ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1083/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare

la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată

următoarele;

Prin

sentința civilă nr. 778 din 3 martie 2014 Tribunalul lași, secția I civilă, a

admis acțiunea principală formulată de reclamantul T.G. și a obligat pârâtele

SC C.F.R. I.R.L.U. SA și SC C.F.R. I.R.L.U. SA, secția I.R.L.U. Pașcani să

plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale, inclusiv

sporurile și prima de vacanță, calculate în raport de salariul de bază minim

brut de 700 lei, conform art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul colectiv de muncă

unic ia nivel ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale

efectiv plătite pentru perioada 1 aprilie 2010-31 decembrie 2010 raportat la

zilele efectiv lucrate, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii

dreptului până la data plății efective precum și la plata dobânzii legale

B.N.R. calculate de la momentul nașterii dreptului până la data plății

efective; a obligat pârâtele să plătească reclamantului salariul suplimentar

pentru anii 2009 și 2010 raportat la zilele efectiv lucrate, conform art. 30

din contractul colectiv la nivel de grup de unități din transport feroviar

actualizat cu indicele de inflație.

Prin aceeași sentință tribunalul a

admis excepția prescripției dreptului de acțiune cu privire la obligarea ia

plata premierii pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 și a respins această

cerere; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru celelalte

capete de cerere.

Împotriva sentinței civile nr. 778 din

3 martie 2014 a Tribunalul Iași, secția I civilă, a declarat apel la data de 14

aprilie 2014 pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA.

Prin încheierea de ședință din 16

septembrie 2014, Curtea de Apel Iași, Secția litigii de muncă și asigurări

sociale a constatat suspendarea de drept a cauzei, în baza dispozițiilor art.

36 din Legea nr. 85/2006 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de

insolvență (act normativ abrogat la data de 28 iunie 2014 prin intrarea în

vigoare a Legii nr. 85/2014 privind insolvență), reținând că prin încheierea

din 3 septembrie 2014,Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a admis

cererea debitorului SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, iar în temeiul art. 71

alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a deschis procedura generală împotriva

debitorului și a desemnat administrator judiciar provizoriu pe F. Sprl.

La data de 13 octombrie 2014 a fost

înregistrată la instanța de apel cererea de recurs a SC I.R.L.U. C.F.R.

I.R.L.U. SA împotriva încheierii de suspendare din data de 16 septembrie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Iași, recurs ce a fost înaintat spre competentă

soluționare înaltei Curți, recurenta susținând că în speță nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, împrejurare ce trebuia a fi

observată de către instanța de apel în exercitarea roiului său activ.

Recurenta nu a indicat temeiul juridic

al recursului.

La Înalta Curte recursul a fost

înregistrat în data de 30 octombrie 2014 și fost repartizat spre soluționare

completului C.F.4.

Învestită cu soluționarea căii de

atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la

comunicarea cererii de recurs și a întâmpinării formulate de intimatul T.G.,

prin care acesta a susținut admisibilitatea recursului, a solicitat admiterea

lui și continuarea judecății la Curtea de Apel Iași.

La data de 22 ianuarie 2015, a fost

întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport

constatându-se că. recursul este admisibil în principiu.

Completul de filtru C4, la data de 22

ianuarie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3)

C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună

punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (40 din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele

33-39 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat părților.

Nu au fost înregistrate la dosarul

cauzei puncte de vedere la raport.

În raport de dispozițiile art. 493

alin. (4), teza a Il-a din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

constatându-se încheiată această etapă a procedurii de fdtru, prin epuizarea

termenului pentru depunerea punctelor de vedere la raport, dosarul a fost

înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru

soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea

recursului la data de 23 apriiie 2015, în temeiul art. 493 alin. (6) din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, din

perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin.

(1) pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte constată

că este fondat, pentru următoarele considerente:

La data de 28 iunie 2014 a intrat în

vigoare Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de

insolvență, publicată în M. Of. la data de 25 iunie 2014, care a abrogat Legea

nr. 85/2006.

Cererea de suspendare formulată de F.

Sprl, în calitate de administrator judiciar al pârâtei debitoare SC I.R.L.U.

C.F.R. I.R.L.U. SA, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) din

Legea nr. 85/2014.

