anexei nr. 4 la H.G. nr. 1705/2006, modificată

prin H.G. nr. 812/2009 în ceea ce privește includerea în inventarul centralizat

al bunurilor din domeniul public al statului, în administrarea aceluiași

minister, a aceluiași imobil, prin schimbarea regimului juridic al acestuia din

locuință de serviciu în locuință de intervenție, dar și a actului administrativ

de autoritate a șefului de stat major general, fără a preciza datele de

identificare ale acestuia, pe care nu le cunoștea, prin care s-a aprobat

schimbarea regimului juridic al aceluiași imobil, din locuință de serviciu în

locuință de intervenție.

Prin Sentința nr. 501

din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara s-a analizat numai excepția de

nelegalitate ridicată cu privire la cele două hotărâri de guvern, instanța

considerându-se sesizată prin încheierea Tribunalului Timiș din 5 noiembrie

2010 numai cu privire la aceste acte administrative.

Înalta Curte constată

că nu s-a cercetat complet fondul cauzei dedus judecății, deoarece instanța în

fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate de către recurentul-reclamant

privind cele trei acte administrative expres nominalizate - Tribunalul Timiș,

nu putea cenzura dreptul de dispoziție al acestuia din urmă, prin încheierea de

sesizare din 5 noiembrie 2011, mai ales că nu s-a respins cererea desesizare cu

privire la actul administrativ de autoritate al Șefului de Stat Major General,

prin această încheiere, așa cum instanța avea posibilitatea să procedeze,

conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, situație în care încheierea de

sesizare putea fi atacată odată cu fondul cauzei dedus judecății.

Pe de altă parte, nici

Curtea de Apel Timișoara nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129

alin. (5) C. proc. civ. și nu a clarificat cadrul procesual, prin soluția

pronunțată încălcându-se și dreptul de acces al recurentului-reclamant la o

instanță, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în

privința excepției de nelegalitate vizând actul administrativ anterior

menționat, deoarece conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 împotriva

încheierii de admitere a sesizării pronunțată de Tribunalul Timiș la 5

noiembrie 2010 nu există cale de atac, așa încât nu ar mai putea fi dedusă

cercetării judecătorești excepția de nelegalitate a actului administrativ emis

de Șeful Statului Major cu privire la schimbarea situației juridice a

imobilului folosit de recurent.

de recurs

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va admite recursul

reclamantului și se va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara,

în vederea cercetării tuturor actelor administrative a căror nelegalitate s-a

invocat în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Cu ocazia rejudecării

se vor avea în vedere toate criticile formulate de recurentul reclamant în

argumentarea excepției de nelegalitate a celor trei acte administrative.

Admite recursul

declarat de R.E. împotriva Sentinței civile nr. 501 din 8 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2012.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-11-13
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4061/2008
cției, ci dimpotrivă, prin art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, conservă acest drept, iar prin art. 33 se garantează și se întărește practic existența acestui drept de proprietate al statului. Mai mult, reclamanții ca și chiriași, au
ÎCCJ 2010-04-23
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2502/2010
către reclamantă. Cu privire la imobilele față de care s-a dispus restituirea în natură prin Dispoziția Primarului nr. 1787 din 29 iulie 2008 (nr.top nou 17576/1- casă și curte în suprafață de 705 mp și nr.top nou 17577/1-grădină în suprafa
ÎCCJ 2011-03-02
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1832/2011
nut că potrivit Decretului nr. 437/1979 al Consiliului de Stat a fost expropriată o suprafață de 3404 mp teren (fără construcții) de la numiți M.E. și M.I., iar prin Decretul nr. 361/1985 al aceluiași consiliu a fost expropriată o suprafață
ÎCCJ 2011-04-15
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2280/2011
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 3008 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C.S. în contradic
ÎCCJ 2002-12-19
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2147/2007
E., intabulat în C.F. ind. 120034, nr. 13/R/J/1997 înscris în C.F. ind. 118441 privind pe V.S. și V.G.C., nr. 47/R/y/1997privind pe C.C.E., nr. 58/R/y/1997 privind pe B.V., înscris în C.F. ind. 118031, nr. 14268/97 privind pe B.A. și M., în
Sursă