SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 4218/02, 4260/02, 4262/02 și 4271/02 prezentate de Baran Y Türmen Ugrekhelidze m's Mularoni, Jočienė, judecători și ai dlui Naismith, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 14 decembrie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții, domnii Baran Yi it (născut în 1982), Enver Yi it (născut în 1986), Serhat Yi it (născut în 1978) și Șeyhmus Ayd . Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 iulie 2001, reclamanții, Serhat Yi. La 21 iulie 2001, Baran Yićit și Enver Yićit, la 22 iulie 2001 și Șeyhmus Ayd Procesele de percheziție a domiciliului și de arestare au indicat faptul că reclamanții au fost arestați și reținuți în cadrul unei operații împotriva PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan, o organizație ilegală).
Printr-o hotărâre a judecătorului care se afla la curtea de securitate din statul, reținerea lui Serhat Yi it, Baran Yi it și Enver Yi it a fost prelungită cu șase zile. La 29 iulie 2001, reclamanții au fost intervievați de Secțiunea de combatere a terorismului a Direcției de Securitate de la Diyarbakr. Ei au semnat procesele verbale de depoziție, în care au declarat, printre altele, că au participat la proteste neautorizate pentru PKK. La 30 iulie 2001, în fața procurorului republicii la Curtea de Securitate a Statelor Unite, cei trei reclamanți au contestat declarațiile făcute în fața autorităților de poliție. În ceea ce-l privește pe Serhat Yićit, el și-a contestat parțial declarația făcută în fața autorităților de poliție și a recunoscut că a participat la proteste neautorizate pentru PKK și i-a încurajat pe cei trei reclamanți să participe.
Raportul medical din data de 30 iulie 2001, întocmit de instituția medicală din Diyarbakr, a indicat nici o lovitură și rănire asupra corpului reclamanților. Pentru Serhat Yi a menționat, de asemenea, existența unei cicatrici vechi pe corpul său. La 30 iulie 2001, printr-o decizie a judecătorului sef, cei trei reclamanți au fost eliberați și, în ceea ce privește Serhat Yi Într-o scrisoare din 20 august 2001, trimisă președintelui Curții de Securitate a Statelor Unite pentru a solicita eliberarea sa, Serhat Yi a fost de asemenea plâns de relele tratamente pe care le-a suferit în timpul custodiei sale. Printr-un act de punere sub acuzare din 10 septembrie 2001, o procedură penală a fost intentată împotriva reclamanților pentru apartenență la PKK în fața Curții de Securitate a lui Diyarbakýr.
În timpul procesului de încuviințare din 8 noiembrie 2001, în fața Curții de Securitate a statului, Serhat Yi a fost pus în libertate. Printr-o decizie din 22 aprilie 2004, Curtea de Securitate din Diyarbakir și-a retras cauza în favoarea tribunalului din Diyarbakr și a reieșit cauza lui Șeyhmus Aydćn în fața tribunalului pentru copii. Procedurile împotriva reclamanților sunt încă în curs de desfășurare. GRIEF Invocând articolele 3 și 13 din Convenție, reclamanții se plâng că au suferit abuzuri în timpul reținerii lor și al nerespectării obligației autorităților de a iniția o anchetă privind aceste obiecții și, în cele din urmă, de lipsa unor căi de atac efective pentru a susține obiecțiile lor referitoare la art. 3. Invocând art. 5 alin. (1), ei se plâng că sunt arestați în mod arbitrar.
Invocând art. 5 alin. (2), ei se plâng că nu au fost informați cu privire la motivele arestării lor. Invocând art. 5 alin. Invocând art. 5 alin. (4), ei se plâng de lipsa unor căi de atac efective pentru a contesta decizia judecătorului de prelungire a perioadei de luare în custodie. Invocând art. 5 alin. (5) se plâng de absența despăgubirii prejudiciilor cauzate de necunoașterea alin. (1), (2), (3) și (4) din art. 5 din Convenție. 5 alin. (3), (4) și (5) din Convenție. Cu excepția cazului în care se face referire la art. 5 alin. (4) de către Șeyhmus Ayd Electroluxn (solicitarea nr. 4271/02) , în stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură.