Procedura de deschidere a insolvenței

pârâtei SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA a fost declarată în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 85/2014, așa cum reiese din încheierea de ședință din 03

septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în

Dosarul nr. 28428/3/2014.

Prin urmare, se constată că în mod

greșit, instanța de apel a menționat în cuprinsul încheierii, ce face obiectul

prezentei cai de atac, ca temei de drept al suspendării apelului, dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât, pe de o parte, aceste dispoziții erau

abrogate la data pronunțării, iar, pe de altă parte, procedura de deschidere a

insolvenței pârâtei a fost dată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014.

Intrarea în insolvență a pârâtei a

fost pronunțată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014.

Din istoricul rezumat a! cauzei,

rezultă că atât cererea introductivă, înregistrată la data de 30 aprilie 2013,

cât și calea de atac a apelului, înregistrată ia data de 14 aprilie 2014, au

fost anterioare deschiderii procedurii insolvenței la data de 03 septembrie

2014.

Dispozițiile art. 342 din Legea nr,

85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență prevăd

următoarele: "Dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura în

care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă și ale C. civ."

Potrivit dispozițiile art. 412 alin.

(1) pct. 6 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Judecarea

cauzelor se suspendă de drept prin deschiderea procedurii insolvenței în

temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, dacă debitorul trebuie

reprezentat, până la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar

"

Prin urmare, una dintre cauzele de

suspendare de drept a judecății este reprezentată de deschiderea procedurii

insolvenței, Iară ca legiuitorul să circumstanțieze partea care este supusă

acestei proceduri. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec

nos disiinguere debemus, rezultă că deschiderea procedurii insolvenței conduce

la suspendarea de drept a procesului atunci când privește fie pe reclamant, fie

pe pârât.

Dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 6

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. au valoare de normă generală în

raport cu prevederile Legii nr. 85/2006, respectiv Legii nr. 85/2014 privind

procedura insolvenței, așa cum reiese din interpretarea coroborată a

dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006, respectiv a art. 342 din Legea

nr. 85/2014.

Din această constatare rezultă că

norma din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este incidență numai în

cazul în care legea specială nu conține o normă specială, derogatorie de la

dreptul comun.

Potrivit art- 75 alin. (1) din Legea

nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență,

publicată în M. Of. la data de 25 iunie 2014, în temeiul căreia a fost deschisă

procedura de insolvență a pârâtei, "De la data deschiderii procedurii se

suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de

executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului.

Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii

insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe

rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere

a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul

închiderii procedurii în condițiile art. 178, În cazul în care hotărârea de

deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile

judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii

debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi

reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii,

atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite

suspendate încetează".

Alin. (2) din același text legal

amintit menționează următoarele " Nu sunt supuse suspendării de drept

prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva

acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii

procedurii si nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva

debitorului; b) acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau

terților garanți."

Din interpretarea sistematică și

literală a dispozițiilor legale evocate, rezultă că legiuitorul a înțeles să

excepteze de la suspendarea de drept, căile de atac promovate de debitor

împotriva acțiunilor unor creditori începute înaintea deschiderii procedurii

insolvenței.

În speță, așa cum s-a arătat, cu

privire la pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, care este debitoarea

obligației de plată către reclamantul T.G., a fost deschisă procedura de

insolvență prin încheierea din 03 septembrie 2014 a Tribunalul București, iar

cererea introductivă de instanță a fost înregistrată în data de 30 aprilie

2013, deci anterior deschiderii procedurii insolvenței.

Prin urmare, în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/20.14, nefiind aplicabilă

ipoteza art. 75 alin. (1) din același act normativ.

Pentru considerentele mai sus arătate,

Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta SC IR.L.U. C.F.R. I.R.L.U.

SA, prin administrator judiciar F. Sprl, împotriva încheierii de ședință din

data de 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția I civilă, și în raport

de dispozițiile art. 497 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va casa

încheierea recurată, urmând a trimite cauza pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, prin administrator judiciar F. Sprl, împotriva

încheierii de suspendare din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția

litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 11898/99/2013.

Casează încheierea recurată și trimite

cauza Curții de Apel Iași, pentru continuarea judecății.

Potrivit art. 427 alin. (1) din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia se va comunica părților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 aprilie 2015.