ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta N.D.I. II LTD Bermuda, prin reprezentat fiscal N.D.I. Limited Bermuda - Sucursala Ploiești a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova - Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea Deciziei nr. 186 din 9 iulie 2010 privind soluționarea contestației formulate de S.C. N.D.I. II LTD, prin reprezentant fiscal Sucursala Ploiești, județul Prahova, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Prahova, anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 2876 din 21 aprilie 2010, emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală Prahova, precum și a Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 16 aprilie 2010, emis de Activitatea de Inspecție Fiscală Prahova.

S-a solicitat și să se dispună plata sumei de 21.018.033 RON, cu titlu de sumă negativă a taxei pe valoare adăugată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în perioada 1 decembrie 2008 - 31 ianuarie 2010, a efectuat un import în România a două instalații de foraj (denumite în continuare „RIG 677" și „RIG 678"), precum și al materialelor, părților mașinilor de foraj, pieselor de schimb, echipamentelor de protecție și altor bunuri necesare exploatării instalațiilor respective, pentru care a achitat organelor vamale taxa pe valoare adăugată aferentă importului, în valoare de 21.017.919 RON. A mai arătat reclamanta că a efectuat, prin reprezentantul său fiscal, achiziții intracomunitare de bunuri în România pentru care a plătit la momentul respectiv TVA în valoare de 5.984 RON prin mecanismul taxării inverse, respectiv achiziții locale de bunuri, pentru care a plătit TVA în valoare de 114 RON.

În ceea ce privește cele două instalații de foraj, RIG 677 și RIG 678, a încheiat cu N.O.N. BV contracte de închiriere, respectiv pentru RIG 677 a fost încheiat în data de 18 septembrie 2008 contractul de închiriere dintre N.D.I. II LTD, în calitate de locator, și N.O.N. BV, în calitate de locatar, iar pentru RIG 678 a fost încheiat în data de 31 octombrie 2008 contractul de închiriere dintre N.D.I. II LTD, în calitate de locator, și N.O.N. BV, în calitate de locatar. S-a mai precizat că, la rândul său, N.O.N. BV a încheiat un contract pentru închirierea acestor bunuri către N.D.I.L. Sucursala Ploiești și, ulterior, către N.D.I. Ploiești S.R.L.

Prin decontul de TVA aferent lunii ianuarie 2010, înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova sub nr. 179575 din 24 februarie 2010, reclamanta a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA în cuantum de 21.018.033 RON, iar în luna aprilie 2010 a avut loc o inspecție parțială, finalizată prin Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 16 aprilie 2010, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 2876 din 21 aprilie 2010. S-a precizat că organele de control au considerat că s-a solicitat în mod nejustificat rambursarea taxei pe valoarea adăugată, întrucât cu ocazia controlului nu s-a făcut dovada faptului că importurile efectuate au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor impozabile ale reclamantei, organele fiscale reținând că N.D.I.

II Limited Bermuda (RO 24683156) nu a realizat și nu a declarat operațiuni impozabile, TVA de recuperat provenind din înregistrarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă aferentă importurilor de bunuri efectuate în perioada decembrie 2008 - noiembrie 2009. Cele două instalații de foraj cu materialele și componentele aferente au fost utilizate în România de Sucursala Ploiești N.D.I. LTD Bermuda și de S. C. N.D.I. Ploiești S.R.L. și nu de către N.D.I. II LTD Bermuda - RO 24683156 care a solicitat rambursarea de TVA. În concluzie, organul de inspecție fiscală a considerat că unitatea verificată nu a desfășurat activități impozabile prin utilizarea echipamentelor și bunurilor importate, astfel că aceasta nu beneficiază de dreptul la deducere a taxei pe valoarea adăugată în baza art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborat cu pct. 59, Titlul VI din H.G.

nr. 44/2004. S-a apreciat că bunurile ar fi fost puse la dispoziția celor doi utilizatori fără a se fi întocmit nici un document de predare și nici documente justificative financiar-contabile, organele de inspecție fiscală considerând și că nu s-ar fi prezentat nici un document justificativ legal (factură, contract etc.) care să probeze calitatea de proprietar al bunurilor importate. Cum TVA aferentă unor achiziții poate fi dedusă, conform art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, doar în cazul în care bunurile importate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale societății, organele de inspecție fiscală au apreciat că reclamanta nu poate beneficia de restituirea sumei plătite cu titlu de TVA.

