ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 787/2015

Asupra cauzei de față reține următoarele, Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași ia data de 30 aprilie 2013, reclamantul R.M. a solicitat instanței obligarea pârâtelor SC C.F.R. I.R.L.U. SA și SC C.F.R. I.R.L.U. SA. secția I.R.L.U. Pașcani la plata diferenței dintre drepturile salariale, inclusiv sporurile și prima de vacanță, calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 1 aprilie 2010-31 decembrie 2010 raportat la zilele efectiv lucrate, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective precum și la plata dobânzii legale B.N.R.

calculate de la momentul nașterii dreptului până la data plății efective precum și la plata salariului suplimentar pentru anii 2009 și 2010 raportat la zilele efectiv lucrate, conform art. 30 din contractul colectiv la nivel de grup de unități din transport feroviar actualizat cu indicele de inflație, Prin sentința civilă nr. 776 din 3 martie 2014 Tribunalul lași, secția I civilă, în majoritate, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului cu privire la obligarea la plata premierii pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 și a respins această cerere; de asemenea, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru celelalte capete de cerere. Pe fondul cauzei, tribunalul a admis acțiunea principală formulată de reclamantul R.M.

și a dispus obligarea la plata către reclamant a diferenței dintre drepturile salariale, inclusiv sporurile și prima de vacanță, calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. (3) iit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 1 aprilie 2010-31 decembrie 2010 raportat la zilele efectiv lucrate, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective precum și la plata dobânzii legale B.N.R. calculate de la momentul nașterii dreptului până la data plății efective; a obligat pârâtele să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010 raportat ia zilele efectiv lucrate, conform art. 30 din contractul colectiv la nivel de grup de unități din transport feroviar actualizat cu indicele de inflație.

Urmare a cererii formulate de pârâta debitoare SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA la data de 20 august 2014 și înregistrată în 2014, Tribunalului București, secția a VIl-a civilă, prin încheierea din 03 septembrie 2014, a constatat deschisă procedura insoivenței cu privire la aceasta în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și a desemnat administrator judiciar provizoriu pe F. Sprl. În cursul judecării apelului declarat de pârâta debitoare SC I.R.L.U. SA împotriva sentinței civile nr. 776 din 03 martie 2014 a Tribunalului Iași, F. Sprl, în calitate de administrator judiciar al pârâtei SC I.R.L.U. SA, a formulat cerere prin care a solicitat suspendarea de drept a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insoivenței și de insolvență.

Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin încheierea de ședință din 16 septembrie 2014, a constatat suspendat, de drept, apelul declarat de pârâtă. La data de 13 octombrie 2014 a fost înregistrată cererea de recurs SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA prin administrator judiciar F. Sprl împotriva încheierii de suspendare din data de 16 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel lași. Recursul a fost înaintat spre competentă soluționare Înaltei Curți, recurenta criticând măsura suspendării dispuse de către instanța de apel din perspectiva greșitei aplicări a dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, reglementări neincidente în speță, împrejurare ce trebuia a fi observată de către instanța de apel în exercitarea rolului său activ.

În drept, calea de atac a fost întemeiată pe dispozițiile art. 493 și următoarele din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. În raport de dispozițiilor art. 17 alin. (3) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/203 0 privind C. proc. civ., la data de 10 noiembrie 2014, cererea de recurs a fost comunicată intimaților, conform dovezilor aflate ia filele 17, 18 și 19 din dosar. Cu respectarea termenului legal prevăzut de dispozițiile art. 17 alin. (3) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., Intimatul R.M. a formulat întâmpinare, comunicată celorlalte părți la data de 15 decembrie 2014, conform dovezilor aflate la filele 28 și 29, prin care a solicitat admiterea recursului, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora "Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; h) acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți". Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., a fost dispusă întocmirea raportului care a fost comunicat părților în vederea formulării unui punct de vedere. În raport de dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constatând expirat termenul pentru depunerea punctelor de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (7) din același act normativ, completul de filtru, prin încheierea din camera de consiliu din 19 februarie 2015, a admis în principiu recursul formulat de pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA prin administrator judiciar F. Sprl împotriva încheierii de ședință din data de 16 septembrie 2014 a Curții de Apel lași, secția I civilă.

