ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6948/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 4 februarie 2011, contestatoarea P.F. a chemat în

judecată pe intimata C.P. a M.A.N. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce

se va pronunța, să dispună anularea Deciziei de pensionare din 31 decembrie

2010, emisă de intimată și menținerea drepturilor de pensie stabilite în baza

Deciziei din 4 septembrie 2006, prin care s-a dispus pensionarea soțului său,

ulterior decedat, contestatoarea fiind beneficiara pensiei de urmaș.

Tribunalul Dolj, prin

Sentința civilă nr. 3467 din 11 martie 2011 a admis excepția de necompetență

teritorială și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale, competența soluționării contestației.

S-a reținut, pornind

de la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale în vigoare la momentul emiterii

deciziei contestate că devin incidente dispozițiile tezei a doua a articolului

menționat, motiv pentru care, ținând cont de faptul că sediul pârâtului este în

București, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă

nr. 6202 din 27 iunie 2012 s-a declarat, la rându-i, necompetent a soluționa

cauza, astfel că a admis excepția de necompetență teritorială.

Pe cale de

consecință, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea soluționării

acestuia, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se

dezînvesti, Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile

emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale (fostele case de pensii ale M.A.N., ale M.A.I. și ale S.R.I.) a fost

modificată, în sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul

reclamantului.

A constatat totodată

că, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr.

119/2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 4 februarie

2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a

Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a

soluționa acțiunea, Tribunalul Dolj, respectiv instanța de la domiciliul ales

al reclamantului.

Învestită astfel a

pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va

stabili în favoarea Tribunalului Dolj, competența de soluționare a pricinii

pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii

deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat

a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a

facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

M.A.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror

atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care

reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează

că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se

completează cu dispozițiile C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură

se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de

judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub

acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a

județului Dolj, competența soluționării contestației revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA