ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3709/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3709/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 126 din 22

iunie 2011 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 255 C. pen., raportat la art. 6

din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata K.A. (nume anterior M.), la

pedeapsa închisorii de un an, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată

inculpatei pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare în

condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat

și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., a

atras atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate

a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.700

lei, din care 1.000 lei în faza de urmărire penală și 700 lei în faza de

judecată.

S-a reținut că, prin rechizitoriul

D.N.A., secția de combatere a corupției din cadrul Parchetului Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei K.A. pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În fapt, s-a reținut că, în data de 07

aprilie 2010, numitul P.V.R. a formulat un denunț în care arată faptul că în

cursul anului 2009, prin intermediul său, T.I., din cadrul firmei de

consultanță I.I. SRL, a pretins numiților K.A. și S.L., directori ai societății

A.B. GmbH, suma de 50.000 euro pentru a aproba și superviza lucrările efectuate

de această societate. Conform celor susținute în denunț, din suma pretinsă i

s-au remis lui T.I. de către denunțătorul P.V.R., în numele directorilor K.A. și

S.L., în mai multe tranșe, suma totală de aproximativ 45.000 euro, urmând a fi

remisă și diferența de 5.000 euro, în cursul lunii aprilie 2010.

S-a format dosarul penal nr. 89/P/2010

al Secției de Combatere a Corupției din cadrul D.N.A.

Prin rechizitoriu emis la data de 01

iunie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.I. și a învinuitului

S.L. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254

alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și, respectiv dare

de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, precum și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor

față de K.A. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art.

255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, formându-se astfel

dosarul penal nr. 153/P/2010 al Secției de Combatere a Corupției din cadrul D.N.A.

Urmare a cercetărilor efectuate în

cauză, au rezultat următoarele:

La data de 06 februarie 2008, s-a

încheiat între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor în

calitate de achizitor, pe de o parte, și A.A.B. GmbH și SC A.C. SRL,

reprezentată prin S.L., în calitate de executant, pe de altă parte, contractul

de lucrări nr. RO 2005/017 – 553.04 ianuarie 01 ianuarie 02.16, având ca obiect

executarea și finalizarea lucrărilor pentru „Reabilitare drumuri urbane în

stațiunea balneoclimaterică S o vata”.

Între A.B. GmbH, reprezentată de K.A. și

S.L., în calitatea de antreprenor general, pe de o parte și SC P.E.C. SRL,

reprezentată de P.V.R., în calitate de subantreprenor, pe de altă parte, s-au

încheiat la data de 28 aprilie 2009 contractele nr. 137 și 138 pentru

obiectivul „Reabilitare drumuri urbane în stațiunea balneoclimaterică S.”,

obiectiv contractat de antreprenorul general cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor

Publice și Locuințelor în baza contractului de execuție RO 2005/017 - 553.04

ianuarie 01 ianuarie 02.16 din 06 februarie 2010. Ministerul Dezvoltării,

Lucrărilor publice și Locuințelor a desemnat firma de consultanță I.I. SL

Madrid, sucursala București, să supravegheze execuția lucrărilor de către

contractor (în speță de către A.B. GmbH și SC A.C. SRL), precum și să certifice

plățile datorate contractorului, fiind încheiat astfel contractul de servicii

RO 2006/018-147 ianuarie 01 ianuarie 01 februarie - „Management and Site

Supervision Support of WorksFinanced Phare 2006 – ESC”.

La data de 04 august 2008, T.I. a fost

angajat la I.I. SL conform contractului de servicii încheiat cu SC T.D. SRL,

societate în cadrul căreia inculpatul avea contract individual de muncă,

înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr. 15512 din 03 decembrie

2003.

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor

Publice și Locuințelor a aprobat la data de 14 iulie 2008, numirea lui T.I. ca

inginer senior, începând cu data de 11 august 2008, pentru contractul RO

2005/017 - 553.04 ianuarie 01 ianuarie 02.16 - „Reabilitarea drumurilor urbane

în stațiunea S.”.

Între alte atribuții, T.I. avea și

obligația de a superviza activitatea antreprenorului și de a examina lucrările

efectuate. Acesta și-a desfășurat activitatea la firma a de consultanță în

perioada 04 august 2008 - 15 februarie 2010.