Reclamanții se plâng de relele tratamente în timpul custodiei lor și de nerespectarea obligației de a iniția o anchetă oficială. Ei Presupunând chiar că au fost epuizate, raportul medical întocmit la 30 iulie 2001 de către instituția de sănătate a Diyarbak. În orice caz, reclamanții nu arată dacă au contestat acest raport medical sau nu explică de ce nu au încercat să îl conteste. Serhat Yi a explicat de ce a așteptat 20 de zile după ce a fost reținut temporar înainte de a scrie scrisoarea președintelui Curții de Supraviețuire a Țării. Pe de altă parte, nimic nu l-a făcut pe Serhat Yiat să ceară autorităților penitenciare să permită consultarea unui alt medic. De asemenea, Curtea consideră că, în absența unei persoane care poate fi apărată, art. 3 nu impune autorităților interne să investigheze acuzațiile de necunoaștere a articolului 3 (a se vedea Kaplan c. Turcia (dec.), nr. 24932/94, 19 septembrie 2000, Ișik c. Turcia (dec.), 35064/97, 2 septembrie 2003 și D.E.
v. Bulgaria (dec.), nr 44665/98, 1 iulie 2004). Trebuie să se constate că afirmațiile reclamanților referitoare la art. 3 nu sunt suficient de susținute. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă pentru nefondare vădită, în conformitate cu art. 35 alin. (3) din Convenție. În ceea ce privește celelalte obiecțiuni ale reclamanților, având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu constată nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile de amânare 5 alin. (3), (4) și (5), cu excepția celor de la alin. (4) din art. 5, formulate de Șeyhmus Ayd.n în repriza nr. 4271/02, care este de a declara inadmisibilă Declara cererile inadmisibile pentru surplus.
Naismith J.-P. Costa modulier Președinte
des requêtes n os 4218/02, 4260/02, 4262/02 et 4271/02 présentées par Baran YİĞİT, Enver YİĞİT, Serhat YİĞİT et Șeyhmus AYDIN contre la Turquie introduites le 14 décembre 2001 La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 5 décembre 2006 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , I. Cabral Barreto , R. Türmen , M. Ugrekhelidze , M mes A. Mularoni, D. Jočienė, juges , et de M. S. Naismith, greffier adjoint de section , Vu les requêtes susmentionnées introduites le 14 décembre 2001, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM. Baran Yiğit (né en 1982), Enver Yiğit (né en 1986), Serhat Yiğit (né en 1978) et Șeyhmus Aydın (né en 1984), sont des ressortissants turcs, résidant à Diyarbakır.
Ils sont représentés devant la Cour par M e M.S. Tanrıkulu, avocat à Diyarbakır. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Les requérants, Serhat Yiğit, le 21 juillet 2001, Baran Yiğit et Enver Yiğit le 22 juillet 2001 et Șeyhmus Aydın, le 26 juillet 2001, furent placés en garde à vue. Or, Serhat Yiğit soutint avoir été placé en garde à vue le 19 juillet 2001. Șeyhmus Aydın avait dix-sept ans lors de son placement en garde à vue. Les procès verbaux de perquisition du domicile et d’arrestation indiquèrent que les requérants furent arrêtés et placés en garde à vue dans le cadre d’une opération dirigée contre le PKK (Parti des travailleurs du Kurdistan, une organisation illégale).
Par une décision du juge assesseur auprès de la cour de sûreté d’Etat, la garde à vue de Serhat Yiğit, Baran Yiğit et Enver Yiğit fut prolongée de six jours. Le 29 juillet 2001, les requérants furent interrogés par la section de la lutte contre le terrorisme de la direction de sûreté de Diyarbakır. Ils signèrent les procès verbaux de déposition, dans lesquels ils déclarèrent, notamment, avoir participé à des manifestations non autorisées pour le PKK. Le 30 juillet 2001, devant le procureur de la République auprès de la cour de sûreté d’Etat, les trois requérants contestèrent leurs dépositions faites devant les autorités de police. Quant à Serhat Yiğit, il contesta partiellement sa déposition faite devant les autorités de police et avoua avoir participé à des manifestations non autorisées pour le PKK et avoir encouragé les trois requérants à y participer.