Prin aceeași încheiere, a fixat termen de judecată la data de 18 martie 2015, când a constatat caracterul fondat al recursului pentru următoarele considerente: Prioritar, se impune a se preciza că în raport de motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, neîncadrate în drept de către recurentă, acestea vizează greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor procedurale, critica încadrându-se motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Prin urmare, prezenta, cale de atac urmează a fi analizată din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același act normativ.

De asemenea, se impune a se face mențiunea cu privire la cadrul normativ incident cauzei. La data de 28 iunie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de imolvență, publicată în M. Of. la data de 25 iunie 2014, care a abrogat Legea nr. 85/2006, Cererea de suspendare formulată de F. Sprl în calitate de administrator judiciar al pârâtei debitoare SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Procedura de deschidere a insolvenței pârâtei SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA a fost declarată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014 așa cum reiese din încheierea de ședință din 03 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. 28428/3/2014.

Prin urmare, se constată că în mod greșit, instanța de apel a menționat în cuprinsul încheierii ce face obiectul prezentei cai de atac, ca temei de drept al suspendării apelului, dispozițiile art. 36 din Legea m. 85/2006, întrucât pe de o parte aceste dispoziții erau abrogate la data pronunțării, iar, pe de altă parte, procedura de deschidere a insolvenței pârâtei a fost dată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014. Împrejurarea ca, la data la care a fost înregistrat dosarul în care a fost pronunțată încheierea recurată, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 85/2006, nu poate atrage incidența acestora, de vreme ce intrarea în insolvență a pârâtei fost pronunțată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014.

Din istoricul rezumat al cauzei, rezultă că atât cererea introductivă, înregistrată la data de 30 aprilie 2013, cât și calea de atac a apelului, înregistrată ia data de 14 aprilie 2014, au fost anterioare deschiderii procedurii insolvenței la data de 03 septembrie 2014. Dispozițiile art. 342 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență prevăd următoarele: "Dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. și ale C. civ." Potrivit dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

"Judecarea cauzelor se suspendă de drept prin deschiderea procedurii insolvenței în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, dacă debitorul trebuie reprezentat, până la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar " Prin urmare, una dintre cauzele de suspendare de drept a judecății este reprezentată de deschiderea procedurii insolvenței, fără ca legiuitorul să circumstanțieze partea care este supusă acestei proceduri. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, rezultă că deschiderea procedurii insolvenței conduce ia suspendarea de drept a procesului atunci când privește fie pe reclamant, fie pe pârât. Dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. au valoare de noimă generală în raport cu prevederile Legii nr. 85/2006, respectiv Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, așa cum reiese din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006, respectiv a art. 342 din Legea nr. 85/2014. Din această constatare rezultă că norma din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este incidență numai în cazul în care legea specială nu conține o soluție proprie, derogatorie de la dreptul comun. Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvențâ, publicată în M. Of.

la data de 25 iunie 2014", în temeiul căreia a fost deschisă procedura de insolvențâ a pârâtei, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului Valorificarea drepturilor acestora se poate jace numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178, În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate.

La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează". Alin. (2) din același text legal amintit menționează următoarele " Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii si nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți . Prin urmare, din interpretarea sistematică și literală a dispozițiilor legale evocate, rezultă că legiuitorul a înțeles să excepteze de la suspendarea de drept, căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unor creditori începute înaintea deschiderii procedurii.

În cauza de față, așa cum s-a arătat, cu privire la pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, debitoare a obligației de plată către reclamantul R.M., prin încheierea din 03 septembrie 2014, Tribunalul București a constatat deschisă procedura de insolvențâ. De asemenea, se constată că acțiunea reclamantului R.M. a fost înregistrată anterior datei la care a fost deschisă procedura insolvenței cu privire la pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, respectiv la 30 aprilie 2013. Totodată, apelul împotriva sentinței tribunalului a fost promovat de debitoarea SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA. Reiese deci că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/20.14, în cauză nefiind incident motivul de suspendare de drept a căii de atac, prevăzut de dispozițiile art. 75 alin. (1) din același act normativ.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA prin administrator judiciar F. Sprl împotriva încheierii de ședință din data de 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția I civilă, și în raport de dispozițiile art. 497 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va casa încheierea recurată și va trimite cauza pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA prin administrator judiciar F. Sprl împotriva încheierii de ședință din data de 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția I civilă. Casează încheierea recurată și trimite cauza Curții de Apel Iași, pentru continuarea judecății. Potrivit art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia se va comunica părților. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 18 martie 2015.