ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3127/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții P.L. și P.M. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea parțială a Hotărârii din 11 noiembrie 2010 de stabilire a despăgubirilor și obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri în cuantum de 84 RON/mp. Prin Sentința civilă nr. 3587 din 19 iunie 2012, Tribunalul Constanța a respins acțiunea reclamanților ca nefondată. Instanța a avut în vedere următoarele considerente: Raportul de expertiză efectuat în cauză determină, prin raportarea la standardele de evaluare internațională, valoarea de piață a metrului pătrat din parcela indicată de către reclamanți ca fiind de 1,6 euro/mp, valoare stabilită prin metoda comparației relative.

Instanța a considerat că nu poate reține concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, întrucât experții au stabilit valoarea de circulație a unui metru pătrat de teren raportându-se la anunțurile de la mica publicitate, evaluarea fiind efectuată prin metoda comparației relative-comparabila 4 - prin raportare la zona Oieriei Palas, jud. Constanța, care se află pe drumul Constanța, Valu Traian, prețul unui metru pătrat fiind de 1,60 euro/mp. Prin același raport de expertiză, terenul expropriat a fost identificat ca fiind situat în extravilanul orașului Murfatlar, jud. Constanța, la sud est, spre limita de hotar cu localitatea Siminoc, fiind evident că acest teren nu poate fi comparat ca valoare cu terenul la care experții s-au raportat, situat în zona Oieriei Palas.

Pe de altă parte, în condițiile în care piața terenurilor agricole este practic inactivă, nu are relevanță numărul ofertelor de vânzare de pe internet și prețul la care se dorește a se tranzacționa, deoarece valoarea terenului în litigiu trebuie să se raporteze la prețul efectiv la care s-a tranzacționat un imobil cu aceleași caracteristici ca cel din litigiu și nu la prețul din oferte. În aceste condiții, instanța a apreciat că valoarea despăgubirilor stabilită prin hotărârea contestată este o valoarea reală și nu derizorie. În ceea ce privește prejudiciul încercat de către reclamanți prin daunele produse ca urmare a exproprierii, instanța a apreciat că nu s-au produs dovezi în acest sens, aspect reținut și de către experți prin raportul de expertiză.

În ceea ce privește daunele privind pierderea recoltei, s-a stabilit că la data exproprierii terenul era liber de culturi, iar cu referire la prejudiciul cauzat prin secționarea parcelei, s-a constatat că parcelele rămase pot fi lucrate cu utilaje agricole, iar trecerea pe sub autostradă se realizează odată cu modificarea proiectului prin podețe subterane, astfel că cererea privind acordarea de daune nu se justifică. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții P.L. și P.M., iar prin Decizia civilă nr. 11 C din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins apelul, ca nefondat.

Răspunzând criticilor formulate prin motivele de apel, instanța de apel a reținut următoarele: Cu privire la prima critică ce vizează legea aplicabilă prezentului litigiu, curtea de apel a apreciat că tribunalul s-a raportat în mod corect la prevederile Legii nr. 198/2004 și ale Legii nr. 33/1994, chiar dacă nu a detaliat considerentele pentru care nu a analizat cauza în conformitate cu temeiul în drept evocat prin cererea de chemare în judecată - Legea nr. 255/2010. Potrivit art. 6 alin. (1) C. civ., legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta neavând putere retroactivă, iar conform alin. (2), actele juridice încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii lor.

În speță, obiectul contestației l-a constituit Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 11 noiembrie 2010, emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 198/2004. Adoptarea, la 14 decembrie 2010, a Legii nr. 255/2010 prin care s-a abrogat Legea nr. 198/2004 nu poate produce efecte juridice asupra legalității și temeiniciei acestui act juridic, iar împrejurarea că prin art. 32 din Legea nr. 255/2010 se arată că: "în cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi" nu conduce la concluzia că pentru contestarea actelor juridice emise sub imperiul legii vechi se aplică legea nouă, ci doar că procedurile aflate în derulare urmează să aibă în vedere reglementarea intrată în vigoare.

Instanța de apel a reținut că nu sunt întemeiate nici criticile reclamanților legate de modalitatea de determinare prealabilă, prin Nota de fundamentare la H.G. nr. 415/2010, a evaluărilor de către experții A.N.E.V.A.R., legate de neprezentarea dovezilor privind plata de către expropriator a sumei calculate cu titlul de despăgubiri, precum și interpretările care ar reieși din norma adoptată ulterior emiterii hotărârii contestate, câtă vreme ceea ce verifică instanța este abordarea corectă de către C.N.A.D.N.R., prin Comisia constituită la nivelul localității Medgidia, a despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru suprafața expropriată conform Legii nr. 198/2004.

