ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5583/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 426 din 18 august 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, în

Dosar nr. 5938/101/2010 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta D.G.E.P.A.B.D.

în contradictoriu cu pârâtul L.L., ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală

activă.

Pentru a hotârî astfel, prima instanță a reținut

următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Mehedinți la data de 27 iulie 2010,

reclamanta D.G.P. a solicitat suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație

în străinătate a pârâtului L.L.

În motivarea acțiunii,

întemeiată pe disp.art. 5, 38 și 39 din Legea nr. 248/2005, s-a arătat că, pârâtul

a fost expulzat din Italia la data de 23 iunie 2010 în baza unui acord de readmisie

încheiat cu România, ratificat prin Legea nr. 173/1977 prin care s-a stabilit ca

fiecare parte contractantă să readmită la cererea celeilalte părți fără formalități,

persoana care nu a îndeplinit condițiile de intrare sau nu îndeplinește condițiile

de ședere.

Din oficiu, instanța a

invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, față de care

a reținut următoarele:

Prin H.G. nr. 1347/2007

s-a aprobat planul de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia

ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări

ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu.

La obiectivul nr. 2

lit. d) al acestui plan, se prevede înaintarea către instanță a dosarului de îndepărtare,

de către I.N.E.P.

Demersul trebuie efectuat

în directă corelare cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate,care prevede că restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români se poate dispune

cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea

pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor

României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Competența sesizării instanței

în cazul prevăzut de art. 38 lit. b) aparține, conform art. 39 alin. (2) din Legea

nr. 248/2005, instituției cu competențe în domeniul apărării ordinii publice sau

siguranței naționale care deține date ori informații cu privire la activitatea pe

care persoana o desfășoară sau urmează să o desfășoare în străinătate.

Deși se află în subordinea

M.A.I., I.N.E.P., având personalitate juridică, poate exercita doar atribuțiile

ce-i sunt date în competență prin lege, respectiv de organizare și coordonare a

activității de evidență a persoanelor. Aceste competențe nu pot fi asimilate celora

prevăzute de art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005, și anume, în domeniul apărării,

ordinii publice sau siguranței naționale.

Prin H.G. nr. 1367/2009

art. 1 alin. (2), D.E.P.A.B.D., se înființează prin comasarea prin fuziune a I.N.E.P.

și C.N.A.B.D.E.P., care se desființează și evident preia toate atribuțiile specifice

inspectoratului.

Prin art. 39 din Lege,

pentru situația reglementată la art. 38 lit. a), se desemnează în mod expres D.G.P.

ca fiind organul care are calitatea de a sesiza instanța de judecată. Pentru situația

prevăzută la art. 38 lit. b), legea prevede că măsura se dispune, la solicitarea

instituției cu competențe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale

care deține date ori informații cu privire la activitatea pe care persoana o desfășoară

sau urmează să o desfășoare în străinătate.

Or, D.E.P.A.B.D. nu are

astfel de competențe. Așa cum rezultă din prevederile art. 11 alin. (1) și

alin. (2) din O.G. nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea

serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, reclamanta are atribuții

ce țin exclusiv de organizarea și coordonarea activității de evidență a persoanelor.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat apel reclamanta D.E.P.A.B.D. prin care a criticat în esență,

faptul că, prin hotărârea atacată instanța de fond, în mod eronat s-a reținut că

Direcția are atribuții limitate ce țin exclusiv de organizarea și coordonarea activității

de evidență a persoanelor, neavând calitate procesuală activă în cauză.

Prin deciziei nr. 302

din 11 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Pentru a hotârî astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit

art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1367/2009

privind

înființarea, organizarea și funcționarea D.E.P.A.B.D.,

Direcția

face parte din structurile de ordine și siguranță publică din subordinea M.A.I.,

fiind parte componentă a departamentului de ordine și siguranță publică.

Dar,

din analiza dispozițiilor legale care stabilesc atribuțiile Direcției, deci competențele,

rezultă că aceasta are atribuții cu privire la organizarea și coordonarea activității

de evidență a persoanelor, precum și la gestionarea și administrarea la nivel național

a bazelor de date privind evidența persoanelor, cărților de identitate, pașapoartelor,

permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare a vehiculelor și a altor

documente necesare persoanelor în relațiile cu statul.

Deci,

această instituție nu deține, în sensul la care se referă legea, date cu privire

la activitatea pe care persoana o desfășoară sau urmează să o desfășoare în străinătate,

astfel că, această cerință legală nu este îndeplinită și apelanta reclamantă nu

apare ca titular al dreptului de a sesiza instanța pentru restrângerea exercitării

dreptului la liberă circulație în cazul prev. de art. 38 lit. b) din lege.

Înaintarea „dosarului

de îndepărtare” de către o structură a acestuia, nu echivalează cu atribuirea unei

competențe de sesizare a instanței, neexistând identitate între „deținătorul” dosarului

de îndepărtare și instituția care solicită restrângerea dreptului în sensul Legii

nr. 248/2005.

Instanța judecătorească

nu este sesizată cu îndepărtarea persoanei, ci cu luarea unei măsuri de limitare

prin restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație, iar „dosarul de îndepărtare”

furnizează doar probe în susținerea solicitării.

În aceste condiții, instituția

la care se referă disp. art. 38 lit. b) din lege,

cu competențe în domeniul ordinii publice,

se apreciază ca nefiind o structură a ministerului care preia și înaintează „dosarul

de îndepărtare”, fie și cu personalitate juridică, cum este reclamanta.

În

caz contrar, s-ar admite ideea ca astfel de cereri, (în cazul ordinii publice, iar

nu apărării sau siguranței naționale), să nu fie formulate întotdeauna de aceeași

instituție cu competențe în domeniu, ci fie de D.G.P. (când documentul de călătorie

a fost pașaportul), fie de reclamantă (când documentul a fost cartea de identitate).

