ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta N.D.I. II LTD

Bermuda, prin reprezentat fiscal N.D.I. Limited Bermuda - Sucursala Ploiești a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Prahova - Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea Deciziei nr. 186

din 9 iulie 2010 privind soluționarea contestației formulate de S.C. N.D.I. II

LTD, prin reprezentant fiscal Sucursala Ploiești, județul Prahova, emisă de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Prahova, anularea deciziei

de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de

inspecția fiscală nr. 2876 din 21 aprilie 2010, emisă de Activitatea de

Inspecție Fiscală Prahova, precum și a Raportului de inspecție fiscală încheiat

la data de 16 aprilie 2010, emis de Activitatea de Inspecție Fiscală Prahova.

S-a solicitat și să se dispună plata sumei de 21.018.033 RON, cu titlu de sumă

negativă a taxei pe valoare adăugată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că în perioada 1 decembrie 2008 - 31 ianuarie

2010, a efectuat un import în România a două instalații de foraj (denumite în

continuare „RIG 677" și „RIG 678"), precum și al materialelor,

părților mașinilor de foraj, pieselor de schimb, echipamentelor de protecție și

altor bunuri necesare exploatării instalațiilor respective, pentru care a

achitat organelor vamale taxa pe valoare adăugată aferentă importului, în

valoare de 21.017.919 RON.

A mai arătat

reclamanta că a efectuat, prin reprezentantul său fiscal, achiziții

intracomunitare de bunuri în România pentru care a plătit la momentul respectiv

TVA în valoare de 5.984 RON prin mecanismul taxării inverse, respectiv

achiziții locale de bunuri, pentru care a plătit TVA în valoare de 114 RON.

În ceea ce privește

cele două instalații de foraj, RIG 677 și RIG 678, a încheiat cu N.O.N. BV

contracte de închiriere, respectiv pentru RIG 677 a fost încheiat în data de 18

septembrie 2008 contractul de închiriere dintre N.D.I. II LTD, în calitate de

locator, și N.O.N. BV, în calitate de locatar, iar pentru RIG 678 a fost

încheiat în data de 31 octombrie 2008 contractul de închiriere dintre N.D.I. II

LTD, în calitate de locator, și N.O.N. BV, în calitate de locatar.

S-a mai precizat că,

la rândul său, N.O.N. BV a încheiat un contract pentru închirierea acestor

bunuri către N.D.I.L. Sucursala Ploiești și, ulterior, către N.D.I. Ploiești

S.R.L.

Prin decontul de TVA

aferent lunii ianuarie 2010, înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor

Publice Prahova sub nr. 179575 din 24 februarie 2010, reclamanta a solicitat

rambursarea soldului sumei negative de TVA în cuantum de 21.018.033 RON, iar în

luna aprilie 2010 a avut loc o inspecție parțială, finalizată prin Raportul de

inspecție fiscală încheiat la data de 16 aprilie 2010, care a stat la baza

emiterii Deciziei de impunere nr. 2876 din 21 aprilie 2010.

S-a precizat că

organele de control au considerat că s-a solicitat în mod nejustificat

rambursarea taxei pe valoarea adăugată, întrucât cu ocazia controlului nu s-a

făcut dovada faptului că importurile efectuate au fost destinate utilizării în

folosul operațiunilor impozabile ale reclamantei, organele fiscale reținând că

N.D.I. II Limited Bermuda (RO 24683156) nu a realizat și nu a declarat

operațiuni impozabile, TVA de recuperat provenind din înregistrarea taxei pe

valoarea adăugată deductibilă aferentă importurilor de bunuri efectuate în

perioada decembrie 2008 - noiembrie 2009. Cele două instalații de foraj cu

materialele și componentele aferente au fost utilizate în România de Sucursala

Ploiești N.D.I. LTD Bermuda și de S. C. N.D.I. Ploiești S.R.L. și nu de către

N.D.I. II LTD Bermuda - RO 24683156 care a solicitat rambursarea de TVA.

