ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1039/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești reclamantul M.D. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea pârâtului la restituirea în natură, sau prin echivalent bănesc, a mai multor bunuri mobile și imobile. În motivarea cererii a arătat că prin Decizia nr. 40 din 12 octombrie 1998 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție s-a admis recursul în anulare declarat de procurorul general al României și s-a dispus casarea Sentinței nr. 1948 din 11 noiembrie 1947 pronunțată de Tribunalul Militar al Regiunii a-II-a București, secția I, a Deciziei nr. 687 din 7 mai 1949 a Curții Militare de Casație și Justiție și nr. 133 din 21 septembrie 1955 a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar, respectiv a Sentinței nr. 591 din 31 mai 1956 a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar.

Prin aceeași decizie, a fost înlăturată pedeapsa complementară a confiscării averii dispusă față de condamnați. Acțiunea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 404 1 alin. (1) - (3) și art. 404 alin. (3) C. proc. civ. precum și art. 311 C. proc. civ. Judecătoria Găești, prin Sentința civilă nr. 2500 din 26 septembrie 2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni, reținând că în cauză nu este competentă material să soluționeze cauza întrucât printre bunurile solicitate se află și unele terenuri din localitatea Dobrești, județul Argeș, iar potrivit dispozițiilor art. 13 C. proc. civ., competența revine exclusiv instanței de la locul situării acestor imobile.

La rândul său, Judecătoria Topoloveni, prin Sentința civilă nr. 1062 din 4 decembrie 2012, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Găești, reținând că în cazul întoarcerii executării, dacă bunurile se află în circumscripțiile mai multor judecătorii, este competentă oricare dintre acestea. În speță, este competentă Judecătoria Găești, fiind instanța sesizată inițial. Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Având în vedere atât sediul legal de reglementare al instituției întoarcerii executării, cât și natura și fundamentul juridic al instituției întoarcerii executării și, implicit, caracterul de "contestație specială la executare", care derivă din chiar executarea anterioară a titlului executoriu, se apreciază că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 alin. (3) C. proc.

civ., "instanța judecătorească competentă potrivit legii", în restabilirea situației anterioare (întoarcerea executării) pe calea unei acțiuni separate este instanța de executare, respectiv judecătoria". Deși textul legal menționat nu prevede și situația în care bunurile ce urmează a fi recuperate se află în circumscripția a două sau mai multe judecătorii, creditorul obligației de restituire are posibilitatea să solicite restituirea la oricare dintre aceste judecătorii, competența fiind alternativă. Cum, în speță, reclamantul și-a manifestat această opțiune și a depus cererea pe rolul Judecătoriei Găești, aceasta este competentă să se pronunțe asupra tuturor bunurilor mobile și imobile supuse restituirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013. Procesat de GGC - NN