ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1039/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Găești reclamantul M.D. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice solicitând obligarea pârâtului la restituirea în natură, sau

prin echivalent bănesc, a mai multor bunuri mobile și imobile.

În motivarea cererii

a arătat că prin Decizia nr. 40 din 12 octombrie 1998 pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție s-a admis recursul în anulare declarat de procurorul

general al României și s-a dispus casarea Sentinței nr. 1948 din 11 noiembrie

1947 pronunțată de Tribunalul Militar al Regiunii a-II-a București, secția I, a

Deciziei nr. 687 din 7 mai 1949 a Curții Militare de Casație și Justiție și nr.

133 din 21 septembrie 1955 a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar, respectiv

a Sentinței nr. 591 din 31 mai 1956 a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar.

Prin aceeași decizie, a fost înlăturată pedeapsa complementară a confiscării

averii dispusă față de condamnați.

Acțiunea a fost

motivată în drept pe dispozițiile art. 404

1

alin. (1) - (3) și art.

404 alin. (3) C. proc. civ. precum și art. 311 C. proc. civ.

Judecătoria Găești,

prin Sentința civilă nr. 2500 din 26 septembrie 2012, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni, reținând că în cauză

nu este competentă material să soluționeze cauza întrucât printre bunurile

solicitate se află și unele terenuri din localitatea Dobrești, județul Argeș,

iar potrivit dispozițiilor art. 13 C. proc. civ., competența revine exclusiv

instanței de la locul situării acestor imobile.

La rândul său,

Judecătoria Topoloveni, prin Sentința civilă nr. 1062 din 4 decembrie 2012, a

declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Găești, reținând că

în cazul întoarcerii executării, dacă bunurile se află în circumscripțiile mai

multor judecătorii, este competentă oricare dintre acestea. În speță, este

competentă Judecătoria Găești, fiind instanța sesizată inițial.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C.

proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului

negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Având în vedere atât

sediul legal de reglementare al instituției întoarcerii executării, cât și

natura și fundamentul juridic al instituției întoarcerii executării și,

implicit, caracterul de "contestație specială la executare", care

derivă din chiar executarea anterioară a titlului executoriu, se apreciază că,

în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 alin. (3) C. proc. civ.,

"instanța judecătorească competentă potrivit legii", în restabilirea

situației anterioare (întoarcerea executării) pe calea unei acțiuni separate

este instanța de executare, respectiv judecătoria". Deși textul legal

menționat nu prevede și situația în care bunurile ce urmează a fi recuperate se

află în circumscripția a două sau mai multe judecătorii, creditorul obligației

de restituire are posibilitatea să solicite restituirea la oricare dintre

aceste judecătorii, competența fiind alternativă.

Cum, în speță, reclamantul

și-a manifestat această opțiune și a depus cererea pe rolul Judecătoriei

Găești, aceasta este competentă să se pronunțe asupra tuturor bunurilor mobile

și imobile supuse restituirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat

de GGC - NN