În concluzie, organul

de inspecție fiscală a considerat că unitatea verificată nu a desfășurat

activități impozabile prin utilizarea echipamentelor și bunurilor importate,

astfel că aceasta nu beneficiază de dreptul la deducere a taxei pe valoarea

adăugată în baza art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul

fiscal, coroborat cu pct. 59, Titlul VI din H.G. nr. 44/2004.

S-a apreciat că

bunurile ar fi fost puse la dispoziția celor doi utilizatori fără a se fi

întocmit nici un document de predare și nici documente justificative

financiar-contabile, organele de inspecție fiscală considerând și că nu s-ar fi

prezentat nici un document justificativ legal (factură, contract etc.) care să

probeze calitatea de proprietar al bunurilor importate.

Cum TVA aferentă unor

achiziții poate fi dedusă, conform art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, doar în cazul în care bunurile importate sunt destinate

utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale societății, organele de

inspecție fiscală au apreciat că reclamanta nu poate beneficia de restituirea

sumei plătite cu titlu de TVA.

A mai arătat

reclamanta că în baza art. 205 și urm. C. proc. fisc., a formulat contestație

împotriva raportului de inspecție fiscală din data de 16 aprilie 2010 și a

Deciziei de impunere nr. 2876 din 21 aprilie 2010 emise de Activitatea de

Inspecție Fiscală Prahova, prin care a solicitat anularea acestora, contestația

fiind respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 186 din 9 iulie 2010.

Prin decizia emisă

s-a reținut că reclamanta nu a realizat operațiuni taxabile, adică nici un fel

de venituri impozabile cu TVA, pe codul de înregistrare în scopuri de TVA

R024683156 al reprezentantului fiscal, care să justifice reducerea de TVA în

sumă de 21.018.033 RON aferentă achizițiilor de bunuri efectuate în luna

decembrie 2008, când cele două instalații de foraj au fost importate în regim

vamal definitiv de către N.D.I.L. II Bermuda. Totodată, facturile privind

instalațiile de foraj nu pot fi atribuite acestei din urmă societăți,

reclamanta neefectuând în România operațiuni, nedeclarând nici un fel de

venituri în România rezultate din utilizarea bunurilor importate pentru care

și-a exercitat dreptul de deducere a TVA deductibil.

S-a opinat că

susținerea organelor fiscale privind titularul operațiunilor de import este

neîntemeiată întrucât nu identifică în mod corect persoana impozabilă, organele

fiscale pornind de la premisa greșită că există o distincție între N.D.I. II

LTD Bermuda și reprezentantul său fiscal, în legătură cu activitățile derulate

de N.D.I.L. II Bermuda.

În realitate,

N.D.I.L. II și reprezentantul său fiscal, pentru operațiunile N.D.I.L. II

formează o singură entitate legală și, deci, o singură persoană impozabilă.

Mai învederează

reclamanta că activitățile economice desfășurate de ea permit deducerea taxei

pe valoare adăugată, iar conform dispozițiilor fiscale române, ca persoană

impozabilă nestabilită în România, poate mandata reprezentantul său fiscal să

emită facturi destinate beneficiarului său, acest lucru nefiind însă

obligatoriu. S-a mai susținut că în facturi nu au fost menționate datele

reprezentantului fiscal, inclusiv codul său fiscal, însă aceasta nu poate

conduce la concluzia că operațiunile nu au fost realizate de către N.D.I.L. II

iar locul prestării activităților nu este în România, precum și că cele două

echipamente importate au fost folosite efectiv de N.D.I.L. Sucursala Ploiești

și N.D.I.L. S.R.L, împrejurare ce nu influențează existența activităților

economice.

Pârâta DGFP Prahova a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca

neîntemeiată și menținerea actelor administrativ fiscale atacate ca legale și

temeinice, susținând, în esență, că așa cum a rezultat în urma inspecției

fiscale și a verificărilor încrucișate efectuate, cele două instalații de foraj

cu materialele și componentele aferente au fost utilizate în România de

Sucursala Ploiești N.D.I. LTD Bermuda și de S.C. N.D.I. Ploiești S.R.L. și nu

de N.D.I. II LTD Bermuda, reclamanta care a solicitat rambursarea T.V.A.,

astfel că bunurile importate au fost utilizate de alte entități și nu de

contribuabilul verificat, acesta nefăcând dovada că importurile efectuate au

fost destinate utilizării în scopul operațiunilor sale impozabile.

