ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 834/2012

Asupra recursurilor penale de față: Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 147/09 august 2010 Tribunalul Harghita a dispus următoarele: În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. i-a condamnat pe inculpații N.S., N.A. și M.D.A., la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare și la câte o pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. timp de 5 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.D.A.

la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (parte vătămată M.Z.). În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen. i-a aplicat inculpatului M.D.A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. timp de 5 ani. În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepselor aplicate inculpaților durata reținerii de 24 de ore. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. inculpaților le-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. ca pedeapsă accesorie. În baza art. 998 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă K.Z.

și au fost obligați, în solidar, inculpații să-i plătească părții civile suma de 100.000 RON daune morale reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii. S-au respins, ca neîntemeiate, pretențiile reprezentând daune morale. Au fost obligați, în solidar, inculpații să-i plătească părții civile K.Z. o rentă lunară în sumă de 1.000 RON până la însănătoșire. S-a constatat că partea vătămată K.Z. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal în ce privește cheltuielile de deplasare ocazionate de săvârșirea infracțiunii. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și au fost obligați, în solidar, inculpații să-i plătească părții civile suma de 9.701,13 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei K.Z., și dobânda legală la această sumă de la data plății.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc, și au fost obligați, în solidar, inculpații să-i plătească părții civile suma de 616 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei K.Z., și dobânda legală la această sumă de la data plății. S-a constatat că Spitalul Municipal Gheorgheni nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 998 C. civ. s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M.Z., împotriva inculpatului M.D.A. A fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 600 RON daune morale reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe și s-au respins, ca neîntemeiate, restul pretențiilor civile formulate de M.Z.

Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele: Prin Rechizitoriul din data de 14 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților N.A., N.S. și M.D.A. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Totodată, parchetul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Partea civilă K.Z. a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 500.000 RON reprezentând daune morale și 1.000 RON rentă lunară, reprezentând beneficiul nerealizat începând cu data faptei, dată de la care prezintă infirmitate fizică și incapacitate de muncă. Partea civilă M.Z. a solicitat obligarea inculpatului M.D.A. la plata sumei de 25.000 RON daune morale și a 50 de RON pe zi beneficiu nerealizat în timpul recuperării fizice și a arătat că s-a împăcat cu inculpații N.A. și N.S. în cursul urmăririi penale. În fapt s-a reținut că în ziua de 19 august 2007 atât părțile vătămate K.Z., M.Z. și M.T. cât și inculpații N.A., N.S. și M.D.A. au consumat bere la magazinul sătesc și apoi la bufetul F.L.

din localitatea Liban, județul Harghita și la un moment dat între cele două grupuri au avut loc altercații verbale. Inculpații au plecat primii din local, în jurul orei închiderii când au decis să le aștepte pe părțile vătămate pe drumul spre casă pentru a-i bate. Nu s-a stabilit motivul pentru care inculpații intenționau să le lovească pe părțile vătămate, pornindu-se de la bănuiala că acestea din urmă i-au acuzat pe inculpați de unele furturi săvârșite la o societate comercială. Inculpatul M.D.A. a arătat că pe N.S. l-a supărat și faptul că P.L. l-a servit cu bere pe K.Z. precum și pe cei din grupul din Suseni. Inculpații le-au așteptat, în întuneric, pe părțile vătămate pe DJ 138, la km 30+250 m după ce s-au înarmat cu bâte.

Desfășurarea detaliată a agresiunii nu a putut fi stabilită. Inculpații au încercat fiecare să se exonereze de răspundere, având declarații contradictorii în faza de urmărire penală și în faza de judecată. Instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpații și părțile vătămate consumaseră alcool în ziua respectivă, până la momentul săvârșirii faptelor. Inculpații N.S. și N.A. au arătat că inculpatul M.D.A. a avut inițiativa săvârșirii faptei, cerându-le, la ieșirea din bufet, să-l bată pe K.Z. S-a considerat că declarațiile lor sunt inconsistente, lipsite de logică și continuitate, prin urmare vădit neadevărate, că aceștia se contrazic flagrant și nu pot explica schimbarea declarațiilor din cursul urmăririi penale.

