CINTIMEA SECȚIUNE PARTICIPALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 17277/03 de Dmitriy Alekseyevich FEDKO împotriva Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quinta Secțiune), ședința la 4 decembrie 2006 ca Cameră compusă din: Președintele Lorenzean Botoucharova Jungwiert Butkevych dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Villiger, judecători și dna C. Westerdiek Având în vedere cererea depusă la 15 mai 2003, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Dmitriy Alekseyevich Fedko, este un cetățen ucrainean care s-a născut în 1972 și trăiește în Uman, Ucraina. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În iulie 2000, clientul său, dl Z., a fost jefuit. Poliția a stabilit identitatea jafurilor și a găsit bunurile furate ale dlui Z.. În cursul anchetei acestui caz, unul dintre acuzați a oferit dlui Z. compensație pentru prejudiciu material și moral, ca condiție pentru încheierea procedurii penale. După negocierile cu privire la suma compensației, dl Z. a fost acuzat de provocare de supunere și fraudă. Potrivit acuzării, el a cerut bani pentru mituirea ofițerilor de poliție, dar a fost de gând să-i dezlănțuiască. La 27 iulie 2000, investigatorul Oficiului Procurorului Uman a instituit o procedură penală împotriva dlui Z. Reclamantul a reprezentat dl Z. în aceste proceduri. Între iulie și septembrie 2000, la o dată neespecificată, reclamantul a fost acuzat că a participat la supunere și fraudă de către dl Z. Procedura împotriva reclamantului și dl Z. s-a aderat. În octombrie 2000, ancheta a fost încheiată și cazul a fost îndreptat la Tribunalul Orașului Uman (denumit în continuare – Tribunalul Orașului). La 6 februarie 2001, Curtea de Oraș a ordonat detenția reclamantului în reținere. La 9 noiembrie 2001, Curtea de Oraș a condamnat reclamantul de fraudă și mituire, l-a condamnat la patru ani de închisoare și l-a condamnat. În aceeași zi, reclamantul a fost eliberat. La 15 ianuarie 2002, Curtea de Apel Regională Cherkassy (denumită în continuare: – Curtea de Apel) a anulat hotărârea și a remis cazul pentru o nouă examinare. La 8 iunie 2003, Tribunalul a condamnat reclamantul de fraudă și mituire, l-a condamnat la trei ani de închisoare și l-a condamnat. La 28 decembrie 2003, Curtea de Apel a anulat hotărârea și a trimis cauza procurorului regional Cherkassy pentru anchetă suplimentară. Curtea a constatat că ancheta preliminară în legătură cu reclamantul a fost efectuată ilegal, deoarece procedura penală nu a fost niciodată instituită oficial împotriva lui. La 1 iulie 2004, reclamantul a fost informat că procedura penală împotriva acestuia și dl Z. au fost alăturate procedurii penale privind jafurile în cazul în care dl Z. a fost victim. El a fost informat de asemenea că procedura penală a fost suspendată în conformitate cu art. 206 § 3 din Codul de Procedință Penală. Cazul este încă în așteptare în fața Oficiului Procurorului. Textele articolului 120 din Codul de Procedință Penală din 1960 (termenii de anchetă preliminară) și ale articolului 281 (remiterea unui caz de anchetă suplimentară) sunt rezumate în hotărârea Merit c. Ucraina (nr. 66561/01, hotărârea din 30 martie 2004, legislația și practicile interne relevante). În conformitate cu art. 206 § 3 din Codul de Procedură Penală, investigațiile preliminare ar trebui suspendate dacă persoana care a comis infracțiuni nu este stabilită. În conformitate cu art. 210 din Codul, ancheta suspendată poate fi reluată. art. 211 § 1 din Codul prevede că investigațiile suspendate ar trebui să fie încheiate atunci când se încheie timpul. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 §§ § 1 și 4 cu privire la ilegalitatea detenției sale în reținere. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 § 1 cu privire la durata procedurii penale împotriva sa. El a susținut, de asemenea, că nu a avut un proces echitabil și că instanța internă a eșuat în evaluarea probelor și în aplicarea legii. Reclamantul s-a plâns de ilegalitatea detenției sale în reținere. El se bazează pe art. 5 §§ §§ 1 litera (c) și 4 din Convenție, care prevede în măsura în care este relevantă după cum urmează: „1. Oricine are dreptul la libertate și securitatea persoanei. Nimeni nu poate fi privat de libertate, în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: ...