S-a mai precizat că

la momentul punerii la dispoziția celor doi utilizatori a bunurilor, nu s-a

întocmit nici un document de predare și nici documente financiar contabile

(avize de însoțire, facturi), iar reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada

intenției sale de a desfășura activități care să conducă la operațiuni

impozabile.

Susținerile potrivit

cărora N.D.I.L. II trebuie privită ca o singură entitate și deci ca o singură

persoană impozabilă, nu pot fi reținute întrucât N.D.I.L. II este înregistrată

fiscal în scopuri de T.V.A. în România pentru activitatea desfășurată aici,

dobândind calitatea de persoană impozabilă cu T.V.A. în România, distinct de

N.D.I.L. II din Bermuda, închirierea instalațiilor de foraj fiind realizată de

aceasta din urmă (proprietar al bunurilor) și nu de N.D.I.L. II RO 24683156,

persoană impozabilă cu T.V.A. în România, care de altfel nu a prezentat nici un

document care să dovedească faptul că ea este proprietar al bunurilor

importate.

Prin Sentința civilă

nr. 162 din 18 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că din certificatul de

înregistrare fiscală seria A nr. 1248013 din 31 octombrie 2008 emis de M.F.P. -

ANAF, rezultă că N.D.I. II Limited, are codul de identificare fiscală nr.

24683156 și este reprezentată prin împuternicit N.D.I. LTD Bermuda - Sucursala

Ploiești, fiind înregistrată în scopul de TVA din data de 31 octombrie 2008.

Din cele două acte

administrative fiscale, respectiv raportul de inspecție fiscală și decizia de

impunere, rezultă că în perioada de înregistrare în scopuri de TVA în România

(31 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009), N.D.I.L. II Bermuda a

evidențiat lunar TVA de recuperat, pe care însă nu a solicitat-o la rambursare

și, prin decontul de TVA aferent lunii ianuarie 2010, a solicitat rambursarea

soldului sumei negative de 21.018.033 RON, din care 19.072.490 RON, reprezintă

TVA de recuperat aferent lunii decembrie 2008.

Din aceleași acte

administrative fiscale, rezultă că N.D.I. II Limited Bermuda, nu a realizat și

nu a declarat operațiuni impozabile, TVA solicitată la rambursare provenind din

înregistrarea TVA deductibilă aferentă importurilor de bunuri, respectiv celor

două instalații de foraj, materiale și piese de schimb aferente, efectuate în

perioada decembrie 2008-noiembrie 2009.

A mai reținut

instanța fondului că cele două instalații de foraj, cu materialele și

componentele aferente, au fost utilizate în România de Sucursala Ploiești -

N.D.I. LTD Bermuda și N.D.I. Ploiești S.R.L, nu de N.D.I. II LTD Bermuda,

reclamantă în cauză și cea care a solicitat rambursarea TVA, astfel că bunurile

importate au fost utilizate de alte entități decât aceasta. Reclamanta nu a

făcut dovada că importurile efectuate au fost destinate utilizării în scopul

operațiunilor sale impozabile, la momentul punerii la dispoziție a bunurilor

către cei doi utilizatori neîntocmindu-se nici un document de predare și nici

documente financiar contabile, aceasta nefăcând în niciun fel dovada intenției

sale de a desfășura activități care să conducă la operațiuni impozabile.

A apreciat judecătorul

fondului că reclamanta nu s-a aflat în niciuna din situațiile prevăzute la art.

145 alin. (2) din Codul fiscal, coroborat cu punctul 59 din Titlul VI al H.G.

nr. 44/2004, pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA.

S-a mai reținut că

susținerea reclamantei în sensul că N.D.I.L. II este o singură entitate și deci

o singură persoană impozabilă; nu este fondată, întrucât N.D.I.L. II este

înregistrată fiscal în scopuri de TVA în România pentru activitatea desfășurată

în țară, dobândind calitatea de persoană impozabilă în România, distinct de

N.D.I.L. II din Bermuda.