Inculpatul M.D.A. a arătat că ceilalți doi inculpați, în special N.S., l-au obligat să săvârșească infracțiunea alături de ei. Apărarea inculpatului M.D.A. nu a fost reținută, deoarece chiar el a declarat că a intenționat să meargă acasă împreună cu martorul P.L., cu motocicleta acestuia și că a fost oprit de către inculpatul N.S. care l-a dat jos de pe motocicletă trăgându-l de haină și amenințându-l cu bătaia. Martorul P.L. a arătat că i-a văzut pe cei trei inculpați plecând împreună pe o altă motocicletă, fără ca M.D.A. să dea semne că s-ar împotrivi. Martorul M.T. a arătat că cei trei inculpați au plecat împreună cu motocicleta, fără ca M.D.A. să fie forțat. În același sens este și declarația martorului E.M.

Instanța de fond a reținut că, în ciuda dificultății de a stabili acțiunile concrete ale fiecărui inculpat, este indubitabil că toți trei au participat cu acte de executare la săvârșirea violențelor îndreptate asupra părților vătămate K.Z. și M.Z. Inculpații nu au negat prezența lor în locul și timpul săvârșirii infracțiunii. Martorul ocular M.T. a arătat că M.D.A. l-a lovit primul pe K.Z., acesta căzând la pământ, iar apoi toți inculpații l-au lovit cu bâtele și cu picioarele. În același fel l-au lovit și pe M.Z. Martorul a mai arătat că a fost atins, fără intenție, de prima lovitură aplicată cu bâta lui K.Z., după care a fugit și s-a ascuns în pădure de unde a urmărit faptele. A mai arătat că inculpații au plecat la un moment dat dar s-au întors și le-au lovit din nou pe părțile vătămate cu picioarele, trăgându-le la marginea șoselei unde le-au abandonat.

Martorul a arătat că a așteptat în pădure până spre dimineață, fiindu-i teamă că inculpații se vor întoarce, apoi l-a ajutat pe tatăl său, M.Z. să se ridice și să se deplaseze. A încercat să-l ajute și pe K.Z. dar „acesta era foarte bătut și nu se putea ridica și nici nu putea vorbi”. K.Z. a fost adus acasă cu mașina de către martorul E.M., împreună cu martora M.E., prietena de atunci a victimei, că aceștia au anunțat salvarea care l-a găsit pe K.Z. în stare de inconștiență. În urma agresiunii partea vătămată M.Z. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată K.Z. a fost internat de urgență la Spitalul Municipal Gheorgheni, după care a fost transferat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș.

Partea vătămată a fost, de asemenea, internată pentru recuperare la Spitalul Municipal Odorheiu-Secuiesc. Timpul necesar pentru vindecare a fost estimat inițial la 80 - 90 de zile, stabilindu-se că viața victimei a fost pusă în primejdie, constatându-se la internare: „TCC grav, agresiune, fractură cominutivă parietală stg., hematom subdural acut stg, contuzie hemoragică silviană stg.” Prin raportul medico-legal s-a stabilit că leziunile de la nivelul craniului au putut fi produse prin lovire directă cu corpuri dure, contondente. În drept, s-a considerat că fapta celor trei inculpați, care la data de 19 august 2007 i-au aplicat părții vătămate K.Z. lovituri cu bâtele și cu picioarele în zona craniană, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, moartea neintervenind din motive independente de voința inculpaților, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. S-a apreciat că poziția psihică cu care au acționat inculpații este cea a intenției directe, împrejurare dedusă din: zona corpului care a fost vizată, instrumentele cu care au fost aplicate loviturile și numărul lor. Totodată, fracturarea oaselor craniului demonstrează intensitatea loviturilor aplicate. De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea inculpaților după săvârșirea infracțiunii, constând în abandonarea victimei în stare critică, precum și faptul că M.Z. nu a fost agresat cu aceeași intensitate, ceea ce demonstrează faptul că actele violente îndreptate împotriva lui K.Z.

au avut ca scop suprimarea vieții victimei. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Modalitatea în care inculpații au conceput activitatea infracțională demonstrează pericolul social deosebit al acestora. Ei au acționat fără controlul pulsiunilor violente, fiind capabili să plănuiască și să aducă la îndeplinire uciderea unei persoane în baza unor simple diferende verbale de la bar. Totodată, inculpații au acționat la adăpostul întunericului, înarmându-se cu bâte pentru a fi siguri de obținerea rezultatului urmărit. Instanța de fond a avut în vedere că participarea a trei persoane la săvârșirea faptei constituie o circumstanță agravantă generală care atrage agravarea răspunderii penale.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că pedeapsa de 10 ani închisoare este justă. Totodată, s-a reținut că prin săvârșirea faptei inculpații s-au dovedit nedemni de a exercita drepturile electorale dar și drepturile părintești, acestea fiind interzise atât ca pedeapsă accesorie cât și complementară. Referitor la fapta inculpatului M.D.A. care, în aceleași împrejurări, i-a aplicat lovituri părții vătămate M.Z., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, s-a reținut că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a reținut că, K.Z. a fost internat în repetate rânduri, ultima oară în perioada 1 martie 2010 - 7 martie 2010 și că de fiecare dată s-au constatat sechele în urma traumatismului cranio-cerebral.