La sfârșitul lunii aprilie - începutul

lunii mai 2009, K.A. și S.L. au purtat discuții cu martorul P.V.R. și au

hotărât de comun acord să-i propună o sumă de bani lui T.I. pentru ca acesta să

supervizeze lucrările efectuate de A.B. GmbH, în vederea decontării precum și

pentru a „trece cu vederea unele lucrări neefectuate și pentru a semna

procesele verbale de recepție, în vederea decontării ulterioare a lucrărilor

din fondurile P.”, în acest sens sunt declarațiile date de martorii P.V.R. și T.I.

Astfel P.V.R. s-a întâlnit cu T.I. și,

în cadrul discuțiilor purtate cu acesta, i-a promis suma de 50.000 euro în

scopul mai sus menționat. Martorul P.V.R. a precizat faptul că i-a spus lui T.I.

că el împreună cu cei doi directori, S.L. și K.A., au hotărât să-i dea acestuia

suma de 50.000 euro, aspect confirmat și de T.I. T.I. în declarațiile date a

susținut că a acceptat promisiunea sumei de 50.000 euro „cu mențiunea însă că

suma este prea mare..” și „..ar fi suficientă suma de 25.000 euro.

După acceptul dat de T.I. cu privire

la suma de 50.000 euro, martorul P.V.R. a comunicat lui S.L. și inculpatei K.A.

că acesta le-a acceptat propunerea și, totodată, pentru ca aceștia să se

convingă de acest fapt, a organizat o întâlnire cu T.I.

Întâlnirea dintre T.I., P.V.R. și

inculpata K.A., a avut loc la restaurantul D. din Sovata, împrejurare în care

inculpatei K.A. i s-a făcut cunoscut că T.I. a acceptat propunerea lor și, în

schimbul sumei de bani promisă, va superviza lucrările efectuate de ei. A se

vedea în acest sens declarațiile martorilor P.V.R.

În perioada mai - august 2009, T.I. a

primit de la P.V.R., în mai multe tranșe cuprinse între 100 și 5.000 euro, suma

de 15.000 euro. De asemenea, în luna iulie 2009, denunțătorul P.V.R. i-a plătit

inculpatului T.I. un sejur în stațiunea Mamaia, la hotelul D. în valoare de

1.000 euro.

În luna august 2009, sau începutul

lunii septembrie 2009, a avut loc la sediul A.B. GmbH din Târgu Mureș o ședință

în cadrul căreia T.I. urma să semneze unele documente. Acesta însă a refuzat

semnarea documentelor, condiționând acest fapt de primirea unei noi tranșe de

bani din suma promisă de P.V.R., S.L. și K.A. Ca atare, S.L. și K.A. au adus

fiecare câte 5.000 euro, i-au pus într-un plic pe care l-au dat martorului P.V.R.,

care, la rândul lui, l-a dat lui T.I.

În luna februarie 2010, denunțătorul P.V.R.

i-a mai dat inculpatului T.I. încă 5.000 euro, în luna aprilie 2010 suma de 500

euro iar la data de 11 mai 2010 i-a mai dat suma de 4.000 euro.

În drept, s-a constatat că fapta

inculpatei K.A., care în primăvara anului 2009, respectiv la sfârșitul lunii

aprilie, începutul lunii mai, împreună cu P.V.R. și S.L., a promis lui T.I. că-i

va da suma de 50.00 euro în schimbul avizării unor lucrări efectuate precum și

a unora neefectuate și certificării plăților datorate societății A.B. GmbH de

către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor și, ulterior,

la sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie 2009, împreună cu S.L. a

dat acestuia suma de 10.000 de euro, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. (l) C. pen., raportat

cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În faza de urmărire penală au fost

administrate următoarele mijloacele de probă:

- denunțul și declarațiile martorului

P.V.R., proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare,

- declarațiile martorilor S.L., T.I.,

B.C.E., P.F., H.M., S.R.M.,

- proces verbal de redare în formă

scrisă a conținutului convorbirilor telefonice purtate de către P.V.R. cu T.I.,

- proces verbal de redare în formă

scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat de P.V.R. cu T.l. și cu S.L. la

13 aprilie 2010;

- declarațiile învinuitei K.A.,

- 1 suport optic care conține

înregistrările convorbirilor telefonice care au fost redate în formă scrisă în

procesele verbale menționate anterior;

- 1 suport optic care conține

înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental care au fost redate în

formă scrisă în procesul verbal menționat anterior;

Rechizitoriul a fost înregistrat pe

rolul Tribunalului Mureș sub numărul 3996/102/2010 unde au fost audiați

martorii T.l., P.V.R. și S.L.

