ÎCCJ, Secția I civilă

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de față, constată următoarele: În drept, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și secțiile unite, cu competență proprie.

În lipsa unor norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor competențe, specializate, distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit Anexei 1 a hotărârii menționate, în cadrul secției I civile funcționează complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia exproprierii, dintre care două complete specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre a Colegiului de conducere s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor specializate care funcționează la nivelul celor două secții civile, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții civile ale instanței supreme, în proporție de 1/2 pentru fiecare dintre acestea, prin utilizarea aplicației ECRIS.

Dosarul are ca obiect plata unor sume de bani reprezentând diferența de preț din vânzarea unui imobil și din cheltuielile făcute cu repararea acestuia, așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță la 1 noiembrie 2006, dosarul fiind soluționat de secția a V-a civilă a Tribunalului București (Sentința civilă nr. 835 din 29 aprilie 2008). Apelul împotriva Sentinței civile nr. 835 din 29 aprilie 2008 a fost respins de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 103/A din 11 februarie 2010. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 4107 din 17 mai 2011, a admis recursul declarat împotriva Deciziei nr. 103/A din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, pe care a casat-o, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță (Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie), reținând că sunt întrunite motivele invocate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în rejudecarea cauzei, a pronunțat Decizia civilă nr. 766/A din 24 octombrie 2011. Recursul îndreptat împotriva acestei din urmă decizii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 20 decembrie 2011 (registratura generală) și, în aceeași zi, la secția a II-a civilă. Secția a II-a civilă a Înaltei Curți, prin Încheierea nr. 2804 din 24 mai 2012, a constatat că obiectul litigiului privește o acțiune civilă de la promovarea sa anterior modificării Codului civil și a trimis recursul spre soluționare secției I civile. Se constată, așadar, că acțiunea dosarului este o cauză, într-adevăr, civilă, dar care nu atrage competența exclusivă a unor complete specializate în cadrul secției I civile, așa cum această repartiție a fost decisă prin Anexa I la Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca urmare, cauzele civile care nu se integrează în competențele specializate ale secției I civile, înregistrate după data de 1 octombrie 2011, potrivit celor stabilite în Hotărârea nr. 10/2011 amintită, se împart în mod egal între secția I civilă și secția a II-a civilă. Cum acest dosar, înregistrat la 20 decembrie 2011 (deci, după data de 1 octombrie 2011), a fost repartizat la secția a II-a civilă, competența de soluționare a cauzei revine acestei secții. Așa fiind, dosarul urmează a fi scos de pe rolul secției I civile și trimis, spre competentă soluționare, secției a II-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Scoate de pe rol cauza având ca obiect recursul declarat de reclamantul G.C.F. împotriva Deciziei civile nr. 766/A din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și o trimite, spre competentă soluționare, secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