Martorii K.S., M.T. și M.E. au arătat că în urma agresiunii partea vătămată nu mai poate desfășura o viață activă, renunțând atât la gospodărie cât și la îndeletnicirea anterioară de tâmplar, aducătoare de venituri substanțiale. În aceste condiții, instanța de fond a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpați împotriva părții civile K.Z. i-a cauzat acesteia un prejudiciu moral semnificativ, constând în schimbarea esențială a cursului normal și firesc al vieții acestuia în aspectele personale, profesionale și lucrative, astfel că i-a obligat pe inculpați să-i plătească o despăgubire pecuniară care să compenseze prejudiciile nepatrimoniale cauzate acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 998 C. civ., prima instanță i-a obligat pe inculpați să plătească părții civile o rentă care să compenseze beneficiul nerealizat de aceasta până la însănătoșire.

Instanța de fond a constatat că, deși a depus cereri în probațiune cu privire la cheltuielile de transport, partea vătămată nu a formulat un capăt de cerere cu privire la acestea, prin cererea de constituire de parte civilă. În ceea ce îl privește pe M.Z., instanța a apreciat întemeiată cererea sa de a-l obliga pe inculpatul M.D.A. la o despăgubire morală. Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen legal, apel inculpații N.A., N.S. și M.D.A. precum și partea civilă K.Z. Inculpații au solicitat achitarea, respectiv reducerea pedepselor aplicate precum și micșorarea daunelor morale și eliminarea rentei acordată părții civile K.Z. S-a motivat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor săvârșite și respectiv că pedepsele sunt disproporționat de mari raportat la condițiile concrete ale faptelor comise.

Partea civilă K.Z. a solicitat acordarea integrală a daunelor solicitate. Prin Decizia penală nr. 19/A din 28 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au admis apelurile inculpaților N.A., N.S. și M.D.A. declarate împotriva Sentinței penale nr. 147 din 09 august 2010 a Tribunalului Harghita. S-a desființat în parte sentința penală atacată și s-a înlăturat din aceasta, dispoziția privind obligarea în solidar a inculpaților la plata, către partea civilă K.Z., a unei rente lunare în sumă de 1.000 RON până la însănătoșire. S-au menținut toate celelalte dispoziții din hotărârea atacată. S-a respins ca nefondat apelul părții civile K.Z.

împotriva hotărârii penale menționate. A fost obligată partea civilă apelantă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale către stat. Pentru a decide astfel, s-a reținut că prima instanță a stabilit o stare de fapt corectă din care rezultă că toți cei trei inculpați i-au lovit pe K.Z. și M.Z. fără a avea un mobil clar stabilit. S-a mai reținut că inculpații se aflau sub influența băuturilor alcoolice, stare care i-a determinat să săvârșească faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată. S-a reținut, de asemenea, că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de cei trei inculpați este legală și temeinică.

În ce privește individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat în parte, s-a considerat că aceasta s-a făcut conform criteriilor prev. de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de împrejurările în care acestea au fost comise, dar și de persoana fiecăruia dintre inculpați care nu au recunoscut, decât parțial, comiterea faptelor, nu au conștientizat consecințele faptelor săvârșite și nici urmările deosebit de grave ale acestor fapte, urmări care ar fi putut avea consecințe ireversibile asupra vieții părții civile K.Z. Raportat la cele arătate, s-a considerat că nu se impune achitarea inculpaților și nici reducerea pedepselor aplicate acestora. Sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei, mai exact a acordării rentei către partea civilă K.Z., instanța de apel a considerat că apelurile inculpaților sunt întemeiate întrucât din expertiza medico-legală dispusă în apel rezultă că partea civilă K.Z.