(c) arestarea sau detenția legală a unei persoane efectuate în scopul de a-l aduce în fața autorității juridice competente pe suspectul rezonabil de a fi comis o infracțiune sau atunci când este considerat rezonabil necesar pentru a preveni comiterea unei infracțiuni sau a fugit după ce a făcut-o; Orice persoană care este privată de libertate prin arestarea sau detenția are dreptul să ia o procedură prin care legalitatea detenției sale este hotărâtă rapid de către o instanță și de eliberarea sa, dacă deținerea nu este legală. Curtea reiterează că, în conformitate cu jurisprudența stabilită a organelor din Convenția, în cazurile în care nu este disponibilă niciun remediu intern, perioada de șase luni de la data actului presupus constituie o încălcare a Convenției; totuși, în cazul în care se referă la o situație continuă, perioada de șase luni de la sfârșitul situației în cauză (a se vedea, printre altele, Antonenkov și alții c. Ucraina , nr. 14183/02, 32, 22 noiembrie 2005 . Curtea remarcă că detenția reclamantului în timpul rezidentului s-a încheiat la 9 Reclamantul și-a prezentat cererea Curții la 15 mai 2003, adică mai mult de șase luni mai târziu, după care această parte a cererii este introdusă fără timp și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. Reclamantul se plângea în continuare de lungimea excesivă și nedreptății procedurilor penale împotriva lui. El se bazează pe art. 1 din Convenție, care prevede în măsura în care este relevantă după cum urmează: „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere ... de [a] ... tribunal...” Lungimea procedurii Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Prin urmare , plângerile reclamantului sunt prematuri , trebuie evaluată în baza procedurii în ansamblu . Prin urmare , această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind vădit nefondat în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție . Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerii reclamantei cu privire la durata excesivă a procedurii; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen
Application no. 17277/03
by Dmitriy Alekseyevich FEDKO
against Ukraine
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 4
December 2006 as a Chamber composed of:
Mr
P.
Lorenzen
,
President
,
Mrs
S.
Botoucharova
,
Mr
K.
Jungwiert
,
Mr
V.
Butkevych
,
Mrs
M.
Tsatsa-Nikolovska
,
Mr
R.
Maruste
,
Mr
M.
Villiger,
judges
,
and Mrs C.
Westerdiek
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 15 May 2003,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Dmitriy Alekseyevich Fedko, is a Ukrainian national who was born in 1972 and lives in Uman, Ukraine.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant was the head of a law firm. In July 2000 his client, Mr Z., was robbed. The police established the identity of the robbers and found Mr
Z.’s stolen belongings. During investigation of this case, one of the accused offered Mr Z. compensation for pecuniary and non-pecuniary damage, as a precondition for terminating the criminal proceedings. After negotiations about the sum of compensation, Mr Z. was accused of provocation of bribery and fraud. According to the prosecution, he requested money to bribe police officers, but was going to embezzle them.
On 27 July 2000 the investigator of the Uman Prosecutor’s Office instituted criminal proceedings against Mr Z. The applicant represented Mr
On an unspecified date between July and September 2000 the applicant was accused of having participated in the bribery and fraud by Mr Z. The proceedings against the applicant and Mr Z. were joined.
In October 2000 the investigation was completed and the case was referred to the Uman Town Court (
hereinafter
– Town Court).
On 6 February 2001 the Town Court ordered the applicant’s detention on remand.