Ulterior, prin sentința penală nr. 275

din 16 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă

cererea petiționarei K.A. și a fost strămutată judecarea cauzei la Tribunalul

Sibiu.

În fața Tribunalului Sibiu au fost

administrate următoarele probe: proba testimonială cu martorii: B.C.E., P.F., H.M.,

și proba cu înscrisuri expertiza tehnică extrajudiciară, practică judiciară.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriu Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., secția de combatere a corupției

din 01 iunie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.l. pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și S.L. pentru săvârșirea

infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/200, reținându-se, în esență, că, la sfârșitul lunii

aprilie, începutul lunii mai 2009, K.A. și S.L. (în calitate de directori ai

societății A.B. GmbH) au purtat discuții cu denunțătorul P.V.R. și au hotărât

să-i propună o sumă de bani inculpatului T.l. (inginer senior la firma de consultanță

I.I. SL Madrid - sucursala București), pentru ca acesta să supervizeze lucrările

efectuate de A.B. GmbH, în vederea decontării. Astfel, în perioada mai - august

2009, inculpatul T.l. a primit tranșe cuprinse între 100 și 5.000 euro, suma de

15.000 euro, în luna iulie denunțătorul i-a plătit un sejur în stațiunea

Mamaia, în valoare de 1.000 euro, iar în august 2009, inculpații S.L. și K.A. au

remis fiecare, câte5.000 euro prin intermediul denunțătorului.

Prin același rechizitoriu s-a disjuns

cauza față de K.A. și s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de

denunțător.

Prin sentința penală nr. 106 din 06

august 2010 a Tribunalului Mureș dată în dosar nr. 1846/102/2010 a fost

condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa închisorii de un an și 6 luni și pedeapsă

complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de

art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 74 C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., iar inculpatul S.L. a fost

condamnat la pedeapsa închisorii de un an pentru săvârșirea infracțiunii de

dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (l) C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000.

Prin decizia penală nr. 64 din 04

noiembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost admis apelul D.N.A. și s-a

majorat pedeapsa aplicată inculpatului T.I. la 2 ani și 6 luni închisoare,

fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Această decizia a rămas definitivă prin

respingerea recursurilor D.N.A. și inculpaților T.I. și S.L., prin decizia

penală nr. 429 din 07 februarie 201 a Înaltei Curți de Casație și Justiția.

Sub aspectul stării de fapt,

Tribunalul a reținut că, în temeiul contractului nr. RO 2005/017 - 553.04

ianuarie 01 ianuarie 02.16, încheiat între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor

Publice și Locuințelor și A.A.B. GmbH și SC A.C. SRL, reprezentantă de S.L.,

acesta din urmă se obligă la executarea și finalizarea lucrărilor de

reabilitare a drumurilor urbane din stațiunea Sovata, o parte din aceste lucrări

fiind date în subantrepriză SC P.C. SRL, administrată de denunțătorul P.V.R.

Aceste lucrări urmau să fie verificate

și supervizate de firma de consultanță I.I. SL Madrid - sucursala București

,

care îl deleagă pe martorul T.I. la

data de 14 iulie 2008, cu examinarea lucrărilor, supervizarea activității

antreprenorului pe șantier și emiterea instrucțiunilor.

Datorită acestor atribuții, martorul P.V.R.

îi solicită martorului T.I., la sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai

2009, ca, în schimbul unei sume de 50.000 euro, să semneze procesele verbale de

recepție a lucrărilor pentru decontare și să treacă cu vederea unele lucrări

neefectuate. Deși martorul T. învederează în fața instanței că a intenționat să

ajute SC A.B. GmbH prin mijloace legale să definitiveze contractul și să

finalizeze lucrările, tot acesta recunoaște că discuțiile legate de bani au

vizat lucrările contractate care au fost efectuate în proporție de 10 %, deși

părțile se aflau la jumătatea contractului. De altfel, martorul P.V.R. arată că

discuțiile s-au purtat cu martorul T.I. în numele SC A. și au vizat

posibilitatea ca martorul T. să treacă cu vederea anumite lucrări.

Cu aceea ocazie, martorul T. a

acceptat propunerea formulată cu obiecțiunea că suma propusă era prea „mare”,

fiind suficientă suma de 20.000 euro sau 25.000 euro.

În baza acestei înțelegeri, martorul T.

a primit în perioada mai - august 2009, în mai multe tranșe sume de bani

cuprinse între 100 euro și 5.000 euro, precum și suma de 5.000 de euro și

contravaloarea unui sejur la Mamaia în valoare de 1.000 euro.

La sfârșitul lunii august 2009, cu

ocazia unei ședințe lunare, ținută la sediul SC A.B. GmbH, martorul a primit de

la denunțător suma de 10.000 euro, bani proveniți de la inculpata K.A. și

martorul S.L.

În acest sens, martorul T., arată că a

primit suma de 10. 000 euro de la denunțător, care i-a cerut înapoi martorului

5.000 euro, datorită problemelor financiare pe care le avea, denunțătorul

specificând că banii provin de la inculpata K.A. și martorul S.L.

Martorul P.V.R. arată că, într-una din

pauzele ședinței lunare de la SC A. GmbH, a primit de la inculpata K.A. și de

la martorul S.L. câte 5.000 euro pe care i-a pus într-un plic și i-a înmânat

martorului T. care amenința că nu va semna situații de lucrări pentru SC A. dacă

nu i se vor da banii.

La rândul său, martorul S.L., arată că

în luna august 2009, martorul P. a cerut de la el și de la inculpata K., suma

de 10.000 euro pentru a-i da martorului T. pentru ca lucrurile să meargă bine.

Martorul S.L. a convenit cu inculpata ca fiecare să dea suma de 5.000 euro,

astfel că martorul și inculpata au pus fiecare 5.000 euro, într-un plic pe care

l-au dat martorului P.

Cu privire la suma de 10.000 euro dată

martorului T., inculpata arată că această sumă a fost dată denunțătorului P. cu

titlu de împrumut, cu obligația acestuia de a-i restitui atunci când se va

redresa financiar.

Această susținere a inculpatei este

confirmată de martorul B.C., însă împrejurările relatate de acesta sunt

cunoscute de martor de la inculpată, martorul nepercepând aceste aspecte în mod

direct, astfel că instanța le va înlătura cu atât mai mult cu cât declarația

acestui martor nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, ea fiind

combătută de declarațiile celorlalți martori (T., P., S.), care au participat

direct la discuțiile purtate și la predarea banilor.

Pe de altă parte, față de martorii T. și

S. s-a pronunțat o soluție definitivă de condamnare pentru aceeași faptă de

luare - dare de mită, având ca obiect suma de 10.000 euro.

În ceea ce privește proba cu interceptările

convorbirilor telefonice, Tribunalul constată că, prin sentința penală nr.

106/2010 a Tribunalului Mureș, acestea nu au fost folosite ca mijloace de probă

întrucât au fost efectuate anterior datei de 10 mai 2010 la care a început

urmărirea penală, iar prin decizia nr. 962/2009 a Curții Constituționale s-a

stabilit ca efectuarea înregistrărilor prevăzute de art. 91

1

și art.

91

5

C. proc. pen., înainte de începerea procesului este nelegală iar

mijloacele de probă deținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul

penal. Același punct de vedere a fost menținut și de Curtea de Apel Târgu Mureș

și de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea căilor de atac.

În atare situație, instanța, având în

vedere faptul că înregistrările convorbirilor telefonice s-au efectuat anterior

începerii urmăririi penale, iar decizia penală nr. 948/2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție are caracterul unei decizii de speță, pentru identitate de raționament

juridic cu sentința de condamnare definitivă a celorlalți doi coinculpați, va

înlătura aceste transcrieri ale convorbirilor telefonice.

Cu toate acestea, date fiind

declarațiile martorilor audiați în cauză (T., P., S.), dată fiind existența unei

soluții definitive de condamnare pentru aceeași faptă a coinculpaților,

Tribunalul va aprecia că fapta inculpatei K.A. este dovedită, precum și

vinovăția acesteia.

În consecință, Tribunalul va constata

că fapta inculpatei K.A. de a preda la sfârșitul lunii august începutul lunii

septembrie 2009, împreună cu martorul S.L. și prin intermediul martorului P.,

suma de 10.000 euro martorului T., pentru ca acesta să avizeze lucrări

efectuate parțial și să certifice plățile datorate SC A.B. Gmbh de către

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000, faptă pentru care va aplica

inculpatei o pedeapsă de un an închisoare.

La individualizarea pedepsei instanța

a avut în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă (închisoarea

de la 6 luni la 5 ani), gradul mediu de pericol social, reflectat. în suma

remisă cu titlu de mită de către inculpată (5.000 euro), împrejurările în care

a fost comisă fapta (pe fondul presiunilor exercitate de antreprenor și a

situației financiare precare a antreprenorului). Aceste aspecte legate de

dificultățile financiare ale societăților administrate de denunțătorul P.V.R. sunt

relatate de martorii P.F., H.M. și S.R., însă acești martori deși propuși de

inculpată în apărare, nu cunosc aspecte legate de fapta pentru care este

cercetată inculpata.

De asemenea, la individualizarea

pedepsei aplicate instanței a avut în vedere și persoana inculpatei care se

află la prima confruntare cu legea penală .

În baza art. 71 alin. (2) C. pen.,

Tribunalul va aplica inculpatei și pedeapsa accesorie a interzicerii,

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.,

apreciind că față de natura faptei săvârșite (o infracțiune în legătură cu

serviciul), de gravitatea acesteia, de împrejurările cauzei și persoana

inculpatei, aceasta nu prezintă garanțiile necesare pentru a putea fi aleasă în

autoritățile publice sau funcții elective publice, și nici de a ocupa o funcție

ce implică exercițiul autorității de stat.

Sub aspectul modalității de executare

a pedepsei aplicate, Tribunalul având în vedere cuantumul pedepsei aplicate,

faptul că inculpata nu a mai fost condamnată anterior, că are dublă cetățenie,

română și ungară, locuind în prezent în Ungaria, va aprecia că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea acesteia, motiv pentru care, în baza art. 81 C.

pen., va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an

închisoare aplicată inculpatei pe o durată de 3 ani ce constituie termen de

încercare în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și

executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., se va

atrage atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării

condiționate a executării pedepsei, prevăzută de art. 83 C. pen.

II.

Împotriva acestei sentințe penale a

formulat apel inculpata K.A., solicitând ca în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., să se dispună desființarea sentinței atacate și rejudecând să se dispună

achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

În motivele de apel se invocă

incompatibilitatea procurorului care a dispus trimiterea în judecată pentru

motivul prevăzut de art. 49 lit. d) C. proc. pen., invocând interesul

profesional al procurorului care a mai dispus anterior trimiterea în judecată a

altor inculpați pentru fapte conexe și indivizibile, respectiv în dosar nr.

89/P/2010 privind pe inculpații T.I. și S.L. De asemenea, se susține că

procurorul șef care a vizat rechizitoriul este interesat în cauză întrucât a

vizat rechizitoriul prin care au fost trimiși în judecată inculpații T.I. și S.L.,

iar sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută a actelor procesuale

efectuate

Pe fondul cauzei se invocă lipsa

vinovăției întrucât prin sentința penală nr. 106/2010 pronunțată de Tribunalul

Mureș în care a fost condamnat inculpatul T.I. s-a reținut cu putere de lucru

judecat că suma de 5000 de euro a fost dată de denunțătorul P.V.R. numitului T.I.

sumă care provenea de la inculpatul S.L., iar suma avansată de inculpata

apelantă acestui martor a fost reținută de fapt de denunțătorul P.V.R. De

asemenea, se învederează că probele administrate nu dovedesc faptul că

inculpata ar dat mită martorului T. prin intermediul denunțătorului P. întrucât

aceasta se afla în relații încordate cu acesta.

Curtea de Apel Alba Iulia, analizând

sentința atacată în baza art. 378 C. proc. pen. și potrivit motivelor de apel

formulate precum și verificând din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt și

de drept potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că apelul formulat

de inculpată este nefondat.

Astfel excepția nulității absolute

invocate ca motiv de apel ca urmare a incompatibilității procurorului care a

emis rechizitoriul precum și a procurorului șef care l-a confirmat este

neîntemeiată, întrucât în cauză nu este aplicabil nici unul din motivele de

incompatibilitate prevăzute de art. 49 C. proc. pen.

Nu se poate susține că procurorul care

dispune trimiterea în judecată pentru anumite infracțiuni și inculpați și care

ulterior dispune trimiterea în judecată pentru fapte disjunse ar avea un

interes în sensul art. 48 lit. d) C. proc. pen.

Analizând în continuare probele care

dovedesc săvârșirea cu vinovăție a infracțiunii de dare de mită de către

inculpată, Curtea constată că instanța de fond a analizat probele administrate

potrivit art. 62 – art. 64 C. proc. pen. și din coroborarea acestora a

concluzionat în mod corect că s-a dovedit mai presus de orice dubiu săvârșirea

infracțiunii reținute în sarcina inculpatei.

Apărarea inculpatei potrivit căreia

banii remiși au fost dați de denunțător fără acordul acesteia este infirmată cu

declarațiile denunțătorului P. și ale martorului T. care a recunoscut că a

participat la întâlnirea cu P. și inculpata K. care a avut loc la restaurantul

D., ocazie cu care sau înțeles asupra modului de plată a sumei pretinse de T.

cu titlu de mită. Ulterior, cei trei s-au reîntâlnit la sediul SC A.B. GmbH

ocazie cu care au fost remiși 10000 de euro potrivit înțelegerii anterioare

prin intermediul denunțătorului.

Apărarea inculpatei potrivit căreia

i-ar fi dat banii denunțătorului cu titlu de împrumut, a fost în mod legal

înlăturată de instanța de fond întrucât această apărare nu a fost dovedită,

întrucât declarația martorului B. propus de inculpată în apărare nu se

coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Astfel inculpata i-a dat

banii într-un plic denunțătorului în prezența martorului S. De asemenea

martorul S.L. confirmă că chiar inculpata i-a pretins să aducă 5000 de euro urmând

să contribuie la rândul ei cu aceeași sumă pe care urma să o înmâneze

martorului T.

Sub aspect probatoriu nu au relevanță

declarațiile martorilor P.F., N.M., S.R.M., întrucât aceștia nu au participat

la discuțiile celor trei și de altfel au declarat că nu cunosc împrejurări

legate de faptele săvârșite.

Pentru considerentele expuse

constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică în

baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, apelul

declarat de inculpata K.A. împotriva sentinței penale nr. 126 din data de 22

iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 3990/102/2010.

Așa fiind, prin decizia penală nr.

147/ A din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a

respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpata K.A. împotriva sentinței

penale nr. 126 din data de 22 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu în

dosarul nr. 3990/102/2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

a obligat inculpata să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

Onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpată, în cuantum de 50 lei, a fost avansat din

fondurile Ministerului Justiției.

III. Împotriva acestei decizii penale

a declarat recurs inculpata K.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică,

solicitând în esență, date fiind susținerile ample din memoriul scris depus la

dosarul cauzei, în primul rând, casarea acesteia datorat incidenței cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., deoarece, atât

procurorul care a instrumentat urmărirea penală, cât și procurorul șef de

secție, care a confirmat rechizitoriul primului, au fost incompatibili, iar în

al doilea rând, în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., se solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările

dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate, cât și

de cazurile de casare sus - indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare, are în vedere că recursul de față declarat de

inculpata K.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Sub aspectul primului motiv de

critică prin care se tinde la reluarea urmăririi penale, pretinzându-se că,

atât procurorul de caz, cât și procurorul șef de secție care a confirmat

rechizitoriul întocmit de primul, erau incompatibili, se are în vedere că

acesta este nepertinent, și în consecință excepția nulității absolute generată

de pretinsa incompatibilitate a celor doi este neîntemeiată, întrucât în cauză

nu este aplicabil nici unul din motivele de incompatibilitate prevăzute de art.

49 C. proc. pen.

Astfel, nu se poate susține că

procurorul care dispune trimiterea în judecată pentru anumite infracțiuni și

inculpați și care ulterior dispune trimiterea în judecată pentru fapte

disjunse, ar avea un interes în sensul art. 48 lit. d) C. proc. pen.

b) Este nefondată și critica secundă

invocată de recurenta inculpată K.A., prin care se tinde la achitarea sa în

baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., pretinzându-se incidența

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

întrucât cu titlu de premisă, se reține că acest caz de casare subzistă numai

în ipoteza preexistentei unei contradicții esențiale, intrinseci,

necontroversate și manifeste între actele, lucrările și probele dosarului și

soluția de condamnare dispusă în cauză; ceea ce nu este cazul în speța de față.

Astfel, Înalta Curte reține că ambele

instanțe, de fond și prim control judiciar, printr-o examinare completă și

convingătoare a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, au reținut

corect situația de fapt imputată, constând în aceea că, prin rechizitoriu

Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție – D.N.A., secția de combatere

a corupției din 01 iunie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.I.

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1)

C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și S.L. pentru săvârșirea

infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reținându-se, în esență, că, la sfârșitul lunii

aprilie, începutul lunii mai 2009, inculpata K.A. și numitul S.L. (în calitate

de directori ai societății A.B. GmbH) au purtat discuții cu denunțătorul P.V.R.

