ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1444/2015

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul C.T. a solicitat instanței obligarea pârâtelor

SC CFR IRLU SA și SC CFR IRLU SA - Secția IRLU Pașcani la plata diferenței dintre

drepturile salariale, inclusiv sporurile și prima de vacanță, calculate în raport

de salariul de bază minim brut de 700 RON, conform art. 41 alin. (3) lit. a) din

Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi pe anii 2008-2010

și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 1 aprilie 2010 - 31

decembrie 2010 raportat la zilele efectiv lucrate, actualizată cu indicele de inflație

de la data nașterii dreptului până la data plății efective precum și la plata dobânzii

legale BNR calculate de la momentul nașterii dreptului până la data plății efective

precum și la plata salariului suplimentar pentru anii 2009 și 2010 raportat la zilele

efectiv lucrate, conform art. 30 din Contractul colectiv la nivel de grup de unități

din transport feroviar actualizat cu indicele de inflație.

Prin sentința civilă

nr. 769 din 3 martie 2014 Tribunalul Iași, în majoritate, a admis excepția prescripției

dreptului la acțiune în ceea ce privește obligarea la plata premierii pentru

Ziua Feroviarului pe anul 2010 și in consecință a respins această cerere, a

respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru celelalte capete

de cerere, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.T. în contradictoriu

cu pârâtele SC CFR IRLU SA și SC CFR IRLU SA - Secția IRLU Pașcani. A obligat

pârâtele să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale, inclusiv

sporurile și prima de vacanță, calculate în raport de salariul de bază minim brut

de 700 RON, conform art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic

la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv

plătite pentru perioada 01 aprilie 2010-31 decembrie 2010, raportat la zilele efectiv

lucrate, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului

până la data plății efective precum și la plata dobânzii legale BNR calculate

de la momentul nașterii dreptului până la data plății efective. A obligat

pârâtele să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010

raportat la zilele efectiv lucrate, conform art. 30 din Contractul colectiv de muncă

la nivel de grup de unității din transportul feroviar, actualizat cu indicele de

inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective

precum și la plata dobânzii legale BNR calculate de la momentul nașterii dreptului

până la data plății efective. A obligat pârâtele la plata sumei de 300 RON,

reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 14 aprilie

2014 pârâta SC Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje

- C.F.R. IRLU SA a declarat apel împotriva acestei sentințe.

Urmare a cererii formulate

de pârâta debitoare SC Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje CFR IRLU SA,

la data de 20 august 2014 și înregistrată sub nr. 28428/3/2014, Tribunalul București,

secția a VII-a civilă, prin încheierea din 03 septembrie 2014, a constatat deschisă

procedura insolvenței cu privire la aceasta în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea

nr. 85/2014 și a desemnat administrator judiciar provizoriu pe F. SPRL.

În cursul judecării apelului

declarat de pârâta debitoare SC Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje SA

împotriva sentinței civile nr. 769 din 03 martie 2014 a Tribunalului Iași, administratorul

judiciar al pârâtei a formulat cerere, prin care a solicitat suspendarea de drept

a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Curtea de Apel Iași,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin încheierea de ședință din 16

septembrie 2014, a constatat suspendat, de drept, apelul declarat de pârâtă.

La data de 13

octombrie 2014 a fost înregistrată cererea de recurs formulată de SC Întreținere

și Reparații Locomotive și Utilaje CFR IRLU SA prin administrator judiciar F. SPRL

împotriva încheierii de suspendare din data de 16 septembrie 2014, pronunțată de

Curtea de Apel Iași.

Recursul a fost înaintat

spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenta criticând

măsura suspendării dispuse de către instanța de apel din perspectiva greșitei aplicări

a dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, reglementări neincidente în speță,

împrejurare ce trebuia a fi observată de către instanța de apel în exercitarea rolului

său activ.

În drept, calea de atac

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ.

În raport de dispozițiile

art. 490 alin. (2) C. proc. civ., la data de 20 noiembrie 2014, cererea de recurs

a fost comunicată intimaților, conform dovezilor aflate la dosar.

Cu respectarea termenului

legal prevăzut de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., intimatul C.T. a formulat întâmpinare,

comunicată celorlalte părți la data de 16 decembrie 2014, conform dovezilor, prin

care a solicitat admiterea recursului, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora “Nu sunt supuse suspendării

de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva

acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii

și nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului;

b) acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți”.

Pe baza cererii de recurs

și a întâmpinării, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a

dispus întocmirea raportului, care a fost comunicat părților în vederea formulării

punctelor de vedere.

În raport de dispozițiile

art. 493 alin. (4) C. proc. civ., constatând expirat termenul pentru depunerea punctelor

de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul

art. 493 alin. (7) din același act normativ, completul de filtru, prin încheierea

din camera de consiliu din 23 aprilie 2015, a admis în principiu recursul formulat

de pârâta SC Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje - CFR IRLU SA prin administrator

judiciar F. SPRL împotriva încheierii de ședință din data de 16 septembrie 2014

a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Prin aceeași

încheiere, a fixat termen de judecată la data de 28 mai 2015, când a constatat caracterul

fondat al recursului pentru următoarele considerente:

Prioritar, se impune a

se preciza că, în raport de motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs,

neîncadrate în drept de către recurentă, acestea vizează greșita aplicare de către

instanța de apel a dispozițiilor legale incidente, critica încadrându-se motivului

de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, prezenta

cale de atac urmează a fi analizată din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat

de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același act normativ.