În orice caz, atunci când

legiuitorul a intenționat să stabilească expres atribuții în sarcina unor structuri

ale ministerului – D.G.P. sau I.G.P.F., din perspectiva legitimării procesuale active

în privința solicitării de limitare a exercitării dreptului la libera circulație,

a făcut-o prin disp. art. 39 alin. (1) cu referire la cazul prev. de art. 38

lit. a) din lege, sau prin art. 42 alin. (1) rap. la art. 40 lit. d), iar prin H.G.

nr. 1367/2009 și H.G. nr. 1347/2007, nu este prevăzută o asemenea atribuție în sarcina

reclamantei – ca structură a M.A.I.

Împotriva acestei decizii

a formulat recurs reclamanta D.E.P.A.B.D. din cadrul M.A.I. prin care a solicitat

casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

fond, pentru următoarele considerente:

Prin H.G. nr. 1367/2009

a fost înființată D.E.P.A.B.D., (denumită în continuare Direcția), în urma desființării

I.N.E.P. iar cauzele în care acesta avea calitatea de reclamant, respectiv pârât

au fost preluate de Direcție.

Acțiunea principală are

ca temei legal dispozițiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39

alin. (2) din Legea nr. 248/2005 cu privire la măsura restrângerii dreptului la

libera circulație în străinătate a cetățenilor români, măsură, care se dispune,

la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării ordinii publice sau

siguranței naționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 1367/2009, aceste competențe sunt date Direcției.

Conform lit. b) din obiectivul

nr. 2 din H.G. nr. 1347/2007 D.E.P.A.B.D. (I.N.E.P.), are obligativitatea de a înainta

instanței teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetățenilor români expulzați

din Italia, întrucât aceștia au folosit, ca și document de călătorie, cartea de

identitate.

Dispozițiile obiectivului

nr. 2 lit. d) al aceluiași act normativ prevăd faptul că autoritățile judecătorești

urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați,

în Italia pe o perioadă determinată.

În speță, D.E.P.A.B.D.

a înaintat instanței documentele de îndepărtare de pe teritoriul Italiei a numitului

L.L. solicitând restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia,

pe o perioadă de cel mult 3 ani, și nu suspendarea exercitării dreptului la liberă

circulație, astfel cum se menționează în mod eronat în cuprinsul sentinței.

În final s-a apreciat

că în mod eronat instanța de apel a reținut faptul că recurenta nu are calitate

procesuală activă, câtă vreme Direcția, îndeplinește toate atribuțiile stabilite

de actele normative în competența sa, aplică și respectă întocmai dispozițiile legale

invocate.

Recursul va fi admis pentru

următoarele considerente:

Într-adevăr, pe de o parte,

în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1367/2009 privind înființarea,

organizarea și funcționarea D.E.P.A.B.D., publicată în M. Of. la data de 25

noiembrie 2009, „D.E.P.A.B.D., se înființează prin comasarea prin fuziune a I.N.E.P.

și C.N.A.B.D.E.P., care se desființează".

Potrivit dispozițiilor

acestei hotărâri, Direcția preia patrimoniul instituțiilor publice care se desființează

iar cauzele în care I.N.E.P. are calitatea de reclamant respectiv pârât sunt preluate

de D.E.P.A.B.D.

Prin dispozițiile

art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările

și completările ulterioare, se prevede că măsura restrângerii dreptului la libera

circulație în străinătate a cetățenilor români se dispune, la solicitarea instituției

cu competențe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranței naționale.

Or,

față de aceste dispoziții, chiar instanța de apel reține în considerente hotărârii

atacate, că potrivit art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1367/2009,

D.E.P.A.B.D.

,

face parte din structurile de ordine și

siguranță publică din subordinea M.A.I., fiind parte componentă a departamentului

de ordine și siguranță publică.

Pe de altă parte, în ceea

ce privește lit. b), a obiectivului nr. 2 din H.G. nr. 1347/2007 I.N.E.P. în prezent

D.E.P.A.B.D. are obligativitatea de a înainta instanței teritoriale competente,

dosarul de îndepărtare al cetățenilor români expulzați din Italia, întrucât aceștia

au folosit, ca și document de călătorie, cartea de identitate.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 27 iulie 2010, deci după intrarea în

vigoare a H.G. nr. 1367/2009, D.E.P.A.B.D. a înaintat acestei instanțe documentele

de îndepărtare de pe teritoriul Italiei a numitului L.L. solicitând restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație în Italia, pe o perioadă de cel mult

3 ani, ceea ce potrivit textului menționat, intra în atribuțiile sale.

Obligația Inspectoratului

de a înainta dosarul de îndepărtare este totuna cu sesizarea instanței de a se pronunța

asupra cererii de limitare a liberei circulație a persoanei din dosarul de îndepărtare.

Așa cum rezultă din

art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1367/2009, Direcția este o parte componentă a departamentului

de ordine și siguranță

publică și nu poate fi interpretat altfel, în sensul că nu are competență cu privire

la situația prevăzută de art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005.

Prin urmare, în raport

de textul legal menționat și obiectul acțiunii principale D.E.P.A.B.D. (fost I.N.E.P.)

avea calitate procesuală activă.

Pentru aceste motive,

în raport de dispozițiile art. 312 alin. (2) c.pr.civ. se va admite recursul, se

vor casa hotărârile pronunțate în apel și la fond și se va trimite cauza pentru

rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta D.E.P.A.B.D. din M.A.I. împotriva deciziei nr. 302 din 11

octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Casează decizia recurată

precum și sentința nr. 426 din 18 august 2010 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă

și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 iunie 2011.