ÎCCJ, Secția I civilă

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei de față, constată următoarele:

În

drept, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel

cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie

2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I

civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios

administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și secțiile unite, cu

competență proprie.

În lipsa unor norme de competență materială

(care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se

statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența

uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe,

sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge,

în mod evident, între competențele proprii și comune ale celor două secții

civile și competențele celorlalte secții ale instanței supreme, precum și

competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor competențe, specializate,

distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la

nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 și până

la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012

și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din

22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Potrivit Anexei 1 a hotărârii menționate, în

cadrul secției I civile funcționează complete specializate pentru soluționarea

dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în

materia revendicării și în materia exproprierii, dintre care două complete

specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia

proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre a Colegiului de

conducere s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1

octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor specializate

care funcționează la nivelul celor două secții civile, având diverse obiecte

identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții

civile ale instanței supreme, în proporție de 1/2 pentru fiecare dintre

acestea, prin utilizarea aplicației ECRIS.

Dosarul are ca obiect plata unor sume de bani

reprezentând diferența de preț din vânzarea unui imobil și din cheltuielile

făcute cu repararea acestuia, așa cum rezultă din acțiunea introductivă de

instanță la 1 noiembrie 2006, dosarul fiind soluționat de secția a V-a civilă a

Tribunalului București (Sentința civilă nr. 835 din 29 aprilie 2008).

Apelul împotriva Sentinței civile nr. 835 din

29 aprilie 2008 a fost respins de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 103/A din 11

februarie 2010.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

Decizia civilă nr. 4107 din 17 mai 2011, a admis recursul declarat împotriva

Deciziei nr. 103/A din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, pe care a

casat-o, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță (Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie),

reținând că sunt întrunite motivele invocate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în rejudecarea cauzei, a

pronunțat Decizia civilă nr. 766/A din 24 octombrie 2011.

Recursul îndreptat împotriva acestei din urmă

decizii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 20

decembrie 2011 (registratura generală) și, în aceeași zi, la secția a II-a

civilă.

Secția a II-a civilă a Înaltei Curți, prin

Încheierea nr. 2804 din 24 mai 2012, a constatat că obiectul litigiului

privește o acțiune civilă de la promovarea sa anterior modificării Codului

civil și a trimis recursul spre soluționare secției I civile.

Se constată, așadar, că acțiunea dosarului

este o cauză, într-adevăr, civilă, dar care nu atrage competența exclusivă a

unor complete specializate în cadrul secției I civile, așa cum această

repartiție a fost decisă prin Anexa I la Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie

2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca urmare, cauzele civile care nu se

integrează în competențele specializate ale secției I civile, înregistrate după

data de 1 octombrie 2011, potrivit celor stabilite în Hotărârea nr. 10/2011

amintită, se împart în mod egal între secția I civilă și secția a II-a civilă.

Cum acest dosar, înregistrat la 20 decembrie

2011 (deci, după data de 1 octombrie 2011), a fost repartizat la secția a II-a

civilă, competența de soluționare a cauzei revine acestei secții.

Așa fiind, dosarul urmează a fi scos de pe

rolul secției I civile și trimis, spre competentă soluționare, secției a II-a

civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate de pe rol cauza având ca obiect

recursul declarat de reclamantul G.C.F. împotriva Deciziei civile nr. 766/A din

24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, și o trimite, spre competentă soluționare,

secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11

septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