De asemenea, se impune

a se face mențiunea cu privire la cadrul normativ incident cauzei.

La data de 28 iunie 2014

a intrat în vigoare Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței

și de insolvență, publicată în M. Of. la data de 25 iunie 2014, care a abrogat Legea

nr. 85/2006. Cererea de suspendare formulată de F. SPRL, în calitate de administrator

judiciar al pârâtei debitoare SC Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje

CFR IRLU SA, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Procedura de deschidere

a insolvenței pârâtei SC Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje CFR IRLU

SA a fost declarată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014, așa cum reiese din

încheierea de ședință din 03  septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. 28428/3/2014.

Prin urmare, se constată

că în mod greșit, instanța de apel a menționat în cuprinsul încheierii ce face obiectul

prezentei căi de atac, ca temei de drept al suspendării apelului, dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât, pe de o parte aceste dispoziții erau abrogate

la data pronunțării, iar, pe de altă parte, procedura de deschidere a insolvenței

pârâtei a fost dată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014.

Împrejurarea că, la data

la care a fost înregistrat dosarul în care a fost pronunțată încheierea recurată,

erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 85/2006, nu poate atrage incidența acestora,

de vreme ce intrarea în insolvență a pârâtei a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 85/2014.

Din istoricul rezumat

al cauzei, rezultă că atât cererea introductivă, înregistrată la data de 30

aprilie 2013, cât și calea de atac a apelului, înregistrată la data de 14

aprilie 2014, au fost anterioare deschiderii procedurii insolvenței la data de 03

septembrie 2014.

Dispozițiile art. 342

din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență

prevăd următoarele: “Dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura în care

nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. și ale C. civ.”.

Potrivit dispozițiile

art. 412 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. “Judecarea cauzelor se suspendă de drept

prin deschiderea procedurii insolvenței în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive,

dacă debitorul trebuie reprezentat, până la numirea administratorului ori lichidatorului

judiciar”.

Prin urmare, una dintre

cauzele de suspendare de drept a judecății este reprezentată de deschiderea procedurii

insolvenței, fără ca legiuitorul să circumstanțieze partea care este supusă acestei

proceduri. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere

debemus, rezultă că deschiderea procedurii insolvenței conduce la suspendarea de

drept a procesului atunci când privește fie pe reclamant, fie pe pârât.

Dispozițiile art. 412

alin. (1) pct. 6 C proc. civ. au valoare de normă generală în raport cu prevederile

Legii nr. 85/2006, respectiv Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, așa

cum reiese din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006,

respectiv a art. 342 din Legea nr. 85/2014.

Din această constatare

rezultă că norma din C. proc. civ. este incidentă numai în cazul în care legea specială

nu conține o soluție proprie, derogatorie de la dreptul comun.

Potrivit art. 75

alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și

de insolvență, în temeiul căreia a fost deschisă procedura de insolvență a pârâtei,

“De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare,

extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra

averii debitorului”.

Alin. (2) din același

text legal amintit menționează următoarele “Nu sunt supuse suspendării de drept

prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor

unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile

civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acțiunile judiciare

îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți”.

Prin urmare, din interpretarea

sistematică și literală a dispozițiilor legale evocate, rezultă că legiuitorul a

înțeles să excepteze de la suspendarea de drept, căile de atac promovate de debitor

împotriva acțiunilor unor creditori, începute înaintea deschiderii procedurii.

În cauza de față, așa

cum s-a arătat, cu privire la pârâta SC Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje

CFR IRLU SA, debitoare a obligației de plată către reclamantul C.T., prin încheierea

din 03 septembrie 2014, Tribunalul București a constatat deschisă procedura de insolvență.

De asemenea, se constată

că acțiunea reclamantului C.T. a fost înregistrată anterior datei la care a fost

deschisă procedura insolvenței cu privire la pârâta SC Întreținere și Reparații

Locomotive și Utilaje CFR IRLU SA, respectiv la 30 aprilie 2013.

Totodată, apelul împotriva

sentinței tribunalului a fost promovat de debitoarea SC Întreținere și Reparații

Locomotive și Utilaje CFR IRLU SA la data de 14 aprilie 2014.

Reiese, deci, că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în cauză nefiind

incident motivul de suspendare de drept a căii de atac, prevăzut de dispozițiile

art. 75 alin. (1) din același act normativ.

Pentru considerentele

mai sus arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta SC Întreținere

și Reparații Locomotive și Utilaje - CFR IRLU SA prin administrator judiciar F.

SPRL împotriva încheierii de ședință din data de 16 septembrie 2014 a Curții de

Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, și, în raport de dispozițiile

art. 497 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va casa încheierea recurată

și va trimite cauza pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta SC Întreținere și Reparații, Locomotive și Utilaje - CFR IRLU SA prin

administrator judiciar F. SPRL împotriva încheierii din 16 septembrie 2014 a Curții

de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Casează încheierea recurată

și trimite cauza Curții de Apel Iași pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2015.