ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2239/2014

Deliberând, în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc.

civ., asupra cererii de revizuire de față;

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

la data de 30 iunie 2014, revizuenta P.V.A.M. a solicitat revizuirea Deciziei

nr. 2413 din 5 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă.

În motivarea cererii a susținut că hotărârea atacată este

potrivnică deciziilor nr. 1205 și 1206 din 07 aprilie 2014, pronunțate de

aceeași instanță, în cauze similare, în care reclamanții au fost colegi ai

revizuentei, care au primit hotărâri favorabile.

A susținut că se consideră discriminată de Curtea de Apel

Craiova, care are o jurisprudență contradictorie, iar diferența de tratament

dintre aceasta și colegii săi poate fi asimilată unei discriminări în sensul art.

14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A invocat cauza Beian contra

României.

In drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire, în raport de

dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art, 509 alin. (1) pct 8 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi

respinsă, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate „Revizuirea

unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută

dacă, există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei

hotărâri;."

Acesta este remediul procesual pus la dispoziție de legiuitor

pentru situația în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat a unei

hotărâri, este pronunțată o hotărâre contrară.

Pentru ca o hotărâre să se impună însă cu efectul

autorității de lucru judecat într-un al doilea proces, este necesar să fie

vorba de una și aceeași pricină, între aceleași persoane. Altfel spus, tripla

identitate de elemente - părți, obiect, cauză trebuie să se regăsească în al

doilea proces, iar instanța să fi statuat în sens contrar primei judecăți.

Or, în cauza de față, ceea ce reclamă revizuenta este

pronunțarea unor soluții diferite în cauze similare, purtate între reclamanți

diferiți, în contradictoriu cu același pârât.

Identitatea de parte vizează prezența juridică a

aceleiași persoane, în același raport juridic dedus judecății în ambele

procese.

Revizuenta nu invocă faptul că în contradictoriu cu sine s-a

mai desfășurat o judecată care ar fi ajuns la un rezultat contrar celui

pronunțat prin decizia atacată, ci împrejurarea că în raport cu alte persoane -

salariați ai aceleiași pârâte - soluția a fost diferită.

Nefiind vorba deci, de hotărâri potrivnice care să o vizeze

pe revizuenta, aceasta nu poate pretinde că prin decizia atacată ar fi fost

nesocotită autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri anterioare.

Faptul că unor salariați ai aceleiași societăți pârâte Ie-a

fost admisă acțiunea, în timp ce altora (situația revizuentei) pretențiile

referitoare la drepturile salariale le-au fost respinse, se poate constitui, în

condiții de identitate a situației juridice a părților, care au acționat

separat în valorificarea unor drepturi din contractul colectiv de muncă,

într-un aspect de jurisprudență unitară, iar nu de nesocotire a autorității de

lucm judecat.

Mecanismul prin intermediul căruia sunt înlăturate situațiile

de practică neunitară îl reprezintă, însă, recursul în interesul legii, iar nu

revizuirea pe temeiul art. 509 alin. (1) pct 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi

respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

revizuenta P.V.A.M. împotriva Deciziei civile nr. 2413 din 5 iunie 2014 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5

Judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2014.