În atare context s-a

apreciat că închirierea instalațiilor de foraj a fost realizată de N.D.I.L. II

din Bermuda și nu de N.D.I.L. RO 24683156, persoană impozabilă cu TVA în

România, aceasta din urmă neprezentând nici documente care să dovedească faptul

că este proprietarul bunurilor importate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs N.D.I. II LDT Bermuda prin reprezentant fiscal

N.D.I. II LDT Bermuda - Sucursala Ploiești, invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta combate

hotărârea fondului sub următoarele aspecte:

.1. Nemotivarea

soluției adoptate

Potrivit recurentei,

prima instanță nu a făcut decât să reia argumentele părții adverse, ignorând

apărarea referitoare la nerelevanța existenței unui drept de proprietate asupra

bunurilor importate.

greșită a dispozițiilor art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal

În dezvoltare,

recurenta susține că N.D.I.L. II și reprezentantul său fiscal în România sunt

în fapt o singură entitate legală care a desfășurat operațiuni economice

(închiriere) pentru care locul prestării se consideră ca fiind în străinătate

(Olanda), operațiuni pentru care TVA ar fi fost deductibilă, în cazul în care

operațiunile s-ar fi realizat în România, fiind aplicabile dispozițiile art.

145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

nelegală a dreptului de deducere a TVA de existența dreptului de proprietate

La acest punct,

recurenta arată că prevederile legale în materie de TVA nu conțin nicio

condiționare relativă la dovedirea dreptului de proprietate asupra bunurilor

importate. În plus, la dosarul cauzei există dovezi care arată că este

proprietara celor două instalații de foraj, RIG 677 și RIG 678.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru următoarele argumente:

Potrivit precizărilor

recurentei, grupul de societăți N. cuprinde, în primul rând, două societăți

înființate și supuse legislației insulelor Bermude:

- N.D.I. I LTD

Bermuda (N.D.I.L. I);

- N.D.I. II LTD

Bermuda (N.D.I.L. II).

În al doilea rând, în

România, există următoarele entități:

- N.D.I. Limited

Bermuda Sucursala Ploiești, o sucursală a societății N.D.I.L. I;

- N.D.I. II LTD

Bermuda reprezentată fiscal în România de N.D.I. LTD Bermuda, Sucursala

Ploiești, înregistrată în scopuri de TVA din data de  31 octombrie 2008 - RO

24683156.

De asemenea, în

Olanda funcționează societatea N.O.N. BV.

În perioada decembrie

2008-noiembrie 2009, recurenta a importat două instalații de foraj complete

(RIG 677 și RIG 678), precum și alte echipamente aferente, în valoare totală de

110.486.655 RON, TVA înscrisă în declarațiile vamale de import și evidențiată în

jurnalele de cumpărări, fiind de 21.017.919 RON. Conform ordinelor de pată și

extraselor de cont prezentate cu ocazia controlului fiscal, TVA a fost achitată

de către N.D.I. LTD Sucursala Ploiești.

Prin decontul aferent

lunii ianuarie 2010 recurenta a solicitat rambursarea soldului sumei negative

de TVA de 21.018.033 RON.

După cum s-a arătat

la pct. I.1 din decizie, prin actele administrativ fiscale întocmite în urma

controlului fiscal, s-a respins cererea recurentei de rambursare, cu motivarea

că nu s-a făcut dovada că achizițiile de bunuri au fost destinate utilizării în

folosul operațiunilor sale taxabile.

În esență, cu aceeași

motivare a respins și instanța de fond acțiunea judiciară.

Soluția adoptată este

legală pentru argumentele expuse în continuare, ca răspuns la motivele de

recurs.

interpretarea art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal

Acest text dispune

că: „art. 145 alin. (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa

aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul

următoarelor operațiuni:

a) operațiuni

taxabile;”.

