ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2329/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții

G.V., G.E. și G.R.D. prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad au

solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC A.U. SA

- G.W.S. Arad la plata sumei de 135.000 euro echivalentul în lei la cursul B.N.R.

la data plății efective reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul

suferit.

Prin încheierea din data de 10

februarie 2009 Tribunalul Arad a dispus conexarea Dosarului nr. 501/108/2008 având

ca obiect pretențiile formulate de către reclamanții G.M. în nume propriu și ca

tutore al lui G.C.F. privind obligarea pârâtei SC A.U. SA - G.W.S. Arad la

plata unor despăgubiri civile în cuantum de 80.000 euro.

Prin cererile de intervenție în

interes propriu K.R.M. și K.T.S. au solicitat plata unor despăgubiri morale în

cuantum de 50.000 euro pentru fiecare și S.D.L. și N.C. au solicitat plata unor

despăgubiri morale în cuantum de 100.000 euro pentru fiecare achitabili în lei

la cursul B.N.R. din data plății.

Prin

sentința comercială

nr. 1050

din data de

26 mai 2008

Tribunalul Arad, secția comercială, a

admis acțiunea reclamanților, a admis în principiu și în fond cererile de

intervenție în interes propriu formulate de K.R.M. și K.T.S., S.D.L. și N.C.. A

fost obligată pârâta să plătească reclamantului Gheorghiu Vasilica suma de 50.000

euro, reclamantei G.E. suma de 50.000 euro, reclamantei G.R.D. suma de 35.000

euro, reclamantei G.M. suma de 30.000 euro și reclamantului G.C.F. suma de

50.000 euro sau echivalentul in lei al sumelor la cursul B.N.R. de la data

producerii accidentului - 16 decembrie 2007 cu titlu de daune morale. A fost

obligată pârâta să plătească reclamanților G.M. și G.C.F. suma de 1800 lei cu

titlu de cheltuieli de judecata. A fost obligată parata să plătească fiecărui

intervenient suma de 50.000 euro sau echivalentul in lei al acestei sume la

cursul B.N.R. de la data producerii accidentului - 16 decembrie 2007 cu titlu

de daune morale.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut

că sunt întrunite condițiile răspunderii

civile delictuale în cazul evenimentului rutier ce a avut loc la data de 16

decembrie 2007 și pentru că la data producerii evenimentului rutier

autoturismul Mercedes a fost asigurat pentru răspundere civilă obligatorie sunt

incidente prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind răspunderea

asiguratorului. Potrivit probațiunii testimoniale, atât reclamanții cât și

intervenienții în interes propriu au fost prejudiciați moral ca urmare a

decesului rudelor și în mod evident, prejudiciul moral nu poate fi cu

exactitate cuantificat.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței instanței de fond, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timișoara

prin Decizia nr. 212/A din 17 decembrie 2009.

În fundamentarea acestei decizii,

instanța de apel a apreciat că

prima instanță nu a acordat mai mult decât s-a cerut,

întrucât reclamanții prin cererea de chemare în judecată au solicitat 135.000

euro fără a preciza cât anume pentru fiecare, iar modul în care prima instanță

a înțeles să repartizeze fiecărui reclamant nu afectează suma totală ce a fost

cerută de acești reclamanți, împreună.

Cât privește

moneda în care pârâta a fost obligată să facă plățile, aceasta are opțiunea de

a alege modalitatea de plată în moneda națională, respectând astfel prevederile

art. 12 alin. (3) din Normele R.C.A. Prin cuantificarea despăgubirilor în euro

nu i s-a cauzat pârâtei nici un prejudiciu, atâta timp cât i s-a dat

posibilitatea de a plăti în moneda națională.

Referitor la

cuantumul despăgubirilor s-a constatat că adiționând sumele acordate de către

prima instanță, că totalul acestora este de 415.000 euro, deci sub limita

maximă stabilită pentru anul 2007, anul în care accidentul cauzator de

prejudicii s-a produs.

Pentru stabilirea

cuantumului despăgubirilor s-a apreciat că, instanța de fond, față de

intensitatea suferințelor psihice suferite de către reclamanți și

intervenienți, a fixat aceste despăgubiri într-un cuantum rezonabil.

Criticile privind

obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata în prima instanță sunt,

nefondate, întrucât, conform art. 50 alin. (1) din Legea nr. 136/1995,

despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le

plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor

păgubite prin vătămare corporala sau deces. Prezentul proces este unul civil

(în sens larg), pornit ca atare, iar nu ca o acțiune civila alăturata

procesului penal, astfel ca nu sunt aplicabile prevederile art. 5 din Normele

aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 113133/2006, norme care se refera strict la

procesul penal.

Împotriva acestei decizii pârâta SC

U.A. SA - Sucursala Arad a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate

în sensul diminuării sumelor acordate cu titlu de daune morale și respingerea

capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, conform art. 137 C.

proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997,

modificată și completată și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a

reținut:

Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normative, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de

persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la

termenul stabilit de instanță.

Având în vedere criticile formulate în

recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11

din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina

recurentei, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 10635,62

lei și 5 lei timbru judiciar (fila 27 dosar recurs).

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Constatând că recursul nu a fost

timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare

potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 18 iunie 2010, când

procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de

obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din

Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea recursului pârâtei,

ca netimbrat.

Având în vedere dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta SC

U.A. SA - sucursala Arad împotriva Deciziei comerciale nr. 212/A din 17

decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca netimbrat.

Obligă recurenta pârâtă la 4.000 lei

cheltuieli de judecată către intimata reclamantă G.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 iunie 2010.