„prezintă sechele după traumatismul cranio-cerebral, iar capacitatea acestuia de muncă este în prezent păstrată”. Astfel, s-a reținut că partea civilă K.Z. a suferit o traumă fizică și psihică care va fi resimțită mult timp, dar cum capacitatea sa de muncă este păstrată, s-a considerat că în mod greșit s-a acordat acestei părți civile rentă în cuantum de 1.000 RON până la însănătoșire. În privința daunelor morale acordate părții civile K.Z. s-a considerat că prima instanță a apreciat în mod corect prejudiciul moral cauzat acestei părți civile și nu se impune diminuarea acestuia. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.D.A., N.A. și N.S. și partea civilă K.Z.

În esență, recurenții inculpați au criticat hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând pe de o parte că soluția de condamnare nu este fundamentată pe probe, motiv pentru care prima instanță nu motivează și nici nu face referiri la existența unor probe certe care să dovedească activitatea infracțională a fiecărui inculpat, pe de altă parte nici instanța de apel nu a putut și nici nu a răspuns criticilor formulate în acest sens de inculpați, nu a făcut decât referiri generice la starea de fapt și vinovăție, fără să examineze coroborat și să indice probele din care ar rezulta conduita infracțională a acestora și care să justifice condamnarea; în raport de această situație, recurenții au apreciat că soluția de condamnare nu este motivată iar nepronunțarea asupra tuturor motivelor de apel, constituie o omisiune de pronunțare asupra unor cereri esențiale, care atrag casarea hotărârilor atacate, în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc.

pen. Au mai învederat că în stabilirea stării de fapt, instanța a comis o gravă eroare de fapt și a dat o încadrare juridică greșită faptelor reținute în sarcina lor, cu consecința aplicării unor pedepse greșit individualizate. Recurentul parte civilă K.Z. a criticat decizia atacată sub aspectul greșitei înlăturări a dispoziției de obligare în solidar a inculpaților la plata unor rente lunare în sumă de 1.000 RON până la însănătoșire și a respingerii apelului ca nefondat. La termenul de judecată din 15 martie 2012, recurenții inculpați au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) - (7) C. proc. pen., învederând că recunosc în totalitate faptele de care sunt acuzați așa cum au fost reținute în Rechizitoriu.

Examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate, de cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (2), (3) C. proc. pen. se constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează: Un proces echitabil în deplină concordanță cu norma europeană înscrisă în art. 6 din Convenție, la care are dreptul orice persoană, presupune, printre altele, o judecată independentă și imparțială care impune respectarea drepturilor constituționale și procesuale ale celui acuzat de o infracțiune și care este prezumat nevinovat până ca vinovăția sa să fie dovedită.

Ignorând aceste exigențe, prima instanță a procedat la pronunțarea unei soluții de condamnare a recurenților inculpați fără a dovedi faptele deduse judecății, fără a prezenta, indica și analiza probele care atestau, fără echivoc, vinovăția inculpaților, contribuția fiecăruia, în mod concret, în activitatea infracțională reținută în sarcina acestora. Instanța nu s-a preocupat să verifice apărările efectuate de inculpați referitoare la mobilul și natura conflictului care a generat presupusa activitate infracțională desfășurată de aceștia, contribuția efectivă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor sau să stabilească condițiile în care au avut loc actele de violență exercitate asupra părților vătămate, vinovăția inculpaților în stabilirea laturii subiective a infracțiunilor deduse judecății.

În această situație, se impunea ca instanța de apel să dispună reaudierea inculpaților cu respectarea dispozițiilor art. 70 alin. (3) C. proc. pen., confruntarea acestora, între ei dar și cu părțile vătămate, audierea nemijlocită a martorului M.T. propus de inculpații N.A. și N.S., martor care a perceput în mod direct șirul evenimentelor precum și contribuția fiecărui inculpat la comiterea acestor fapte. De altfel, așa cum se arată în considerentele sentinței penale (considerente însușite de instanța de prim control judiciar), nu s-a putut stabili cu exactitate desfășurarea detaliată a agresiunii, instanța de fond reținând faptul că „are dificultăți serioase în stabilirea acțiunilor concrete ale fiecărui inculpat, că declarațiile inculpaților N.S.

și N.A. sunt inconsistente și lipsite de logică și continuitate”. Reținând acest aspect, instanțele nu fac nicio referire la declarațiile contradictorii ale părților vătămate, precum și la declarația martorului ocular M.T. date în faza de urmărire penală. Totodată, cu ocazia judecării fondului și a rejudecării cauzei în calea devolutivă a apelului, deși s-au făcut anumite aprecieri asupra criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele au omis a se pronunța asupra solicitării exprese de reținere a circumstanțelor atenuante și asupra solicitării de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei formulate de inculpatul M.D.A. și nici nu au motivat aplicarea modalității de executare.