On 9 November 2001 the Town Court convicted the applicant of fraud and bribery, sentenced him to four years’ imprisonment and amnestied him. On the same day the applicant was released.
On 15 January 2002 the Cherkassy Regional Court of Appeal (
hereinafter
– Court of Appeal) quashed the judgment and remitted the case for a fresh consideration.
On 8 June 2003 the Town Court convicted the applicant of fraud and bribery, sentenced him to three years’ imprisonment and amnestied him.
On 28 December 2003 the Court of Appeal quashed the judgment and remitted the case to the Cherkassy Regional Prosecutor’s Office for additional investigation. The court found that the pre-trial investigation in respect of the applicant had been conducted unlawfully as the criminal proceedings had been never formally instituted against him.
On 1 July 2004 the applicant was informed that the criminal proceedings against him and Mr Z. had been joined with the criminal proceedings on robbery where Mr Z. was a victim. He was also informed that the criminal proceedings were suspended in accordance with Article 206 § 3 of the Code of Criminal Procedure.
The case is still pending before the Prosecutor’s Office.
B.
Relevant domestic law
The texts of Article 120 of the Code of Criminal Procedure of 1960 (terms of pre-trial investigation) and Article 281 (remittal of a case for additional investigation) are summarised in the judgment
Merit v.
Ukraine
(no.
66561/01, judgment of 30
March 2004, Relevant domestic law and practice).
According to Article 206 § 3 of the Code of Criminal Procedure, pre-trial investigations should be suspended if the person who committed crime is not established. According to Article 210 of the Code, suspended investigation can be resumed. Article 211 § 1 of the Code provides that suspended investigations should be terminated when becomes time-barred.
The applicant complained under Article 5 §§ 1 and 4 about the unlawfulness of his detention on remand.
The applicant further complained under Article 6 § 1 about the length of the criminal proceedings against him. He also maintained that he had not had a fair trial and that the domestic courts had erred in assessment of evidence and application of law.
1.
The applicant complained about the unlawfulness of his detention on remand. He relied on Article 5 §§ 1 (c) and 4 of the Convention, which provides so far as relevant as follows:
“1.
Everyone has the right to liberty and security of person. No one shall be deprived of his liberty save in the following cases and in accordance with a procedure prescribed by law:
...(c)
the lawful arrest or detention of a person effected for the purpose of bringing him before the competent legal authority on reasonable suspicion of having committed an offence or when it is reasonably considered necessary to prevent his committing an offence or fleeing after having done so;
4.
Everyone who is deprived of his liberty by arrest or detention shall be entitled to take proceedings by which the lawfulness of his detention shall be decided speedily by a court and his release ordered if the detention is not lawful.
The Court reiterates that, according to the established case-law of the Convention organs, in cases where no domestic remedy is available the six-month period runs from the date of the act alleged to constitute a violation of the Convention; however, where it concerns a continuing situation, the period of six-month runs from the end of the situation
concerned (see, among other authorities,
Antonenkov and Others v. Ukraine
, no.
14183/02,
§
32, 22 November 2005).
The Court notes that the applicant’s detention on remand ended on 9
November 2001, when he was released. The applicant introduced his application to the Court on 15 May 2003, i.e. more than six months later. It follows that this part of the application is introduced out of time and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.
2.
The applicant further complained about the excessive length and unfairness of the criminal proceedings against him. He relied on Article
6
§
1 of the Convention, which provides so far as relevant as follows:
“In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing ... by [a] ... tribunal...”
a)
Length of the proceedings
The Court considers that it cannot, on the basis of the case-file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
b)
Alleged unfairness of the proceedings.
The Court notes that the proceedings in the applicant’s case are still pending. The applicant’s complaints are therefore
premature
, the fairness having to be assessed on the basis of the proceedings as a whole. This part of the application must therefore be rejected as
manifestly ill-founded under Article
35 §§
3 and
4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of the applicant’s complaint concerning the excessive length of the proceedings;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Claudia
Westerdiek
Peer
Lorenzen
Registrar
President