ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 281/2015

Asupra

contestației în anulare constată următoarele:

Prin Încheierea nr.

2875 din 27 mai 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

respins cererea formulată de petenții D.H. și D.K.E. privind strămutarea

pricinii care face obiectul Dosarului nr. 12880/306/2009* al Curții de Apel

Alba Iulia.

Împotriva

acestei încheieri a formulat contestație în anulare D.K.E. prin mandatar D.H.

Analizând

contestația în anulare din perspectiva art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta

Curte constată că aceasta nu este admisibilă., m considerarea argumentelor ce

succed.

Prin

dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina

persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin

urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția

competenta, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de

drept aflați în situații identice.

Aceleași

exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în

alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală,

Din

dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi

întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea

privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi

supusă controlului judiciar pe această cale.

Se reține

însă că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea

asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac.

Sintagma

folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele

extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu

face nicio distincție între acestea,

Or, unde

legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non

distinguet, nec nos distinguere debemus).

Recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului

constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept,

Or,

normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii

judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru

aceste considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de D.K.E. prin mandatar D.H.

împotriva Încheierii nr. 2875 din 27 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2015.

Procesat

de GGC - GV