ÎCCJ, Secția I civilă

S-a luat în examinare cererea de strămutare formulată de petenta I.J. prin care solicită strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 9251/99/2010* al Tribunalului Iași. La apelul nominal a răspuns petenta prin mandatar I.A., lipsind intimatul Grupul Școlar P.P. C.Ț. Ministerul Public este reprezentat de L.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. Procedura de citare este legal îndeplinită. Se referă de către magistratul asistent că la data de 20 mai 2013 petenta a depus la dosar, prin serviciul Registratură, o petiție prin care invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ. raportată la prevederile constituționale ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și la dispozițiile art. 6 parag.

1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit ECRIS - sistemul național de gestiune informatică a dosarelor, dosarul a cărui strămutare se cere a fost soluționat la data de 27 martie 2013. Înalta Curte pune în discuție cererea formulată de petenta. Mandatar I.A. solicită admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte, deliberând respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (4) C. proc.

civ. având în vedere că în prezenta cauză dosarul a cărui strămutare a fost deja soluționat iar prin Deciziile nr. 624 /2007 și nr. 468/2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ. reținând că hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de strămutare este rezultatul unui act de administrare a justiției, iar nu de soluționare în fond a unei cauze civile și că prin hotărârea de strămutare nu se judecă fondul cauzei, ci numai asigurarea condițiilor pe care le implică art. 37 din C. proc. civ., respectiv nepărtinirea și obiectivitatea în soluționarea litigiului, condiții de care beneficiază toate părțile, indiferent de calitatea lor procesuală, hotărârea asupra strămutării nefiind supusă niciunei căi de atac.

Înalta Curte, constatând pricina în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea cererii de strămutare. Mandatar I.A. solicită admiterea cererii de strămutare pentru motivele prezentate verbal. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de strămutare, ca rămasă fără obiect. Analizând cererea,

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ. Respinge cererea formulată de petenta Ionită Jănița prin care solicită strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 9251/99/2010* al Tribunalului Iași. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2013.