Așa cum rezultă din motivele de apel depuse în scris, și aflate la dosar, cu ocazia judecării apelului, unul dintre motivele de apel l-a constituit reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului M.D.A., motiv de apel asupra căruia instanța de prim control judiciar nu s-a pronunțat. Conform dispozițiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, să se exprime explicit cu privire la toate criticile formulate, o abordare implicită a unora dintre aceste motive echivalând practic cu o nemotivare a hotărârii.

În concordanță și cu normele europene, art. 378 alin. (3) C. proc. pen. stabilește imperativ obligația instanței de apel de a se pronunța asupra tuturor motivelor de apel invocate de părțile apelante, aceasta cu atât mai mult cu cât, referindu-se la efectul devolutiv al apelului și la limitele acestuia prin art. 371 alin. (2) C. proc. pen. se precizează că instanța de apel este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și a cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. Or, în speță, neconformându-se acestor dispoziții legale imperative, instanța de apel a procedat la soluționarea apelurilor declarate de părțile apelante, fără să răspundă punctual motivelor invocate de acestea și care se refereau la greșita condamnare a inculpaților și la greșita soluționare a laturii civile a cauzei.

Chiar dacă instanța de apel a făcut referiri generale la corecta stare de fapt, nu a motivat de ce aceasta este justă și în baza căror dovezi. Oricum, o soluție de condamnare a inculpaților (pentru tentativă la infracțiunea de omor) nu se poate dispune, ca în speță, pe baza unor referiri generale cu privire la modalitatea de săvârșire a faptelor, la contribuția incertă a fiecăruia dintre inculpați în conturarea elementelor constitutive ale infracțiunilor deduse judecății și antrenarea răspunderii penale a inculpaților.

Lipsa unei probațiuni complete (prin neadministrarea tuturor probelor necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele) și a unei discuții adecvate a acesteia care să stabilească contextul în care s-au comis faptele pretinse, momentul și modul în care au acționat inculpații, elementele pe baza cărora se poate stabili vinovăția, cât și conținutul constitutiv al infracțiunilor și, desigur, încadrarea juridică, existența unor condiții de atenuare a răspunderii penale, atrag o nelegalitate evidentă a soluției de condamnare pronunțată de ambele instanțe, care poate influența soluția procesului și care în contextul art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii.

De asemenea, lipsa unei motivări corespunzătoare în fapt și în drept care constituie fundamentul unei soluții de condamnare sau de achitare, a îngrădit posibilitatea părților din proces să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției pronunțate, iar instanței de control judiciar posibilitatea exercitării unui control judiciar real și efectiv. Pentru considerentele arătate, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de inculpații M.D.A., N.A. și N.S. și de partea civilă K.Z. cu consecința casării Deciziei penale nr. 19/A, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș și trimiterii cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate în cauză, aceleiași instanțe - Curtea de Apel Târgu Mureș.

Procedând la rejudecarea cauzei în ansamblul ei, instanța va asculta inculpații și apărările lor cu respectarea garanțiilor procesuale, va efectua confruntări între inculpați, pe de o parte și între inculpați, parte vătămată și martori pe de altă parte, va asculta martorul M.T., va dispune efectuarea unei noi expertize medico-legale în vederea stabilirii gradului în care îi este afectată capacitatea de muncă părții civile K.Z., va examina și administra orice probă care rezultă din dezbateri după cum și orice probă consideră a fi necesară, în contextul faptelor imputate inculpaților și al pretențiilor civile formulate de partea civilă K.Z.

(prin constituirea de parte civilă efectuată în termenul legal) cu respectarea drepturilor procesuale și constituționale, în scopul stabilirii unor corecte stări de fapt, încadrării juridice (în limitele principiului non reformatio in pejus), a vinovăției sau nevinovăției inculpaților și, în final, a pronunțării unei soluții legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații M.D.A., N.A. și N.S. și de partea civilă K.Z. împotriva Deciziei penale nr. 19/A din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și trimite spre rejudecarea apelurilor formulate de inculpații M.D.A., N.A. și N.S. și de partea civilă K.Z., aceleiași instanțe. Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați în sumă de câte 50 RON, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă maghiară pentru inculpați se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012. Procesat de GGC - LM