ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2791/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2791/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de față
constata următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 999 din 20 iunie
2013 a Tribunalului Botoșani, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr.
1845/40 din 11 martie 2013 a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă
formulată de contestatorul I.M.C. în contradictoriu cu intimata Primăria
municipiului Botoșani prin care s-a solicitat instanței, prin sentința ce o va
pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr. 461 din 08 februarie 2013 emise
de Primarul municipiului Botoșani pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr.
10/2001.
Împotriva, acestei
hotărâri a declarat apel contestatorul I.M.C., înregistrat pe rolul Curții de
Apel Suceava, secția I civilă, la data de 08 ianuarie 2014.
Prin decizia din 11
martie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, a fost respins, ca
nefondat, apelul declarat de contestatorul I.M.C.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs contestatorul I.M.C., înregistrat pe rolul Înaltei
Curți de Casație la data de 28 mai 2014.
Prin întâmpinarea
depusă în termen legal, intimata Primăria municipiului Botoșani a invocat
excepția inadmisibilității recursului, motivat de faptul că decizia curții de
apel este dată fără drept de recurs.
După efectuarea
comunicărilor prevăzute de art. XV din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității
în principiu, prin care s-a reținut, pe de o parte, că recursul nu îndeplinește
cerințe de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, anume cerințele
reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), d), e) C. proc. civ. referitoare la
numele, prenumele, domiciliul profesional, împuternicirea avocațială și
semnătura apărătorului recurentului-contestator, precum și faptul că cele
dezvoltate de către recurent cu titlu de motive de recurs nu sunt susceptibile
de încadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe
de altă parte, s-a reținut că recursul nu este admisibil, fiind promovat
împotriva unei decizii definitive.
Completul de filtru
C7, la data de 8 septembrie 2014, constatând întrunite condițiile prevăzute de
art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către,
părțile cauzei, pentru a se depune punctul de vedere asupra acestuia, astfel
cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost
îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs.
Intimata Primăria
municipiului Botoșani a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, în
termenul de 10 zile de la comunicare, în care a precizat că recursul este
inadmisibil, în raport de prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, art. 634
alin. (1) și (4) C. proc. civ. și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr.
76/2012.
Constatându-se
încheiată procedura de filtrare, în condițiile art, 493 alin. (5) C. proc. civ.
s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 20 octombrie 2014,
fără citarea părților.
Examinând recursul,
în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de
inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauza, a cărei analiză
este prioritară față de cea a nulității, pentru nesemnare de către avocat și
neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte urmează a-1 respinge, ca inadmisibil, pentru
următoarele considerente:
Prin dispozițiile
art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea
judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în
condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din
dispozitivul ei.
Prin urmare, revine
persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în
condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în
situații identice.
Aceleași exigențe
exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte
condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispozițiile
Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi
întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea
privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a
fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recursul este o cale
extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin
intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se
exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 634
alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în
apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
În temeiul art. 483
alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., nu simt supuse recursului, hotărârile date
de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă
instanța sunt supuse numai apelului.
Litigiul de față este
întemeiat pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, prin cererea
formulată, contestatorul I.M.C. a solicitat în contradictoriu cu intimata
Primăria municipiului Botoșani, anularea Dispoziției nr. 461 din 08 februarie
2013 a Primarului municipiului Botoșani pentru încălcarea dispozițiilor Legii
nr. 10/2001.
Potrivit prevederilor
art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalul de
soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de
respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă
recursului de competența curții de apel.
Totodată, art. 7
alin. (1) și (2) Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr.
365/30.05.2012, prevăd că:
"(1) Dacă prin
prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se
prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este
"definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură
civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
(2) Dispozițiile
alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că
hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului"
sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială
folosește o altă expresie similară."
Față de cele
menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.
civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 76/2012 rezultă că decizia din 11 martie 2014 a Curții de Apel
Suceava, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1845/40/2013, nu poate fi
supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării
unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Pentru aceste
considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de contestatorul I.M.C. împotriva Deciziei nr.
97 din 11 martie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.
Potrivit
dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei
căi de atac și se comunică părților.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 20 octombrie 2014.
Procesat
de GGC - NN