CtEDO 04.01.2007 Auto

KASIMOGULLARI v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.01.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KASIMOGULLARI v. TURKEY (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 42088/02 de Ali Çelik KASIMO ULLARI împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 4 ianuarie 2007 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza, Președintele, J. Casadevall, G. Bonello, R. Türmen, K. Traja, L. Garlicki, J. Šikuta, judecători și T.L. Grefierul de Secțiuni inițiale având în vedere cererea depusă la 17 octombrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Dl Ali Çelik Kasımoğulları este un cetățean turc născut în 1953 și locuiește în Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de dl İbrahim Bilmez și dl Okan Yıldız, avocați care practică la Istanbul. În momentul material, reclamantul era proprietarul lui Yeniden Özgür Gündem Guvernul turc (“Guvernul”) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Yeniden Özgür Gündem a fost publicat pentru prima dată la 2 septembrie 2002. La 9 septembrie 2002 a fost impusă o interdicție privind distribuția Ziarul Yeniden Özgur Gündem din orașele Diyarbakır și Șırnak în conformitate cu art. 11 litera (e) din Legea de Urgență nr. 2935. În acest sens, guvernatorul statului de urgență a scris dlui Davut Uçar, în calitate de reprezentant al lui Yeniden Özgür Gündem din Diyarbakır, și l-a informat despre interdicție. Scrisoarea se citește după cum urmează: „având în vedere Decretul nr. 02/156 eliberat de guvernatorul regiunii de stat de urgență la 9 septembrie 2002, și cu efect de la 9 septembrie 2002, se interzice distribuția lui Yeniden Özgür Gündem în provinciile (Diyarbakır și Șırnak), în cazul în care a fost declarată starea de urgență.” Reclamantul nu a putut apela împotriva acestei decizii deoarece nu există nicio soluție internă prin care se poate contesta forma sau substanța decreturilor legislative emise de guvernatorul statului de urgență. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că i s-a refuzat accesul la instanță pentru a contesta decizia guvernatorului statului de urgență. De asemenea, el a susținut în temeiul articolului 6 § 2 că dreptul său la presunția de inocence a fost încălcat de când interzicea fără un proces echitabil. Reclamantul a susținut că interzicerea distribuției Yeniden Özgür Gündem a fost o încălcare a articolului 7 din Convenție. În acest sens, el a declarat că, atunci când a fost impusă interdicția, nu s-a petrecut nici o procedură penală împotriva ziarului. Reclamantul a susținut, de asemenea, că interdicția impusă de guvernator asupra distribuției zilnicului Yeniden Özgür Gündem în statul de urgență, a constituit în sine o interferență nejustificată în exercitarea dreptului său la libertatea de gândire și libertatea de a transmite informații sau idei. El a invocat în acest sens la articolele 9 și 10 din Convenție. Reclamantul a susținut că interzicerea impusă Yeniden Özgür Gündem a dezvăluit discriminare contrar articolului 14 din Convenție. Reclamantul a susținut că Statul pârât a aplicat restricții drepturilor Convenției în încălcarea Convenției, în special în ceea ce privește starea de urgență. El s-a bazat în acest sens pe art. 17 din Convenția. Reclamantul a susținut în temeiul articolului 18 din Convenție că restricțiile privind exercitarea drepturilor și libertăților menționate anterior au fost aplicate în scopuri neautorizate în temeiul Convenției. În sfârșit, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul a susținut că interzicerea distribuției Yeniden Özgür Gündem DREPTUL din 22 septembrie 2005, Curtea a comunicat cererea guvernului contestat. La 13 martie 2006, Guvernul a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritul. La 10 aprilie 2006, reprezentanții reclamantului au fost invitați să prezinte până la 22 mai 2006 orice observații suplimentare în răspuns, împreună cu orice reclamație de satisfacție echitabilă. La 19 iulie 2006, Registrul a trimis o scrisoare înregistrată reprezentanților reclamantului, informand-le că perioada permisă pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat la 22 mai 2006 și că nu s-a solicitat prelungire a timpului. Curtea constată că, în scrisoarea menționată, reprezentanții reclamantului a fost atrasă atenția la art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care se menționează după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își persecute cererile;” În aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a întrerupe aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție la acest caz; hotărăște să elimine aplicarea din lista sa de cazuri. T.L. Early Nicolas Bratza Grefier Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-09-11
0,91
ASLANOGLU ET AUTRES c. TURQUIE
, dont le siège se trouve à Istanbul. Les autres requérants sont des journalistes et travaillent à Diyarbakır pour ce même quotidien. Le 23 juillet 2001, la préfecture de l’état d’exception ( OHAL Valiliği ) interdit l’introduction et la di
CtEDO 2004-06-01
0,91
OZCELIK contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 77071/01 présentée par Fadıl ÖZÇELİK contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 1 er juin 2004 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa, président, A.
CtEDO 2001-11-06
0,90
TANRIKULU, CETIN, KAYA ET AUTRES contre la TURQUIE
1997, la direction de la sécurité de Diyarbakır adressa une lettre à İsmet Bakaç, représentant de Diyarbakır d’ Ülkede Gündem, ainsi libellée : « Se référant à la directive n° 1344 du 1 er décembre 1997 de la préfecture de la région visée à
CtEDO 2007-07-24
0,90
AFFAIRE DEMIREL ET AUTRES c. TURQUIE
de durée, le lancement, la distribution et la vente du quotidien en question dans la région concernée. 8. A la même date, cette décision fut notifiée par courrier à M. Bozkur, représentant de Yedinci Gündem à Diyarbakır, à M. Kemaloğlu, res
CtEDO 2007-06-14
0,90
AFFAIRE MEHMET ÇOLAK c. TURQUIE
d'exception, dont l'introduction et la distribution ont été prohibées dans les départements où l'état d'exception était en vigueur, constituait une violation de l'article 10 de la Convention. Le requérant se plaignait également d'une violat
Sursă