Susținerile reclamanților potrivit cărora exproprierea este nelegală câtă vreme nu există "despăgubiri prealabile", conforme normei constituționale, sunt lipsite de relevanță deoarece nu problema neconsemnării la dispoziția expropriatului a sumelor acordate ca despăgubire a fost pusă în discuție prin acțiunea formulată la 24 februarie 2011, ci nemulțumirea reclamanților, titulari ai dreptului de proprietate, asupra cuantumului acestor despăgubiri oferite prin hotărârea atacată.

Cu aceleași argumente instanța a apreciat ca neîntemeiate acele susțineri ale reclamanților care tind să supună exproprierea regimului juridic al actelor bilaterale, translative de drepturi, supuse unei "condiții suspensive" – aceea a plății prealabile a "prețului". Exproprierea fiind un mod legal de pierdere a dreptului de proprietate pentru o cauză de utilitate publică, iar nu un act juridic sinalagmatic, de transmitere a dreptului real în temeiul unei convenții, plata prealabilă a unei despăgubiri nu este o "condiție suspensivă" a procedurii, ci un imperativ decurgând inclusiv din textul art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv acela de a prelua legitim proprietatea unei persoane în schimbul unei "juste despăgubiri". Cu privire la valoarea terenului în suprafață de 2.611 mp, situat în extravilanul localității Medgidia, județul Constanța reprezentând parcela expropriată în vederea realizării lucrării de utilitate publică "Autostrada București - Constanța, tronsonul 6, Cernavodă Constanța", curtea de apel a constatat că sunt nefondate criticile apelanților reclamanți, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică sub acest aspect.

Dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 impun calcularea despăgubirilor în funcție de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială. La această cerință urmează a fi subsumate probele administrate, inclusiv în apel, norma enunțată impunându-se deopotrivă experților, cât și instanțelor, iar în această teză probatorie nu se pot include actele încheiate mult anterior emiterii hotărârii, cum e cazul în speță al contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 6 februarie 2008 la B.N.P. B., care ar atesta o valoare de 3 euro/mp, ori contracte încheiate ulterior exproprierii cum este cazul contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 2 februarie 2012 la B.N.P.

S. Elementele care au determinat formarea prețului imobilului expropriat au fost evidențiate în raportul de evaluare întocmit de expropriator și față de criteriul determinant stabilit prin art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că în mod corect s-a concluzionat că valoarea pacelei este de 10.800 RON, respectiv 1 euro/mp. Această valoare este comparabilă cu prețul de achiziție practicat pe metru pătrat pentru terenuri similare, așa cum ele sunt consemnate, în principal, în contracte de vânzare-cumpărare încheiate într-o perioadă cât mai apropiată de momentul evaluării pentru expropriere. Instanța a mai reținut că terenul expropriat de la reclamanții P.L.

și M. este destinat exclusiv pentru exploatarea agricolă - cultură cereale; având în vedere această destinație la data exproprierii, reclamanții nu pot pretinde evaluarea lui ca teren destinat exploatării viticole, chiar dacă zona Murfatlar este o zonă viticolă, pentru că terenul reclamanților nu cuprindea nicio investiție de plantație viticolă sau pomicolă precum în cazul altor terenuri expropriate în această localitate Susținerile apelanților reclamanți în sensul că valoarea stabilită de expropriator și însușită de instanța de fond - 10.800 RON, reprezentând 1 euro/mp nu este justă și proporțională cu prejudiciul suferit de reclamanți prin expropriere întrucât nu a avut în vedere cea mai bună utilizare a terenului pentru producția agricolă - sunt nefondate în condițiile în care s-a dovedit că în anul 2010 pentru terenuri similare înstrăinate pe piața liberă, situate în extravilanul orașului Murfatlar, în afara ariei de expropriere, proprietarii vânzători au încasat prețuri inferioare despăgubirilor plătite de stat, respectiv 0,65 - 0,66 lei/mp (aprox.

0,15 euro/mp), astfel cum rezultă din adresa nr. 615/2012 comunicată instanței de apel de B.N.P. B.M.L. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții P.L. și P.M. Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Reclamanții au depus la dosarul cauzei acte de vânzare-cumpărare prin care au dovedit că, în aceeași arie agricolă, s-au vândut terenuri agricole la prețuri mult mai mari. La data formulării acțiunii, cadrul legal în materia exproprierilor pentru cauză de utilitate publică era reglementat prin Legea nr. 33/1994 (publicată în M. Of.

nr. 139/02.06.1904), fiind prin urmare aplicabile prezentului litigiu prevederile art. 26. Legea cadru în materia exproprierilor a stabilit un criteriu legal ce trebuie avut în vedere de comisia de experți numită de instanța în conformitate cu dispozițiile art. 25 din lege, în sensul că evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii prin care se stabilește cuantumul despăgubirii. Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică imobiliară agricolă.