A mai arătat reclamanta că în baza art. 205 și urm. C. proc. fisc., a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală din data de 16 aprilie 2010 și a Deciziei de impunere nr. 2876 din 21 aprilie 2010 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală Prahova, prin care a solicitat anularea acestora, contestația fiind respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 186 din 9 iulie 2010. Prin decizia emisă s-a reținut că reclamanta nu a realizat operațiuni taxabile, adică nici un fel de venituri impozabile cu TVA, pe codul de înregistrare în scopuri de TVA R024683156 al reprezentantului fiscal, care să justifice reducerea de TVA în sumă de 21.018.033 RON aferentă achizițiilor de bunuri efectuate în luna decembrie 2008, când cele două instalații de foraj au fost importate în regim vamal definitiv de către N.D.I.L.

II Bermuda. Totodată, facturile privind instalațiile de foraj nu pot fi atribuite acestei din urmă societăți, reclamanta neefectuând în România operațiuni, nedeclarând nici un fel de venituri în România rezultate din utilizarea bunurilor importate pentru care și-a exercitat dreptul de deducere a TVA deductibil. S-a opinat că susținerea organelor fiscale privind titularul operațiunilor de import este neîntemeiată întrucât nu identifică în mod corect persoana impozabilă, organele fiscale pornind de la premisa greșită că există o distincție între N.D.I. II LTD Bermuda și reprezentantul său fiscal, în legătură cu activitățile derulate de N.D.I.L. II Bermuda. În realitate, N.D.I.L. II și reprezentantul său fiscal, pentru operațiunile N.D.I.L.

II formează o singură entitate legală și, deci, o singură persoană impozabilă. Mai învederează reclamanta că activitățile economice desfășurate de ea permit deducerea taxei pe valoare adăugată, iar conform dispozițiilor fiscale române, ca persoană impozabilă nestabilită în România, poate mandata reprezentantul său fiscal să emită facturi destinate beneficiarului său, acest lucru nefiind însă obligatoriu. S-a mai susținut că în facturi nu au fost menționate datele reprezentantului fiscal, inclusiv codul său fiscal, însă aceasta nu poate conduce la concluzia că operațiunile nu au fost realizate de către N.D.I.L. II iar locul prestării activităților nu este în România, precum și că cele două echipamente importate au fost folosite efectiv de N.D.I.L.

Sucursala Ploiești și N.D.I.L. S.R.L, împrejurare ce nu influențează existența activităților economice. Pârâta DGFP Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și menținerea actelor administrativ fiscale atacate ca legale și temeinice, susținând, în esență, că așa cum a rezultat în urma inspecției fiscale și a verificărilor încrucișate efectuate, cele două instalații de foraj cu materialele și componentele aferente au fost utilizate în România de Sucursala Ploiești N.D.I. LTD Bermuda și de S.C. N.D.I. Ploiești S.R.L. și nu de N.D.I. II LTD Bermuda, reclamanta care a solicitat rambursarea T.V.A., astfel că bunurile importate au fost utilizate de alte entități și nu de contribuabilul verificat, acesta nefăcând dovada că importurile efectuate au fost destinate utilizării în scopul operațiunilor sale impozabile.

S-a mai precizat că la momentul punerii la dispoziția celor doi utilizatori a bunurilor, nu s-a întocmit nici un document de predare și nici documente financiar contabile (avize de însoțire, facturi), iar reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada intenției sale de a desfășura activități care să conducă la operațiuni impozabile. Susținerile potrivit cărora N.D.I.L. II trebuie privită ca o singură entitate și deci ca o singură persoană impozabilă, nu pot fi reținute întrucât N.D.I.L. II este înregistrată fiscal în scopuri de T.V.A. în România pentru activitatea desfășurată aici, dobândind calitatea de persoană impozabilă cu T.V.A. în România, distinct de N.D.I.L. II din Bermuda, închirierea instalațiilor de foraj fiind realizată de aceasta din urmă (proprietar al bunurilor) și nu de N.D.I.L.

II RO 24683156, persoană impozabilă cu T.V.A. în România, care de altfel nu a prezentat nici un document care să dovedească faptul că ea este proprietar al bunurilor importate. Prin Sentința civilă nr. 162 din 18 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că din certificatul de înregistrare fiscală seria A nr. 1248013 din 31 octombrie 2008 emis de M.F.P. - ANAF, rezultă că N.D.I. II Limited, are codul de identificare fiscală nr. 24683156 și este reprezentată prin împuternicit N.D.I.

LTD Bermuda - Sucursala Ploiești, fiind înregistrată în scopul de TVA din data de 31 octombrie 2008. Din cele două acte administrative fiscale, respectiv raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, rezultă că în perioada de înregistrare în scopuri de TVA în România (31 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009), N.D.I.L. II Bermuda a evidențiat lunar TVA de recuperat, pe care însă nu a solicitat-o la rambursare și, prin decontul de TVA aferent lunii ianuarie 2010, a solicitat rambursarea soldului sumei negative de 21.018.033 RON, din care 19.072.490 RON, reprezintă TVA de recuperat aferent lunii decembrie 2008. Din aceleași acte administrative fiscale, rezultă că N.D.I.

II Limited Bermuda, nu a realizat și nu a declarat operațiuni impozabile, TVA solicitată la rambursare provenind din înregistrarea TVA deductibilă aferentă importurilor de bunuri, respectiv celor două instalații de foraj, materiale și piese de schimb aferente, efectuate în perioada decembrie 2008-noiembrie 2009. A mai reținut instanța fondului că cele două instalații de foraj, cu materialele și componentele aferente, au fost utilizate în România de Sucursala Ploiești - N.D.I. LTD Bermuda și N.D.I. Ploiești S.R.L, nu de N.D.I. II LTD Bermuda, reclamantă în cauză și cea care a solicitat rambursarea TVA, astfel că bunurile importate au fost utilizate de alte entități decât aceasta.

Reclamanta nu a făcut dovada că importurile efectuate au fost destinate utilizării în scopul operațiunilor sale impozabile, la momentul punerii la dispoziție a bunurilor către cei doi utilizatori neîntocmindu-se nici un document de predare și nici documente financiar contabile, aceasta nefăcând în niciun fel dovada intenției sale de a desfășura activități care să conducă la operațiuni impozabile. A apreciat judecătorul fondului că reclamanta nu s-a aflat în niciuna din situațiile prevăzute la art. 145 alin. (2) din Codul fiscal, coroborat cu punctul 59 din Titlul VI al H.G. nr. 44/2004, pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA. S-a mai reținut că susținerea reclamantei în sensul că N.D.I.L.

II este o singură entitate și deci o singură persoană impozabilă; nu este fondată, întrucât N.D.I.L. II este înregistrată fiscal în scopuri de TVA în România pentru activitatea desfășurată în țară, dobândind calitatea de persoană impozabilă în România, distinct de N.D.I.L. II din Bermuda. În atare context s-a apreciat că închirierea instalațiilor de foraj a fost realizată de N.D.I.L. II din Bermuda și nu de N.D.I.L. RO 24683156, persoană impozabilă cu TVA în România, aceasta din urmă neprezentând nici documente care să dovedească faptul că este proprietarul bunurilor importate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs N.D.I. II LDT Bermuda prin reprezentant fiscal N.D.I. II LDT Bermuda - Sucursala Ploiești, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenta combate hotărârea fondului sub următoarele aspecte: .1. Nemotivarea soluției adoptate Potrivit recurentei, prima instanță nu a făcut decât să reia argumentele părții adverse, ignorând apărarea referitoare la nerelevanța existenței unui drept de proprietate asupra bunurilor importate. 2. Interpretarea greșită a dispozițiilor art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal În dezvoltare, recurenta susține că N.D.I.L. II și reprezentantul său fiscal în România sunt în fapt o singură entitate legală care a desfășurat operațiuni economice (închiriere) pentru care locul prestării se consideră ca fiind în străinătate (Olanda), operațiuni pentru care TVA ar fi fost deductibilă, în cazul în care operațiunile s-ar fi realizat în România, fiind aplicabile dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

3. Condiționarea nelegală a dreptului de deducere a TVA de existența dreptului de proprietate La acest punct, recurenta arată că prevederile legale în materie de TVA nu conțin nicio condiționare relativă la dovedirea dreptului de proprietate asupra bunurilor importate. În plus, la dosarul cauzei există dovezi care arată că este proprietara celor două instalații de foraj, RIG 677 și RIG 678. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele argumente: Potrivit precizărilor recurentei, grupul de societăți N. cuprinde, în primul rând, două societăți înființate și supuse legislației insulelor Bermude: - N.D.I.

I LTD Bermuda (N.D.I.L. I); - N.D.I. II LTD Bermuda (N.D.I.L. II). În al doilea rând, în România, există următoarele entități: - N.D.I. Limited Bermuda Sucursala Ploiești, o sucursală a societății N.D.I.L. I; - N.D.I. II LTD Bermuda reprezentată fiscal în România de N.D.I. LTD Bermuda, Sucursala Ploiești, înregistrată în scopuri de TVA din data de 31 octombrie 2008 - RO 24683156. De asemenea, în Olanda funcționează societatea N.O.N. BV. În perioada decembrie 2008-noiembrie 2009, recurenta a importat două instalații de foraj complete (RIG 677 și RIG 678), precum și alte echipamente aferente, în valoare totală de 110.486.655 RON, TVA înscrisă în declarațiile vamale de import și evidențiată în jurnalele de cumpărări, fiind de 21.017.919 RON.

