ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Litigiul de fond
Prin Sentința civilă nr. 8233 din 27 mai
2009, pronunțată în Dosarul nr. 7/59/2008, Judecătoria Timișoara a respins ca
nefondată acțiunea reclamantului R.E. împotriva pârâtului Ministerul Apărării -
Direcția Domenii și Infrastructuri București, având ca obiect cererea de a fi
obligat pârâtul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a locuinței de
serviciu situată în Ghiroda str. B., înscrisă în CF nr. X Ghiroda, pe care o
deține în calitate de chiriaș, cu cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a
reținut că, urmare a Deciziei de pensionare nr. X, reclamantul și-a încetat
activitatea în gradul de comandor începând cu 21 ianuarie 2002.
S-a mai reținut că
din extrasul CF nr. X Ghiroda a rezultat ca imobilul situat în comuna Ghiroda
str. B., reprezentat de construcție, face obiectul dreptului de proprietate al
titularului Ministerul Apărării Naționale, iar terenul în suprafață de 150 mp
face obiectul dreptului de proprietate al Statului Român, locuința făcând
obiectul contractului de închiriere din 21 iunie 2007, reclamantul având
calitatea de chiriaș și că, potrivit acestui contract, locuința avea la data
încheierii contractului natura juridică a unei locuințe de serviciu.
Instanța a constatat
că prin declarația autentificată la 30 octombrie 2007 de către B.N.P. M.G.T.,
R.E. împreună cu soția acestuia R.A. au declarat pe proprie răspundere că nu
dețin o locuință proprietate personală și că dețin o locuință de serviciu în
calitate de chiriași.
Prin adresa nr.
A1697/16 octombrie 2007 s-a adus la cunoștința reclamantului că imobilul în
litigiu nu mai are statutul de locuință de serviciu, fiind transformată în
locuință de intervenție nemaiputând face obiectul Legii nr. 562/2004 și că
reclamantul nu a atacat hotărârea Ministerului Apărării Naționale de schimbare
a regimului juridic a locuinței, din locuință de serviciu în locuință de
intervenție, astfel că, în baza art. 56 din Legea nr. 114/1996, coroborat cu
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 562/2004, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Excepția de
nelegalitate invocată de recurent
Împotriva sentinței a
declarat recurs reclamantul R.E., invocând excepția de nelegalitate a art. 7 -
9 și Anexa nr. 1 din H.G. nr. 812/2009 în ceea ce privește includerea în
inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aflate în
administrarea Ministerului Apărării Naționale a imobilului din comuna Ghiroda,
str. B., județul Timiș, înscris în CF nr. X Ghiroda, prin schimbarea regimului
juridic al acestuia din locuință de serviciu în locuință de intervenție, a
Anexei nr. 4 (nepublicată) la H.G. nr. 1705/2006, publicată în M. Of. nr.
1020/21.2006, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 812/2009, în ceea ce
privește includerea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul .public
al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale a
imobilului din comuna Ghiroda, str. B., județul Timiș CF nr. X Ghiroda prin
schimbarea regimului juridic al acestuia din locuință de serviciu în locuință
de intervenție și a actului administrativ al cărui număr de identificare nu îl
cunoaște, emis de pârâtul Ministerul Apărării Naționale de către o centrală a
acestuia, prin care s-a aprobat schimbarea regimului juridic al imobilului din
comuna Ghiroda, str. B., județul Timiș, înscris în CF nr. X Ghiroda, din
locuință de serviciu în locuință de intervenție.
Drept urmare, prin
încheierea civilă din 05 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7/59/2008,
Tribunalul Timiș a sesizat Curtea de Apel Timișoara, în condițiile art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, cu excepția de legalitate privind art. 7 - 9,
respectiv 9 și, respectiv a Anexei nr. 1 din H.G. nr. 812/2009, publicată în M.
Of. nr. 560/12.08.2009 și, nu în ultimul rând, asupra legalității Anexei 4 la
H.G. nr. 1705/2006.
Prin cererea
formulată, reclamantul a susținut că nelegalitatea actelor administrative se
raportează la dispozițiile art. 51 și 54 din Legea nr. 114/1996 privind
locuințele, arătându-se că art. 54 alin. (2) din Legea nr. 114/1996
reglementează regimul juridic al locuinței de intervenție și definește această
categorie de locuințe ca fiind acele locuințe "care se realizează odată cu
obiectivul de investiție și se amplasează în incinta acestuia sau în imediata
apropiere".
Prin Notele scrise
depuse în dosarul Curții de Apel Timișoara, reclamantul și-a completat motivele
de nelegalitate ale excepției invocate, arătând că actele administrative ce fac
obiectul excepției încalcă și dispozițiile art. 9 din Legea nr. 562/2004,
modificată prin Legea nr. 357/2006, publicată în anul 2009, privind autorizarea
vânzării locuințelor de serviciu către cadrele militare active sau pensionate,
care a prevăzut că locuințele de serviciu prevăzute la art. 1, aflate în
proprietatea publică a statului și în administrarea instituțiilor publice din
sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, se trec în
proprietatea privată a statului prin hotărâre a Guvernului.
