ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1594/2013

Asupra contestației

în anulare de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 57 din 9 ianuarie

2013 pronunțată în Dosarul nr. 15333/301/2012, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de

petiționara C.P.E. împotriva Deciziei penale nr. 1759/R din 18 septembrie 2012

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

A obligat recurenta

petiționară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea C.P.E., fără a indica

însă motivele ce stau la baza promovării acestei căi de atac.

Examinând contestația

în anulare formulată de contestatoare, Înalta Curte constată că aceasta este

inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.

În conformitate cu

dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a

cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea

procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen.,

precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac

exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Art. 386 lit. a) - e)

C. proc. pen., prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare,

însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare

putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile prevăzute expres și

limitativ de lege.

Așadar, legiuitorul a

prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi

atacată prin intermediul contestației în anulare instituindu-se astfel o

garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice

condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești

definitive.

În prezenta cauză se

constată că a fost promovată calea extraordinară de atac a contestației în

anulare împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a

respins ca inadmisibil recursul declarat de petiționara C. (fostă P.) E.

împotriva unei decizii prin care a fost respins ca inadmisibil recursul

declarat de aceeași petiționară împotriva Sentinței penale nr. 557 din 19 iunie

2012 a Judecătoriei sectorului 3, secția penală.

Totodată se reține că

în cuprinsul cererii formulată în scris de contestatoare și depusă la dosarul cauzei

nu au fost expuse argumente care ar putea fi calificate și încadrate în

dispozițiile art. 386 C. proc. pen., iar pe de altă parte se constată că

hotărârea atacată, deși este definitivă, astfel cum prevede textul articolului

anterior menționat, nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita

această cale extraordinară de atac, având în vedere și împrejurarea că nu

vizează o soluție pe fondul cauzei.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că în cauză se impune adoptarea unei

soluții sprijinite pe dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată contestatoarea la plata sumei de 100 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea C.P.E.

împotriva Deciziei penale nr. 57 din 9 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 15333/301/2012.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 mai 2013.

Procesat

de GGC - NN