UCAR v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
UCAR v. TURKEY (CtEDO, 2006)
Decizia nr. 38803/02 a Consiliului din 30 noiembrie 2006 de către Davut UÇAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 30 noiembrie 2006 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič, Președinte, R. Türmen, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, E. Myjer, David Thór Björgvinsson, dna I. Ziemele, judecători și dl Registrul Secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la 11 octombrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Davut Uçar, este un național turc născut în 1971 și locuiește în Diyarbakır. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Bilmez și dl Okan Yılmaz, avocați care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost reprezentantul Diyarbakır al unui ziar „Yeniden Özgür Gündem ” (“Ozgür Gündem O dată din nou”). La 16 august 2002, cu două săptămâni înainte de a publica prima ediție, reclamantul a solicitat permisiunea guvernatorului Diyarbakır pentru a pune afișele publicitare ale ziarului în jurul centrului orașului. Posterul a consistat în poza unui grup de manifestanți și o scrisoare care a declarat: „Acesta Gündem este a ta – Acum publicul are un Gündem (“Agenda”) De asemenea! – ziarul zilnic va lovi în scurt timp la ora 28 august 2002 Guvernatorul Diyarbakır a refuzat cererea reclamantului, în conformitate cu art. 11 lit. (e) din Legea nr. 2935 privind starea de urgență. La 2 septembrie 2002, prima ediție a ziarului a fost publicată și distribuită în regiune. La 9 septembrie 2002, Guvernatorul a interzis distribuția ziarului în statul de urgență. Decizia a fost depusă reclamantului în aceeași zi. La 23 septembrie 2002, reclamantul a depus o cerere la Biroul Guvernatorului, solicitând să fie informat cu privire la raționamentul din cauza deciziei din 28 august 2002. El nu a primit nici un răspuns la petiția sa. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns că autoritățile nu respectă datoria generală a statului în temeiul articolului 1 din Convenție de a asigura tuturor celor care se află sub jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în Convenția. El se plângea în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a avut acces la o instanță pentru a contesta decizia guvernatorului. În plus, el a susținut că nu a fost presupus nevinovat deoarece guvernatorul a interzis distribuția afișelor și a ziarelor fără a da motive și fără a se baza pe nici o decizie judiciară. El a susținut, de asemenea, o încălcare a articolului 7 § 1 din Convenție, deoarece nu există nimic în actele sale care constituie o infracțiune penală în temeiul dreptului intern. Reclamantul a afirmat că autoritățile au interferat în mod nejustificat cu dreptul la libertatea de gândire și, respectiv, cu dreptul la libertatea de exprimare garantat în temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție că nu are un remediu eficace la dispoziția sa prin care să poată contesta legalitatea deciziei guvernatorului și că, de asemenea, s-a plâns de încălcarea articolului 14 din Convenție, coroborat cu celelalte plângeri ale Convenției. El a susținut în continuare, în temeiul articolelor 17 și 18 din Convenție, că drepturile sale garantate de Convenție au fost încălcate; că nu a fost luată nicio măsură juridică pentru a preveni aceste încălcări și că dreptul său de a beneficia de aceste drepturi a fost limitat nejustificabil. În plus, el a susținut în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că autoritățile au interferat cu dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale, deoarece el nu a putut să comercializeze sau să vândă edițiile ziarului și, prin urmare, a fost privat de venituri. Avizul Dreptului a fost dat guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul plângerilor reclamantului la 25 mai 2006. La 9 iunie 2006, reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile în răspuns. Cu toate acestea, Curtea remarcă că reclamantul nu a reușit să facă acest lucru. În plus, el nu a răspuns la o scrisoare înregistrată din 6 septembrie 2006, avertizându-l de posibilitatea ca cazul său să fie eliminat din lista Curții dacă nu a răspuns. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării acestei cereri. În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri. Vincent Berger Președintele grefierului Boštjan Zupančič