Reclamantul a
susținut că, așa cum dispune art. 9, toate locuințele de serviciu prevăzute la
art. 1 și aflate în proprietatea publică a statului se trec în proprietatea
privată a statului prin hotărâre a Guvernului și că, în consecință, actele
administrative sunt nelegale în raport și de dispozițiile art. 9 din Legea nr.
562/2004, republicată.
S-a mai adăugat că,
în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 213/1998 (care reglementează, cu
caracter de normă generală, trecerea bunurilor din domeniul privat în domeniul
public al statului), cele ale art. 9 din Legea nr. 562/2004 au caracterul de
lege specială și, de aceea, derogă de la legea generală.
Apărările
pârâților
Prin întâmpinare
Guvernul României a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, arătând că
H.G. 1705/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din
Constituție, republicată, al art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și
completările ulterioare
Pârâtul Ministerul
Apărării Naționale a solicitat, de asemenea, respingerea excepției ca
inadmisibilă, pe motiv că H.G. nr. 1705/2006 prin care s-a atestat domeniul
public al statului modificată prin H.G. nr. 812/2009 este un act administrativ
normativ, excepție respinsă prin încheierea de ședință din 01 noiembrie 2011.
De asemenea pârâtul a susținut că excepția este inadmisibilă și pentru că
măsura dispusă prin actele atacate nu aduce nici o vătămare reclamantului în
sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 și că soluția din dosarul de fond nu
depinde de cea care se dă excepției de nelegalitate.
Pe fondul cererii, pârâtul
a susținut că excepția este neîntemeiată, în raport cu prevederile art. 51 și
54 din Legea nr. 114/1996, pentru că este drept că locuința nu se află în
incinta unității militare și nici „lângă aceasta", or, prin art. 54, Legea
nr. 114/1996 impune condiția situării locuinței de intervenție în incintă sau
în imediata apropiere, fără a defini, însă, „imediata apropiere". Tocmai
de aceea, aprecierea îndeplinirii condițiilor (ce revine instituției
deținătoare) trebuie raportată la specificul și nevoile instituției
deținătoare.
Soluția instanței
de fond asupra excepției de nelegalitate
Prin Sentința civilă
nr. 501 din 8 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul
R.E., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Apărării
Naționale.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că nu este întemeiată excepția
inadmisibilității, întrucât obiectul cererii nu îl reprezintă anularea unui act
administrativ, pentru a se face dovada dreptului vătămat, iar aprecierea
legăturii dintre excepția de nelegalitate și acțiunea civilă, comercială, etc.,
cade în competența materială a instanței în fața căreia s-a ridicat excepția.
Examinând cererea
reclamantului pe fondul său, instanța a respins cererea ca nefondată, reținând
că regimul juridic al imobilului în litigiu a fost schimbat numai în ceea ce
privește categoria de proprietate din care acesta face parte, și anume din cea
privată în cea publică a statului, deci s-a modificat numai regimul juridic al
proprietății de stat și nu regimul juridic privind categoria de locuințe din
care face parte respectivul imobil.
S-a arătat că această
schimbare de regim juridic pentru locuința din litigiu s-a realizat printr-un
act emis de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ulterior emiterii hotărârii
de guvern în baza Legii nr. 213/1998, așa cum rezultă din însăși excepția de
nelegalitate din litigiu invocată de reclamant, cât și din adresa nr. SE0266 emisă
de pârât prin U.M. 02523, depusă la Dosarul nr. 7/59/2008 al Curții de Apel
Timișoara.
În consecință,
instanța a apreciat că susținerile reclamantului legate de nelegalitatea
actului administrativ, prin raportare la prevederile art. 51, 54 alin. (2) din Legea
nr. 114/96 sau ale art. 9 din Legea nr. 562/2004 sunt irelevante sub aspectul
modalității în care trebuie schimbat regimul juridic al unei locuințe de
serviciu, atâta timp cât nu prin H.G. nr. 1705/2006, modificată prin H.G. nr.
812/2009, s-a dispus sub acest aspect, schimbându-se doar regimul juridic al
proprietății statului.
Așa fiind, cererea a
fost respinsă ca nefondată, în temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr.
554/2004.
Instanța de recurs
Criticile
reclamantului
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamantul R.E., care a criticat-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, arătând că prima instanță nu s-a pronunțat asupra
excepției de nelegalitate invocată de el prin Notele de ședință din 8 martie
2010 și Notele scrise din 3 mai 2010, în privința actului administrativ ale
cărui date de identificare nu le-a putut indica, întrucât nu le cunoaște, emis
de Ministerul Apărării Naționale, prin care s-a schimbat regimul juridic al
imobilului din comuna Ghiroda, str. B., județul Timiș înscris în CF nr. X
Ghiroda, din locuință de serviciu în locuință de intervenție, solicitându-se
admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
Recurentul a arătat
în privința actelor administrative care formează obiectul excepției de nelegalitate,
că instanța de fond trebuia să aibă în vedere normele legale aplicabile
raportului juridic dedus judecății la data nașterii acestui raport, respectiv
la 28 mai 2007 când a înregistrat cererea de cumpărare a locuinței de serviciu.
