ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1306/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 779 din 3 martie 2014 Tribunalul lași, secția I civilă, a admis acțiunea principală formulată de reclamantul T.l. și a obligat pârâtele SC Î.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA și SC C.F.R. I.R.L.U. SA, secția I.R.L.U. Pașcani să plătească reclamantului diferența dintre drepturile saiariaie, inclusiv sporurile și prima de vacanță, calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 1 aprilie 2010-31 decembrie 2010 raportat la zilele efectiv lucrate, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective precum și îa plata dobânzii legale B.N.R.

calculate de la momentul nașterii dreptului până la data plății efective; a obligat pârâtele să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010 raportat la zilele efectiv lucrate, conform art. 30 din contractul colectiv la nivel de grup de unități din transport feroviar actualizat cu indicele de inflație. Prin aceeași sentință, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului de acțiune cu privire la obligarea la plata premiului pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 și a respins această cerere; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru celelalte capete de cerere. Cererea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului lași la data de 30 martie 2013. Nemulțumită de soluție, pârâta SC Î.R.L.U.

C.F.R. I.R.L.U. SA a declarat apel împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 14 aprilie 2014. Prin încheierea de ședință din 16 septembrie 2014, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a dispus (în urma cererii formulate de Five SPRL, în calitate de administrator judiciar al SC Î.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA) suspendarea cauzei, în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența (act normativ abrogat la data de 28 iunie 2014 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2014 privind procedurile de preinsolvență și insolvența), reținând că prin încheierea din 3 septembrie 2014,Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis cererea debitorului SC Î.R.L.U.

C.F.R. I.R.L.U. SA, iar în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a deschis procedura generală împotriva debitorului și a desemnat administrator judiciar provizoriu pe Five Sprl. Împotriva încheierii din 16 septembrie 2014 a declarat recurs pârâta SC Î.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA prin administrator judiciar Five Sprl. Recurenta susține că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, împrejurare ce trebuia a fi observată de către instanța de apei în exercitarea rolului său activ. Recurenta nu a indicat temeiul juridic al recursului. La Înalta Curte recursul a fost înregistrat în data de 31 octombrie 2014 și fost repartizat spre soluționare completului CF7.

Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs și a întâmpinării formulate de intimatul T.l., prin care acesta a susținut admisibilitatea recursului, a solicitat admiterea lui și continuarea judecății îa Curtea de Apel Iași. La data de 30 ianuarie 2015, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu. Completul de filtru C7, la data de 03 februarie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 41-43 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Nu au fost înregistrate la dosarul cauzei puncte de vedere la raport. Întrucât nu toți membrii completului au fost de acord asupra admisibilității căii de atac, prin încheierea din camera de consiliu de la 30 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admis în principiu recursul și a fost acordat termen în ședință publică, la data de 15 mai 2015, conform art. 493 alin. (6) și (7) C. proc. civ. Recursul este admisibil pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ.

asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, iar potrivit alin. (2) recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe roi a procesului. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei, pronunțate în apel, într-un litigiu de muncă, litigiu care nu este supus recursului potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc.

civ. Din interpretarea dispozițiilor art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ., text legal anterior menționat, rezultă că recursul este admisibil în principiu, întrucât textul, în teza I nu face distincție, după cum încheierea de suspendare a judecății este pronunțată într-o cauză în care hotărârea care finalizează procesul este sau nu definitivă și, întrucât potrivit tezei a II-a, numai când suspendarea judecății a fost dispusă de Înalta Curte, hotărârea este definitivă. Recursul împotriva unei încheieri de suspendare a judecății cauzei pronunțată de o judecătorie, un tribunal sau o curte de apel este admisibil, indiferent că procesul se finalizează cu o hotărârea nedefinitivă sau definitivă.