și au hotărât să-i propună o sumă de bani inculpatului T.I. (inginer senior la

firma de consultanță I.I. SL Madrid, sucursala București), pentru ca acesta să

supervizeze lucrările efectuate de Compania A.B. GmbH, în vederea decontării.

Astfel, în perioada mai - august 2009, inculpatul T.I. a primit tranșe cuprinse

între 100 și 5.000 euro, suma de 15.000 euro, iar în luna iulie denunțătorul

i-a plătit un sejur în stațiunea Mamaia, în valoare de 1.000 euro, ulterior în

luna august 2009, inculpații S.L. și K.A. au remis fiecare, sus-numitului

inculpat T. câte5.000 euro prin intermediul denunțătorului.

Prin același rechizitoriu s-a disjuns

cauza față de inculpata K.A. și s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de

denunțătorul nominalizat deja.

Totodată, se reține că prin sentința

penală nr. 106 din 06 august 2010 a Tribunalului Mureș dată în dosar nr.

1846/102/2010 a fost condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa închisorii de un an

și 6 luni și pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de

mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 74 C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., iar inculpatul S.L.

a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an pentru săvârșirea infracțiunii

de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (l) C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000.

Prin decizia penală nr. 64 din 04

noiembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost admis apelul D.N.A. și s-a

majorat pedeapsa aplicată inculpatului T.I. la 2 ani și 6 luni închisoare,

fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pe de altă parte, pe palierul analizei

situației de fapt imputată recurentei de față, se are în vedere de către Înalta

Curte că, la data de 06 februarie 2008, s-a încheiat între Ministerul

Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor în calitate de achizitor, pe de

o parte, și Asociația A.B. GmbH și SC A.C. SRL, reprezentată prin S.L., în

calitate de executant, contractul de lucrări nr. RO 2005/017 - 553.04 ianuarie

01 ianuarie 02.16, având ca obiect executarea și finalizarea lucrărilor pentru

„Reabilitare drumuri urbane în stațiunea balneoclimaterică S.”.

Astfel, între A.B. GmbH, reprezentată

de inculpații K.A. și S.L., în calitatea de antreprenor general, pe de o parte

și SC P.R.V. E.C. SRL, reprezentată de denunțătorul P.V.R., în calitate de

subantreprenor, pe de altă parte, s-au încheiat la data de 28 aprilie 2009

contractele nr. 137 și 138 pentru obiectivul „Reabilitare drumuri urbane în

stațiunea balneoclimaterică S.”, obiectiv contractat de antreprenorul general

cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor în baza

contractului de execuție deja menționat RO 2005/017 - 553.04 ianuarie 01

ianuarie 02.16 din 06 februarie 2010*.

Achizitorul Ministerul Dezvoltării,

Lucrărilor publice și Locuințelor a desemnat firma de consultanță I.I. SL

Madrid, sucursala București, să supravegheze execuția lucrărilor de către contractor

(în speță de către A.B. GmbH și SC A.C. SRL) precum și să certifice plățile

datorate contractorului, fiind încheiat astfel contractul de servicii RO

2006/018-147 ianuarie 01 ianuarie 01 februarie - „Management and Site

Supervision Support of WorksFinanced Phare 2006 - ESC"

La data de 04 august 2008, inculpatul

T.l. a fost angajat la I.I. SL conform contractului de servicii încheiat cu SC

T.D. SRL, societate în cadrul căreia inculpatul sus-indicat avea contract

individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr.

15512 din 03 decembrie 2003.

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor

Publice și Locuințelor a aprobat la data de 14 iulie 2008, numirea lui T.l. ca

inginer senior, începând cu data de 11 august 2008, pentru contractul RO

2005/017 - 553.04 ianuarie 01 ianuarie 02.16 - „Reabilitarea drumurilor urbane

în stațiunea S.”.

Între alte atribuții, T.l. avea și

obligația de a superviza activitatea, antreprenorului și de a examina lucrările

efectuate. Acesta și-a desfășurat activitatea la firma a de consultanță în

perioada 04 august 2008 - 15 februarie 2010.

La sfârșitul lunii aprilie - începutul

lunii mai 2009, inculpații K.A. și S.L. au purtat discuții cu martorul

denunțător P.V.R. și au hotărât de comun acord să-i propună o sumă de bani lui

T.I. pentru ca acesta să supervizeze lucrările efectuate de A.B. GmbH, în

vederea decontării precum și pentru a „trece cu vederea unele lucrări

neefectuate și pentru a semna procesele verbale de recepție, în vederea

decontării ulterioare a lucrărilor din fondurile PHARE”. În acest sens sunt

declarațiile date de martorii P.V.R. și T.l.