S-a mai învederat că
actele administrative atacate pe calea prevăzută de art. 4 din Legea nr.
554/2004 sunt nelegale în raport cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 562/2004,
modificată prin Legea nr. 357/2006, deoarece trecerea locuințelor din domeniul
public în domeniul privat trebuia făcută numai prin Lege, Guvernul neavând
competența de a schimba regimul juridic al locuințelor de serviciu.
Recurentul a susținut
că actele administrative a căror nelegalitate s-a invocat încalcă art. 54 alin.
(2) din Legea nr. 114/1996, solicitându-se admiterea recursului și în principal
casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea
acesteia și admiterea excepției de nelegalitate, așa cum a fost formulată.
Apărările
intimatului
Intimatul Guvernul
României, prin în întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea
recursului ca nefondat, H.G. nr. 1705/2006 - Anexa nr. 4 și H.G. nr. 812/2009 -
Anexa nr. 1 fiind legale, așa cum corect a constatat prima instanță
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința
criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările
dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că este afectată legalitatea și temeinicia
acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Recurentul-reclamant
R.E. a invocat și a motivat în scris excepția de nelegalitate a unor acte
administrative invocată în litigiul având ca obiect obligarea pârâtului
Ministerul Apărării de a-i încheia contract de vânzare-cumpărare pentru
locuința de serviciu situată în comuna Ghiroda str. B., prin Nota de ședință
depusă la Dosar nr. 7/59/2008 al Tribunalului Timiș, pentru termenul de
judecată din 8 martie 2010 și prin Notele scrise de la același dosar, depuse la
termenul de judecată din 3 mai 2010.
Din aceste înscrisuri
rezultă în mod neîndoielnic faptul că recurentul-reclamant a invocat excepția
de nelegalitate a art. 7 - 9 și Anexa nr. 1 din H.G. nr. 812/2009 privind
includerea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al
statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale a imobilului
din comuna Ghiroda, str. B., a Anexei nr. 4 la H.G. nr. 1705/2006, modificată
prin H.G. nr. 812/2009 în ceea ce privește includerea în inventarul centralizat
al bunurilor din domeniul public al statului, în administrarea aceluiași
minister, a aceluiași imobil, prin schimbarea regimului juridic al acestuia din
locuință de serviciu în locuință de intervenție, dar și a actului administrativ
de autoritate a șefului de stat major general, fără a preciza datele de
identificare ale acestuia, pe care nu le cunoștea, prin care s-a aprobat
schimbarea regimului juridic al aceluiași imobil, din locuință de serviciu în
locuință de intervenție.
Prin Sentința nr. 501
din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara s-a analizat numai excepția de
nelegalitate ridicată cu privire la cele două hotărâri de guvern, instanța
considerându-se sesizată prin încheierea Tribunalului Timiș din 5 noiembrie
2010 numai cu privire la aceste acte administrative.
Înalta Curte constată
că nu s-a cercetat complet fondul cauzei dedus judecății, deoarece instanța în
fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate de către recurentul-reclamant
privind cele trei acte administrative expres nominalizate - Tribunalul Timiș,
nu putea cenzura dreptul de dispoziție al acestuia din urmă, prin încheierea de
sesizare din 5 noiembrie 2011, mai ales că nu s-a respins cererea desesizare cu
privire la actul administrativ de autoritate al Șefului de Stat Major General,
prin această încheiere, așa cum instanța avea posibilitatea să procedeze,
conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, situație în care încheierea de
sesizare putea fi atacată odată cu fondul cauzei dedus judecății.
Pe de altă parte, nici
Curtea de Apel Timișoara nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129
alin. (5) C. proc. civ. și nu a clarificat cadrul procesual, prin soluția
pronunțată încălcându-se și dreptul de acces al recurentului-reclamant la o
instanță, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în
privința excepției de nelegalitate vizând actul administrativ anterior
menționat, deoarece conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 împotriva
încheierii de admitere a sesizării pronunțată de Tribunalul Timiș la 5
noiembrie 2010 nu există cale de atac, așa încât nu ar mai putea fi dedusă
cercetării judecătorești excepția de nelegalitate a actului administrativ emis
de Șeful Statului Major cu privire la schimbarea situației juridice a
imobilului folosit de recurent.
Soluția instanței
de recurs
Pentru aceste
considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va admite recursul
reclamantului și se va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara,
în vederea cercetării tuturor actelor administrative a căror nelegalitate s-a
invocat în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Cu ocazia rejudecării
se vor avea în vedere toate criticile formulate de recurentul reclamant în
argumentarea excepției de nelegalitate a celor trei acte administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de R.E. împotriva Sentinței civile nr. 501 din 8 noiembrie 2011 a
Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Curtea de Apel
Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 martie 2012.
Procesat de GGC - AS