În perioada supusă

inspecției fiscale: decembrie 2008 - ianuarie 2010, organele de control au

constatat că recurenta N.D.I. II LTD Bermuda nu a realizat operațiuni taxabile,

adică nici un fel de venituri impozabile cu TVA pe codul de înregistrare al

reprezentantului fiscal: RO 24683156, care să justifice deducerea TVA aferentă

achiziției bunurilor anterior indicate.

Operațiunea de

închiriere a instalațiilor de foraj, reflectată în facturile emise de N.D.I. II

LTD Bermuda către N.O.N. BV (societatea din Olanda) nu poate fi atribuită

reprezentantului fiscal din România, RO 24683156 care nu a emis, nu a

evidențiat și nu a declarat în România nici un fel de venituri, respectiv

operațiuni taxabile, rezultate din utilizarea bunurilor importate pentru care

și-a exercitat dreptul de deducere a TVA.

Cât privește

susținerea recurentei în sensul că N.D.I.L. II și reprezentantul său fiscal în

România sunt o singură entitate legală din perspectiva TVA, aceasta nu are

suport legal.

Potrivit pct. 56

alin. (4), respectiv pct. 66

1

alin. (4) din Titlul VI al Normelor

metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 reprezentantul fiscal este angajat,

din punctul de vedere al drepturilor și obligațiilor privind TVA, pentru toate

operațiunile efectuate în România de persoana impozabilă nestabilită în

România, iar operațiunile fiscale efectuate de reprezentantul fiscal în numele

persoanei impozabile nestabilite în România nu se evidențiază în contabilitatea

proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal, ci într-o evidență

separată în numele persoanei străine pentru operațiunile efectuate de aceasta

pe codul de TVA atribuit de autoritățile din România.

De asemenea, potrivit

pct. 56 alin. (7) raportat la art. 66

1

alin. (7) din același act

normativ, persoana impozabilă nestabilită în România, mandatează reprezentantul

fiscal să întocmească documentele aferente operațiunilor efectuate în România

pe codul de TVA atribuit de autoritățile române.

sentinței

Criticile subsumate

acestui motiv sunt lipsite de consistență.

Hotărârea prezentată

rezumativ la pct. I.2 din această decizie este motivată corespunzător, cu

respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Împrejurarea că

argumentația expusă se suprapune cu punctul de vedere expus de partea adversă

nu poate conduce la o altă concluzie, câtă vreme, după cum s-a reținut în

precedent, acesta este legal.

relevanța dovezii calității de proprietar

Din coroborarea

dispozițiilor art. 145 - Sfera de aplicare a dreptului de deducere cu art. 134

1

- Faptul generator pentru livrări de bunuri și prestări de servicii rezultă că,

într-adevăr, dreptul de deducere a TVA nu depinde în mod necesar de dovada

calității de proprietar al celor două utilaje importate RIG 677 și RIG 678.

În cauză însă motivul

pentru care nu a fost acordat dreptul de deducere este cel analizat la pct.

II.1.

Calitatea de

proprietar a fost reținută de fisc într-un al context.

Astfel, s-a constatat

că închirierea bunurilor s-a realizat de către N.D.I.L. II din Bermuda, în

calitate de proprietar (calitate confirmată de reprezentantul societății cu

ocazia controlului), iar nu de către N.D.I.L. II RO 24683156, persoană

impozabilă din perspectiva TVA în România, care nu a prezentat nici un document

de predare-primire ori documente financiar contabile (avize de însoțire,

facturi) care să-i susțină punctul de vedere potrivit căruia ea ar fi realizat

operațiuni taxabile. Dimpotrivă, potrivit constatărilor din Raportul de

inspecție fiscală întocmit la 16 aprilie 2010, bunurile importate au  fost

utilizate de alte entități.

Conchizând, persoana

înregistrată fiscal în România, cu RO 24683156 nu este proprietara bunurilor

importate dar nici nu a dovedit că le-a utilizat în folosul operațiunilor sale

impozabile.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de N.D.I. II LTD Bermuda prin reprezentant fiscal N.D.I. II LTD

Bermuda - Sucursala Ploiești, împotriva Sentinței nr. 162 din 18 mai 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 aprilie 2012.

Procesat de GGC - DG