Astfel denunțătorul P.V.R. s-a

întâlnit cu inculpatul T.l. și, în cadrul discuțiilor purtate cu acesta, i-a

promis suma de 50.000 euro în scopul mai sus menționat. Martorul P.V.R. a

precizat faptul că i-a spus lui T.I. că el împreună cu cei doi directori, S.L. și

K.A., au hotărât să-i dea acestuia suma de 50.000 euro, aspect confirmat și de

inculpatul T.l., care în declarațiile date, a susținut că a acceptat

promisiunea sumei de 50.000 euro „cu mențiunea însă că suma este prea mare..”

și „..ar fi suficientă suma de 25.000 euro”.

După acceptul dat de inculpatul T.l. cu

privire la suma de 50.000 euro, martorul P.V.R. a comunicat lui S.L. și

inculpatei recurente K.A. că acesta le-a acceptat propunerea și, totodată,

pentru ca aceștia să se convingă de acest fapt, a organizat o întâlnire cu T.l.

Întâlnirea dintre inculpatul T.l.,

denunțătorul P.V.R. și inculpata K.A., a avut loc la restaurantul D. din

Sovata, împrejurare în care inculpatei K.A. i s-a făcut cunoscut că T.l. a

acceptat propunerea lor și, în schimbul sumei de bani promisă, va superviza

lucrările efectuate de ei, în acest sens fiind declarațiile martorilor P.V.R. și

T.l.

În perioada mai - august 2009,

inculpatul T.l. a primit de la P.V.R., în mai multe tranșe cuprinse între 100

și 5.000 euro, suma de 15.000 euro și de asemenea în luna iulie 2009,

denunțătorul P.V.R. i-a plătit inculpatului T.l. un sejur în stațiunea Mamaia,

la hotelul D. în valoare de 1.000 euro.

În luna august 2009, sau începutul

lunii septembrie 2009, a avut loc la sediul A.B. GmbH din Târgu Mureș o ședință

în cadrul căreia T.l. urma să semneze unele documente. Acesta însă a refuzat

semnarea documentelor, condiționând acest fapt de primirea unei noi tranșe de

bani din suma promisă de sus-numiții P.V.R., S.L. și K.A. Ca atare, inculpatul

S.L. și recurenta inculpată K.A. au adus fiecare câte 5.000 euro, i-au pus

într-un plic pe care l-au dat martorului P.V.R., care, la rândul lui, l-a dat

inculpatului T.l.

În luna februarie 2010, denunțătorul P.V.R.

i-a mai dat inculpatului T.l. încă 5.000 euro, în luna aprilie 2010 suma de 500

euro, iar la data de 11 mai 2010 i-a mai dat suma de 4.000 euro.

Într-un alt punct de analiză, Înalta

Curte are în vedere că apărarea inculpatei recurente de față, potrivit căreia

i-ar fi dat banii denunțătorului sus-menționat cu titlu de împrumut, a fost în

mod legal înlăturată atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, ca

nedovedită, întrucât declarația martorului B. propus de inculpată în apărare nu

se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Astfel inculpata

recurentă i-a dat banii într-un plic denunțătorului P.V.R. în prezența

numitului S.L. De asemenea, același sus-numit S.L. a confirmat că inculpata

recurentă i-a pretins să aducă 5000 de euro urmând să contribuie la rândul ei

cu aceeași sumă pe care urma să o înmâneze numitului T.I.

Concomitent, sub aspect probatoriu nu

au relevanță declarațiile martorilor P.F., N.M., S.R.M., întrucât aceștia nu au

participat la discuțiile celor trei și de altfel au declarat că nu cunosc

împrejurări legate de faptele săvârșite.

Așa fiind, se conchide că în mod

judicios, ambele instanțe de fond prin hotărârea pronunțată și cea de apel prin

decizia recurată au statuat în mod legal și temeinic că fapta inculpatei

recurente K.A. de a preda la sfârșitul lunii august începutul lunii septembrie

2009, împreună cu inculpatul S.L. și prin intermediul martorului P.V.R., suma de

10.000 euro inculpatului T.I., pentru ca acesta să avizeze lucrări efectuate

parțial și să certifice plățile datorate SC A.B. Gmbh de către Ministerul

Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de dare de mită, faptă prevăzută și

pedepsită de

art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata K.A. împotriva deciziei penale nr. 147/ A din 25

octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de

limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

noiembrie 2012.