Conform ordinelor de pată și extraselor de cont prezentate cu ocazia controlului fiscal, TVA a fost achitată de către N.D.I. LTD Sucursala Ploiești. Prin decontul aferent lunii ianuarie 2010 recurenta a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA de 21.018.033 RON. După cum s-a arătat la pct. I.1 din decizie, prin actele administrativ fiscale întocmite în urma controlului fiscal, s-a respins cererea recurentei de rambursare, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că achizițiile de bunuri au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile. În esență, cu aceeași motivare a respins și instanța de fond acțiunea judiciară. Soluția adoptată este legală pentru argumentele expuse în continuare, ca răspuns la motivele de recurs.

1. Referitor la interpretarea art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal Acest text dispune că: „art. 145 alin. (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile;”. În perioada supusă inspecției fiscale: decembrie 2008 - ianuarie 2010, organele de control au constatat că recurenta N.D.I. II LTD Bermuda nu a realizat operațiuni taxabile, adică nici un fel de venituri impozabile cu TVA pe codul de înregistrare al reprezentantului fiscal: RO 24683156, care să justifice deducerea TVA aferentă achiziției bunurilor anterior indicate. Operațiunea de închiriere a instalațiilor de foraj, reflectată în facturile emise de N.D.I.

II LTD Bermuda către N.O.N. BV (societatea din Olanda) nu poate fi atribuită reprezentantului fiscal din România, RO 24683156 care nu a emis, nu a evidențiat și nu a declarat în România nici un fel de venituri, respectiv operațiuni taxabile, rezultate din utilizarea bunurilor importate pentru care și-a exercitat dreptul de deducere a TVA. Cât privește susținerea recurentei în sensul că N.D.I.L. II și reprezentantul său fiscal în România sunt o singură entitate legală din perspectiva TVA, aceasta nu are suport legal. Potrivit pct. 56 alin. (4), respectiv pct. 66 1 alin. (4) din Titlul VI al Normelor metodologice aprobate prin H.G.

nr. 44/2004 reprezentantul fiscal este angajat, din punctul de vedere al drepturilor și obligațiilor privind TVA, pentru toate operațiunile efectuate în România de persoana impozabilă nestabilită în România, iar operațiunile fiscale efectuate de reprezentantul fiscal în numele persoanei impozabile nestabilite în România nu se evidențiază în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal, ci într-o evidență separată în numele persoanei străine pentru operațiunile efectuate de aceasta pe codul de TVA atribuit de autoritățile din România. De asemenea, potrivit pct. 56 alin. (7) raportat la art. 66 1 alin. (7) din același act normativ, persoana impozabilă nestabilită în România, mandatează reprezentantul fiscal să întocmească documentele aferente operațiunilor efectuate în România pe codul de TVA atribuit de autoritățile române.

2. Referitor la motivarea sentinței Criticile subsumate acestui motiv sunt lipsite de consistență. Hotărârea prezentată rezumativ la pct. I.2 din această decizie este motivată corespunzător, cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Împrejurarea că argumentația expusă se suprapune cu punctul de vedere expus de partea adversă nu poate conduce la o altă concluzie, câtă vreme, după cum s-a reținut în precedent, acesta este legal. 3. Referitor la relevanța dovezii calității de proprietar Din coroborarea dispozițiilor art. 145 - Sfera de aplicare a dreptului de deducere cu art. 134 1 - Faptul generator pentru livrări de bunuri și prestări de servicii rezultă că, într-adevăr, dreptul de deducere a TVA nu depinde în mod necesar de dovada calității de proprietar al celor două utilaje importate RIG 677 și RIG 678. În cauză însă motivul pentru care nu a fost acordat dreptul de deducere este cel analizat la pct. II.1.

Calitatea de proprietar a fost reținută de fisc într-un al context. Astfel, s-a constatat că închirierea bunurilor s-a realizat de către N.D.I.L. II din Bermuda, în calitate de proprietar (calitate confirmată de reprezentantul societății cu ocazia controlului), iar nu de către N.D.I.L. II RO 24683156, persoană impozabilă din perspectiva TVA în România, care nu a prezentat nici un document de predare-primire ori documente financiar contabile (avize de însoțire, facturi) care să-i susțină punctul de vedere potrivit căruia ea ar fi realizat operațiuni taxabile. Dimpotrivă, potrivit constatărilor din Raportul de inspecție fiscală întocmit la 16 aprilie 2010, bunurile importate au fost utilizate de alte entități.

Conchizând, persoana înregistrată fiscal în România, cu RO 24683156 nu este proprietara bunurilor importate dar nici nu a dovedit că le-a utilizat în folosul operațiunilor sale impozabile. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.D.I. II LTD Bermuda prin reprezentant fiscal N.D.I. II LTD Bermuda - Sucursala Ploiești, împotriva Sentinței nr. 162 din 18 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2012. Procesat de GGC - DG