CtEDO 30.11.2006 Auto

AFFAIRE SILLAIDIS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
30.11.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE SILLAIDIS c. GRECE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

În cauza Sillaidis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii L. Loucaide, președinte, C.L. Rozakis, F. Tulkens, N. Vajić, A. Kovler, E. Steiner, K. hagiyev, judecători, și al domnului S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 9 noiembrie 2006, Renunță hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 28743/04) îndreptată împotriva Republicii Elene și inclusiv un resortisant al acestui stat, M. Panagiotis Sillaidis ( La 21 septembrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. Prevalând de art. 29 alineatul (3) din Convenție, aceasta a decis să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La 13 august 1996, Tribunalul a respins recursul (Decizia nr. 328/99). La 2 noiembrie 1999, reclamantul a solicitat această decizie. La 7 martie 2001, Curtea Administrativă de Apel din Pireu a infirmat decizia atacată și a primit cererea reclamantului (hotărârea nr. 385/2001). La 25 octombrie 2001, IKA a ocupat casation. 10. Ședința în fața Consiliului de Stat a avut loc la 2 februarie 2004. 156/2004). În aceeași zi Consiliul de Stat a acceptat renunțarea. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENȚIE 11. Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. Guvernul se opune acestei afirmații, susține că instanțele sesizate au luat o hotărâre într-un interval de timp rezonabil și susține că reclamantul a omis să caute accelerarea procedurii, ceea ce a contribuit la prelungirea acesteia 13. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 13 august 1996 cu sesizarea Tribunalului Administrativ Pireu, și s-a încheiat la 2 februarie 2004, cu actul nr. 156/2004 al Consiliului de Stat. Prin urmare, a durat șapte ani și peste cinci luni pentru trei grade de jurisdicție. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Tsaras c. Grecia, n 5085/03, § 15-17, 4 august 2005 și Manios c. Grecia, n 70626/01, § 28, 11 martie 2004). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) punctul II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE 18. Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că nu există nicio instanță la care să se adreseze pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii în Grecia. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Pe fond 20. Guvernul afirmă de la bun început că art. 6 alineatul (1) din Convenție este o lex specialis în raport cu art. 13 și nu este necesar să se decidă și asupra acestui motiv. În orice caz, guvernul susține că reclamantul ar fi putut să introducă împotriva magistraților care au luat cazul său acțiunea prevăzută la art. 105 din legea de însoțire a codului civil. Acest articol stabilește conceptul de act dăunător special de drept public, creând o responsabilitate extracontractuală a statului, care rezultă din acte sau omisiuni ilegale. Potrivit guvernului, reclamantul ar fi putut introduce, de asemenea, o acțiune de luare în custodie parțială (αγωγή κακακοδικίας) împotriva acestor magistrați sau ar fi putut solicita ministrului justiției să inițieze o procedură disciplinară împotriva acestora. 21. Reclamantul susține că acțiunile propuse de guvern nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 21. 13, deoarece acestea vizează doar sancționarea comportamentului personal al judecătorilor și nu oferă o redresare directă a situației incriminate; în plus, reclamantul subliniază că guvernul nu produce niciun exemplu juridic de aplicare efectivă a acțiunilor propuse. 22. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligației impuse prin art. 6 alineatul (1) de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDO 2000 XI). 23. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinea juridică elenă nu oferea persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri ( Konti-Arvaniti c. Grecia, nr 5341/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003 și Aggelopoulos c. Grecia, n. 43848/02, §§ 21-25, 9 iunie 2005).În speță, Curtea nu face distincție între niciun motiv de a se abate de la această jurisprudență, cu atât mai mult cu cât guvernul nu demonstrează că ordinea juridică elenă a avut între timp o astfel de cale de atac. 24. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție, din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care ar fi permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 25. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul consideră că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. În mod alternativ, consideră că suma alocată în acest sens nu poate depăși 1 000 EUR. 28. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 29. Reclamantul solicită, de asemenea, rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. El prezintă o factură de 1 500 EUR pentru onorariile pe care le-a plătit deja pentru reprezentarea sa în fața Curții. 30. Guvernul susține că pretențiile reclamantului sunt vagi și nejustificate. Alternativ, acesta consideră că suma alocată în acest sens nu poate depăși 500 EUR. 31. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia [GC], 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). Curtea acordă reclamantului 1 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Interese moratoriu 32. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Pe aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale și 1 500 EUR (o mie cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu fiscal de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 30 noiembrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Loukis Loucaide Moduleer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-10-12
0,97
AFFAIRE TASTANIDIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TASTANIDIS c. GRÈCE (Requête n o 18059/04) ARRÊT STRASBOURG 12 octobre 2006 DÉFINITIF 12/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2006-06-01
0,97
AFFAIRE TSIOTRAS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TSIOTRAS c. GRÈCE ( Requête n o 13464/04) ARRÊT STRASBOURG 1 er juin 2006 DÉFINITIF 01/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2006-11-30
0,97
AFFAIRE DIAKOUMAKOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DIAKOUMAKOS c. GRÈCE ( Requête n o 28749/04) ARRÊT STRASBOURG 30 novembre 2006 DÉFINITIF 28/02/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2006-05-04
0,97
AFFAIRE EXAMILIOTIS c. GRECE (N° 2)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE EXAMILIOTIS (N o 2) c. GRÈCE (Requête n o 28340/02) ARRÊT STRASBOURG 4 mai 2006 DÉFINITIF 23/10/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2006-08-10
0,96
AFFAIRE GEROGIANNAKIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GEROGIANNAKIS c. GRÈCE ( Requête n o 30173/03) ARRÊT STRASBOURG 10 août 2006 DÉFINITIF 10/11/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
Sursă