Deși nici comisia de experți nu a apreciat corect valoarea terenului din zona Murfatlar, acest teren fiind situat într-o zona viticolă recunoscută național și internațional, valoarea de circulație a acestor terenuri fiind apreciată între 5 și 15 euro/mp, totuși a acordat o valoare mai mare decât cea stabilită discreționar de pârâtă. Aceasta în condițiile în care experții nu au avut în vedere la stabilirea valorii imobilului expropriat înscrisuri autentice prin care terenurile din zonă au fost tranzacționate. Experții nu au avut în vedere pierderea recoltei agricole, care a fost distrusă cu aproximativ o lună înainte de recoltare, fără să explice această concluzie. Cu privire la prejudiciul cauzat prin secționarea terenului, experții apreciază că "nu este cazul", ceea ce arată superficialitatea cu care au realizat această expertiză.

Experții nu au observat că terenul este secționat chiar pe mijlocul suprafeței expropriate, or în acea zonă din mijloc nu sunt drumuri de acces la suprafața secționată, motiv pentru care vor exista costuri suplimentare pentru lucrarea suprafețelor de teren secționate. Recurenții arată că au depus înscrisuri prin care au dovedit că s-au vândut terenuri agricole în aceeași zonă administrativ-teritorială cu prețuri cuprinse între 6,42 euro/mp și 15 euro/mp. Sintagma "prețul cu cam se vând, în mod obișnuit, imobilele" are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.

Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Confirmând hotărârea primei instanțe care și-a întemeiat soluția pronunțată pe raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a fondului, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Art. 26 din Legea nr. 33/1994 dispune că: "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (…)". Prin urmare, este evident că instanța de judecată, în stabilirea cuantumului despăgubirilor, trebuie, pe de o parte, să se raporteze la valoarea de tranzacționare, iar pe de altă parte, să aibă în vedere acea valoare de tranzacționare de la data întocmirii raportului de expertiză.

În cauză, raportul de expertiză a fost efectuat la data de 24 ianuarie 2012, iar în cuprinsul său, experții menționează că au avut în vedere metoda comparației relative - comparabila 4 adică un "teren în suprafață de 28.125 mp, zona Oierie Palas, jud. Constanța, aflat pe drumul Constanța, Valu lui Traian, pe partea dreaptă, la 600 m apropriere de utilități". Prin urmare, experții nu au avut în vedere tranzacții imobiliare de la data întocmirii raportului de expertiză, cu privire la terenuri de același fel aflate în unitatea administrativ teritorială. Mai mult, deși în faza de judecată a apelului au fost depuse contracte de vânzare-cumpărare încheiate la nivelul anilor 2011 și 2012 (raportul de expertiză fiind efectuat în cauză la data de 24 ianuarie 2012), curtea de apel a refuzat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză.

Considerentele cuprinse în decizia recurată în sensul că actele de vânzare-cumpărare depuse în apel nu justifică efectuarea unui supliment de expertiză deoarece sunt încheiate fie mult anterior exproprierii, fie ulterior acestui moment, sunt nelegale. Nu momentul efectuării exproprierii interesează în stabilirea prețului prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, ci data întocmirii raportului de expertiză, așa cum în mod expres se prevede în cuprinsul art. 26 din Legea nr. 33/1994. Fundamentându-și hotărârea pe concluziile raportului de expertiză efectuat la judecarea în primă instanță a cauzei, curtea de apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care impun în mod expres obligația instanței de a ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

În consecință, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării va fi efectuat un nou raport de expertiză, cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, prin care să fie stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat în raport de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză și vor fi administrate dovezi care să probeze tranzacțiile efectuate în aceste condiții.

În ceea ce privește dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, Înalta Curte reține că, potrivit acestor prevederi legale, în cuantumul despăgubirilor acordate pentru expropriere, este inclusă atât valoarea reală a bunului cât și contravaloarea prejudiciului cauzat proprietarului. Concluzia se întemeiază atât pe interpretarea gramaticală a prevederilor analizate - "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului" - cât și pe cea logică, rezultată din coroborarea cu alin. (2) al aceluiași articol, care impune pentru instanță obligația de a ține seama în calculul cuantumului despăgubirilor, atât de prețurile de vânzare ale imobilelor (în determinarea valorii reale a imobilului), cât și de daunele aduse proprietarilor (în stabilirea prejudiciului cauzat).

Însă, în aplicarea principiilor care guvernează desfășurarea procesului civil, acordarea, în temeiul art. 26 din Legea nr. 33/1994, a daunelor pentru prejudiciul cauzat, ca o componentă a despăgubirilor cuvenite pentru expropriere, nu poate fi făcută în afara unei solicitări formulate în acest sens de persoana expropriată, ori în lipsa probării existenței și a caracterului cert al unui astfel de prejudiciu. De aceea, cu ocazia rejudecării, în raport de probele ce se vor administra, instanța de apel urmează a verifica și dacă prejudiciul a cărui acoperire se solicită (astfel cum este acesta precizat prin cererea de chemare în judecată) este sau nu un prejudiciu cert și care este eventuala sa întindere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții P.L. și P.M. împotriva Deciziei civile nr. 11 C din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AS