Ucar împotriva Turciei

Decizia nr. 38803/02 a Consiliului din 30 noiembrie 2006 de către Davut UÇAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 30 noiembrie 2006 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič, Președinte, R. Türmen, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, E. Myjer, David Thór Björgvinsson, dna I. Ziemele, judecători și dl Registrul Secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la 11 octombrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Davut Uçar, este un național turc născut în 1971 și locuiește în Diyarbakır.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Bilmez și dl Okan Yılmaz, avocați care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost reprezentantul Diyarbakır al unui ziar „Yeniden Özgür Gündem ” (“Ozgür Gündem O dată din nou”). La 16 august 2002, cu două săptămâni înainte de a publica prima ediție, reclamantul a solicitat permisiunea guvernatorului Diyarbakır pentru a pune afișele publicitare ale ziarului în jurul centrului orașului. Posterul a consistat în poza unui grup de manifestanți și o scrisoare care a declarat: „Acesta Gündem este a ta – Acum publicul are un Gündem (“Agenda”) De asemenea! – ziarul zilnic va lovi în scurt timp la ora 28 august 2002 Guvernatorul Diyarbakır a refuzat cererea reclamantului, în conformitate cu art. 11 lit. (e) din Legea nr. 2935 privind starea de urgență.

La 2 septembrie 2002, prima ediție a ziarului a fost publicată și distribuită în regiune. La 9 septembrie 2002, Guvernatorul a interzis distribuția ziarului în statul de urgență. Decizia a fost depusă reclamantului în aceeași zi. La 23 septembrie 2002, reclamantul a depus o cerere la Biroul Guvernatorului, solicitând să fie informat cu privire la raționamentul din cauza deciziei din 28 august 2002. El nu a primit nici un răspuns la petiția sa. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns că autoritățile nu respectă datoria generală a statului în temeiul articolului 1 din Convenție de a asigura tuturor celor care se află sub jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în Convenția. El se plângea în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a avut acces la o instanță pentru a contesta decizia guvernatorului.

În plus, el a susținut că nu a fost presupus nevinovat deoarece guvernatorul a interzis distribuția afișelor și a ziarelor fără a da motive și fără a se baza pe nici o decizie judiciară. El a susținut, de asemenea, o încălcare a articolului 7 § 1 din Convenție, deoarece nu există nimic în actele sale care constituie o infracțiune penală în temeiul dreptului intern. Reclamantul a afirmat că autoritățile au interferat în mod nejustificat cu dreptul la libertatea de gândire și, respectiv, cu dreptul la libertatea de exprimare garantat în temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție că nu are un remediu eficace la dispoziția sa prin care să poată contesta legalitatea deciziei guvernatorului și că, de asemenea, s-a plâns de încălcarea articolului 14 din Convenție, coroborat cu celelalte plângeri ale Convenției.

El a susținut în continuare, în temeiul articolelor 17 și 18 din Convenție, că drepturile sale garantate de Convenție au fost încălcate; că nu a fost luată nicio măsură juridică pentru a preveni aceste încălcări și că dreptul său de a beneficia de aceste drepturi a fost limitat nejustificabil. În plus, el a susținut în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că autoritățile au interferat cu dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale, deoarece el nu a putut să comercializeze sau să vândă edițiile ziarului și, prin urmare, a fost privat de venituri. Avizul Dreptului a fost dat guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul plângerilor reclamantului la 25 mai 2006. La 9 iunie 2006, reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile în răspuns.

Cu toate acestea, Curtea remarcă că reclamantul nu a reușit să facă acest lucru. În plus, el nu a răspuns la o scrisoare înregistrată din 6 septembrie 2006, avertizându-l de posibilitatea ca cazul său să fie eliminat din lista Curții dacă nu a răspuns. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării acestei cereri. În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri. Vincent Berger Președintele grefierului Boštjan Zupančič

THIRD SECTION

DECISION Application no. 38803/02 by Davut UÇAR against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 30 November 2006 as a Chamber composed of: Mr B.M. Zupančič, President, Mr R. Türmen, Mr C. Bîrsan, Mr V. Zagrebelsky, Mr E. Myjer, Mr David Thór Björgvinsson, Mrs I. Ziemele, judges, and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 11 October 2002, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Davut Uçar, is a Turkish national who was born in 1971 and lives in Diyarbakır.

He was represented before the Court by Mr İ. Bilmez and Mr Okan Yılmaz, lawyers practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant was the Diyarbakır representative of a newspaper “ Yeniden Özgür Gündem ” (“Özgür Gündem Once Again”). On 16 August 2002, two weeks before publishing the first issue, the applicant requested permission from the Diyarbakır Governor to put publicity posters of the newspaper all around the city center. The poster consisted of the photo of a group of demonstrators and a writing which stated “ This Gündem is yours – Now the public has a Gündem (“Agenda”) also! – the daily newspaper will hit the newsstands shortly ”. On 28 August 2002 the Diyarbakır Governor refused the applicant’s request, in accordance with Article 11 (e) of the Law no 2935 on the state of emergency.

On 2 September 2002 the first issue of the newspaper was published and distributed in the region. On 9 September 2002 the Governor prohibited the distribution of the newspaper in the state of emergency region. The decision was served on the applicant on the same day. On 23 September 2002 the applicant filed a petition with the Governor’s Office, requesting to be informed about the reasoning behind the decision of 28 August 2002. He was not given any reply to his petition. COMPLAINTS The applicant complained that the authorities did not respect the State’s general duty under Article 1 of the Convention to secure to everyone within its jurisdiction the rights and freedoms defined in the Convention.

He complained under Article 6 of the Convention that he did not have access to a court to challenge the decision of the Governor. Moreover he alleged that he was not presumed innocent as the Governor banned the distribution of the posters and the newspapers without giving any reasons and without relying on any judicial decision. He also alleged a violation of Article 7 § 1 of the Convention as there was nothing in his acts which constituted a criminal offence under domestic law. The applicant alleged that the authorities had unjustifiably interfered with his right to freedom of thought and his right to freedom of expression guaranteed respectively under Articles 9 and 10 of the Convention. The applicant complained under Article 13 of the Convention that he did not have an effective remedy at his disposal by which he could challenge the lawfulness of the Governor’s decision.

He also complained of the violation of Article 14 of the Convention, in conjunction with his other Convention grievances. He further contended under Articles 17 and 18 of the Convention that his rights guaranteed by the Convention were violated; that no legal measure was taken to prevent these violations and that his right to enjoy his aforesaid rights was limited unjustifiably. Moreover, he alleged under Article 1 of Protocol No. 1 that the authorities have interfered with his right to peaceful enjoyment of his possessions in that he has been unable to market or sell the issues of the newspaper and has therefore been deprived of revenue. THE LAW Notice of the application was given to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits of the applicant’s complaints on 25 May 2006. On 9 June 2006 the applicant was invited to submit his observations in reply.

However, the Court notes that the applicant has failed to do so. Moreover, he has failed to respond to a registered letter dated 6 September 2006, warning him of the possibility that his case might be struck out of the Court’s list if he did not reply. Having regard to Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court concludes that the applicant does not intend to pursue the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of this application to be continued. Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Registrar President