Numai recursul declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecății cauzei pronunțate de Înalta Curte este inadmisibil. Textul reglementează o singură excepție de la regula posibilității atacării separate a încheierii de suspendare a judecății cauzei, neputând fi extinsă această excepție. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor recurentei, a întâmpinării formulate de intimații l-pârât T.l., având în vedere raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele următoare: Prioritar, se impune a se preciza că în raport de motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, neîncadrate în drept de către recurentă, acestea vizează greșita aplicare de către instanța de apei a dispozițiilor procedurale, critica încadrându-se motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art 488 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Prin urmare, prezenta cale de atac urmează a fi analizată din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din aceiași act normativ, De asemenea, se impune a se face mențiunea cu privire la cadrul normativ incident cauzei. La data de 28 iunie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insoivența, publicată în M. Of. la data de 25 iunie 2014, care a abrogat Legea nr. 85/2006. Potrivit art. 343 din Legea nr. 85/2014 procesele începute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date. Cererea de suspendare formulată de Five Sprl în calitate de administrator judiciar al pârâtei debitoare SC Î.R.L.U.

C.F.R. I.R.L.U. SA, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Se reține însă că, urmare a cererii formulate de debitoarea SC Î.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA la data de 20 august 2014, Tribunalul București, secția a Vll-a civilă, prin încheierea din 03 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 28428/3/2014, a constatat deschisă procedura insolvenței cu privire la aceasta, în temeiul art 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și a desemnat administrator judiciar provizoriu pe Five Sprl. Prin urmare, se constată că în mod greșit, instanța de apel a menționat în cuprinsul încheierii ce face obiectul prezentei căi de atac, ca temei de drept al suspendării apelului, dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât procedura insolvenței pârâtei este reglementată de dispozițiile Legii nr. 85/201, devenind aplicabile prevederile art. 75 din acest act normativ.

Potrivit art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în M. Of. la data de 25 iunie 2014, în temeiul căreia a fost deschisă procedura de insolvență a pârâtei, "Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți. Prin urmare, din interpretarea sistematică și literală a dispozițiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a înțeles să excepteze de la suspendarea de drept, căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unor creditori începute înaintea deschiderii procedurii.

În cauza de față, așa cum s-a arătat, cu privire la pârâta SC Î.R.L.U. C.F.R. Î.R.L.U. SA, debitoare a obligației de plată către reclamantul T.l. a diferenței dintre drepturile salariale (conform sentinței civile nr. 779 din 03 martie 2014 Tribunalul Iași, secția I civilă), prin încheierea din 03 septembrie 2014, Tribunalul București a dispus deschiderea procedurii de insolvență. De asemenea, se reține că acțiunea reclamantului T.l. a fost înregistrată anterior datei la care a fost deschisă procedura insolvenței cu privire la pârâta SC Î.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, respectiv la data de 30 aprilie 2013. Totodată, apelul împotriva sentinței tribunalului a fost promovat de debitoarea SC Î.R.L.U.

C.F.R. I.R.L.U. SA la data de 14 aprilie 2014. Reiese deci că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în cauză nefiind incident motivul de suspendare de drept a căii de atac, prevăzut de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, pentru motivele arătate anterior. Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta SC Î.R.L.U. C.F.R. Î.R.L.U. SA prin administrator judiciar Five Sprl împotriva încheierii de ședință din data de 16 septembrie 2014 a Curții de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, și, în raport de dispozițiile art. 497 C. proc. civ., va casa încheierea recurată și va trimite cauza pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În majoritate, admite recursul declarat de pârâta SC Î.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, cu sediul în București, sector 1, prin administrator judiciar Five Sprl, cu sediul în București, sector 1, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T.l., domiciliat în sat. Ruginoasa, comuna Ruginoasa, jud. Iași, cu domiciliul ales la Cabinet individual de avocatură G.R., cu sediul în Roman, jud. Neamț, și intimata-pârâtă SC C.F.R. I.R.L.U. SA, secția I.L.R.U. Pașcani, cu sediul în Pașcani, jud. Iași, împotriva încheierii din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Casează încheierea recurată și trimite cauza Curții de Apel Iași pentru continuarea judecății.

Definitivă. Potrivit art. 427 alin. (1) C. proc. civ., decizia se va comunica părților. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2015.