ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2497/2014

Asupra cererii de

revizuire constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1457 din 17 aprilie 2014,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC

A. SA împotriva Sentinței civile nr. 5416 din 9 septembrie 2013 pronunțată de

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr.

6420/63/2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S.J., având ca obiect

acțiune în constatare. A schimbat hotărârea atacată, în sensul că a respins în

tot acțiunea formulată de reclamant.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire S.J., întemeiată pe dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. A arătat că în cauze având același obiect,

Curtea de Apel Craiova a pronunțat hotărâri potrivnice, exemplificând prin

Deciziile nr. 1081/2014 (Dosar nr. 7824/63/2013), nr. 752/2014 (Dosar nr.

7825/63/2013), nr. 240/2014 (Dosar nr. 7828/63/2013), nr. 217/2014 (Dosar nr.

7816/63/2013), nr. 216/2014 (Dosar nr. 6484/63/2013), nr. 218/2014 (Dosar nr.

7830/63/2013) și nr. 264/2014 (Dosar 7817/63/2014).

A considerat că în

acest mod a fost discriminat în raport de colegi de-ai săi care au desfășurat

același tip de activitate, în același loc de muncă și cărora li s-a recunoscut

grupa a II-a de muncă prin hotărâri judecătorești.

A mai arătat că

jurisprudența contradictorie și diferența de tratament poate fi asimilată unei

discriminări în sensul art. 14 din Convenția Europeană pentru Drepturile

Omului, cu referire la cauza Beian împotriva României.

Analizând, cu

prioritate, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte

constată că aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, motivat de

considerentele ce succed:

Potrivit art. 509

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al demersului

judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă

fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de

lucru judecat a primei hotărâri.

Se reține că pentru a

fi incidentă teza cuprinsă în textul de lege menționat se cer a fi întrunite

cumulativ anumite condiții, care însă nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar

să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt

contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C.

proc. civ., iar acestea să fie pronunțate în procese diferite și, în cea de-a

doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă

a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Dacă în manifestarea

sa de excepție procesuală care corespunde efectului negativ, autoritatea

lucrului judecat este de natură să oprească o a doua judecată (art. 431 alin.

(1) C. proc. civ.), efectul pozitiv al autorității de lucru judecat se impune

într-un al doilea proces, care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată

anterior între aceleași părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Or, câtă vreme în

speță, revizuentul afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri pronunțate în

cauze similare, în contradictoriu cu alte părți care sunt salariați ai

aceleiași persoane juridice, acesta nu poate obține anularea deciziei atacate

pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ., pentru situația descrisă nefiind întrunită cerința

prevăzută de textul de lege referitoare la încălcarea autorității de lucru

judecat.

Se reține că scopul

reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat,

prin restabilirea situației determinate prin nesocotirea acestuia, premisă ce

nu se verifică în speță.

Pe de altă parte,

instituirea normei cuprinse la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde

unui imperativ al respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al

asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea

cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei pentru faptul

că există puncte de vedere și o practică judiciară diferită asupra aceleiași

chestiuni, aspect afirmat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

în Cauza Stanca Popescu contra României din 7 iulie 2009.

Față de cele ce

preced, se va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de S.J. împotriva Deciziei nr.

1457 din 17 aprilie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Cu drept de recurs în

termen de 30 de zile de la comunicare la această instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