Le rapport médical en date du 30 juillet 2001, établi par l’établissement de santé de Diyarbakır, indiquait aucuns coups et blessures sur le corps des requérants. Pour Serhat Yiğit, le rapport mentionnait également l’existence d’une cicatrice ancienne sur son corps. Le 30 juillet 2001, par une décision du juge assesseur, les trois requérants furent mis en liberté et, quant à Serhat Yiğit , le juge ordonna sa détention provisoire. Par une lettre du 20 août 2001, envoyée au président de la cour de sûreté d’Etat en vue de demander sa mise en liberté, Serhat Yiğit se plaignit également des mauvais traitements subis lors de sa garde à vue. Par un acte d’accusation du 10 septembre 2001, une procédure pénale fut intentée contre les requérants pour appartenance au PKK devant la cour de sûreté d’Etat de Diyarbakır.
Lors de l’audience du 8 novembre 2001, devant la cour de sûreté d’Etat, Serhat Yiğit fut mis en liberté. Par une décision du 22 avril 2004, la cour de sûreté d’Etat de Diyarbakir se dessaisit de l’affaire en faveur de la cour d’assises de Diyarbakır et elle renvoya l’affaire de Șeyhmus Aydın devant le tribunal pour enfants. Les procédures engagées contre les requérants sont toujours en cours. GRIEFS Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, les requérants se plaignent d’avoir subi des mauvais traitements lors de leur garde à vue et du manquement des autorités à l’obligation d’engager une enquête concernant ces griefs et enfin, de l’absence de voies de recours effectifs pour faire valoir leurs griefs relatifs à l’article 3. Invoquant l’article 5 § 1, ils se plaignent d’être arrêtés de manière arbitraire.
Invoquant l’article 5 § 2, ils se plaignent de ne pas avoir été informés des raisons de leur arrestation. Invoquant l’article 5 § 3, ils se plaignent de la durée de leur garde à vue. Invoquant l’article 5 § 4, ils se plaignent de l’absence de voies de recours effectifs en vue de contester la décision du juge prolongeant la durée de leur garde à vue. Invoquant l’article 5 § 5, ils se plaignent de l’absence de l’indemnisation du préjudice, causé par la méconnaissance des paragraphes 1, 2, 3 et 4 de l’article 5 de la Convention. EN DROIT 1. Les requérants se plaignent de la violation de l’article 5 paragraphes 3, 4 et 5 de la Convention.
A l’exception du grief formulé sous l’angle de l’article 5 paragraphe 4 par Șeyhmus Aydın (requête n o 4271/02) , en l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au Gouvernement défendeur, conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement. 2. Les requérants se plaignent des mauvais traitements lors de leur garde à vue et du manquement à l’obligation d’engager une enquête officielle. Ils invoquent l’article 3 de la Convention. La Cour relève que les requérants n’ont pas épuisé les voies des recours internes. En supposant même qu’ils les ont épuisés, le rapport médical établi le 30 juillet 2001 par l’établissement de santé de Diyarbakır ne fait état d’aucuns coups et blessures sur les corps des requérants.
En tout état de cause, les requérants ne montrent nullement s’ils ont contesté ce rapport médical ni n’expliquent pourquoi ils n’ont pas cherché à le contester. Serhat Yiğit n’explique pas pourquoi il a attendu vingt jours après son placement en détention provisoire avant d’écrire la lettre au Président de la cour de surété de l’Etat. Par ailleurs, rien n’empêchait Serhat Yiğit de demander aux autorités pénitentiaires de l’autoriser à consulter un autre médecin. Rien n’empêchait non plus les autres requérants, mis en liberté à la suite de leur garde à vue, de faire établir un rapport médical. La Cour estime qu’en l’absence d’un grief défendable, l’article 3 n’exige pas des autorités internes d’enquêter sur les allégations de la méconnaissance de l’article 3 (voir Kaplan c. Turquie (déc.), n o 24932/94, 19 septembre 2000, Ișık c. Turquie (déc.), n o 35064/97, 2 septembre 2003, et D.E.
v. Bulgaria (déc.), n o 44625/98, 1 er juillet 2004). Force est de constater que les allégations des requérants relatives à l’article 3 ne sont pas suffisamment étayées. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée pour défaut manifeste de fondement, en application de l’article 35 paragraphe 3 de la Convention. 3. Concernant les autres griefs des requérants, compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour ne relève aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de joindre les requêtes ; Ajourne l’examen des griefs des requérants tirés de l’article 5 paragraphes 3, 4 et 5, à l’exception du grief tiré du paragraphe 4 de l’article 5, formulé par Șeyhmus Aydın dans la requête n o 4271/02, qui est à déclarer irrecevable ; Déclare les requêtes irrecevables pour le surplus. S. Naismith J.-P. Costa Greffier Président