ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2329/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții G.V., G.E. și G.R.D. prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC A.U. SA - G.W.S. Arad la plata sumei de 135.000 euro echivalentul în lei la cursul B.N.R. la data plății efective reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit. Prin încheierea din data de 10 februarie 2009 Tribunalul Arad a dispus conexarea Dosarului nr. 501/108/2008 având ca obiect pretențiile formulate de către reclamanții G.M. în nume propriu și ca tutore al lui G.C.F. privind obligarea pârâtei SC A.U. SA - G.W.S. Arad la plata unor despăgubiri civile în cuantum de 80.000 euro.

Prin cererile de intervenție în interes propriu K.R.M. și K.T.S. au solicitat plata unor despăgubiri morale în cuantum de 50.000 euro pentru fiecare și S.D.L. și N.C. au solicitat plata unor despăgubiri morale în cuantum de 100.000 euro pentru fiecare achitabili în lei la cursul B.N.R. din data plății. Prin sentința comercială nr. 1050 din data de 26 mai 2008 Tribunalul Arad, secția comercială, a admis acțiunea reclamanților, a admis în principiu și în fond cererile de intervenție în interes propriu formulate de K.R.M. și K.T.S., S.D.L. și N.C.. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului Gheorghiu Vasilica suma de 50.000 euro, reclamantei G.E. suma de 50.000 euro, reclamantei G.R.D. suma de 35.000 euro, reclamantei G.M.

suma de 30.000 euro și reclamantului G.C.F. suma de 50.000 euro sau echivalentul in lei al sumelor la cursul B.N.R. de la data producerii accidentului - 16 decembrie 2007 cu titlu de daune morale. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților G.M. și G.C.F. suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. A fost obligată parata să plătească fiecărui intervenient suma de 50.000 euro sau echivalentul in lei al acestei sume la cursul B.N.R. de la data producerii accidentului - 16 decembrie 2007 cu titlu de daune morale. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în cazul evenimentului rutier ce a avut loc la data de 16 decembrie 2007 și pentru că la data producerii evenimentului rutier autoturismul Mercedes a fost asigurat pentru răspundere civilă obligatorie sunt incidente prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind răspunderea asiguratorului.

Potrivit probațiunii testimoniale, atât reclamanții cât și intervenienții în interes propriu au fost prejudiciați moral ca urmare a decesului rudelor și în mod evident, prejudiciul moral nu poate fi cu exactitate cuantificat. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timișoara prin Decizia nr. 212/A din 17 decembrie 2009. În fundamentarea acestei decizii, instanța de apel a apreciat că prima instanță nu a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamanții prin cererea de chemare în judecată au solicitat 135.000 euro fără a preciza cât anume pentru fiecare, iar modul în care prima instanță a înțeles să repartizeze fiecărui reclamant nu afectează suma totală ce a fost cerută de acești reclamanți, împreună.

Cât privește moneda în care pârâta a fost obligată să facă plățile, aceasta are opțiunea de a alege modalitatea de plată în moneda națională, respectând astfel prevederile art. 12 alin. (3) din Normele R.C.A. Prin cuantificarea despăgubirilor în euro nu i s-a cauzat pârâtei nici un prejudiciu, atâta timp cât i s-a dat posibilitatea de a plăti în moneda națională. Referitor la cuantumul despăgubirilor s-a constatat că adiționând sumele acordate de către prima instanță, că totalul acestora este de 415.000 euro, deci sub limita maximă stabilită pentru anul 2007, anul în care accidentul cauzator de prejudicii s-a produs. Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a apreciat că, instanța de fond, față de intensitatea suferințelor psihice suferite de către reclamanți și intervenienți, a fixat aceste despăgubiri într-un cuantum rezonabil.

Criticile privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata în prima instanță sunt, nefondate, întrucât, conform art. 50 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporala sau deces. Prezentul proces este unul civil (în sens larg), pornit ca atare, iar nu ca o acțiune civila alăturata procesului penal, astfel ca nu sunt aplicabile prevederile art. 5 din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 113133/2006, norme care se refera strict la procesul penal. Împotriva acestei decizii pârâta SC U.A. SA - Sucursala Arad a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul diminuării sumelor acordate cu titlu de daune morale și respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut: Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normative, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță.

Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentei, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 10635,62 lei și 5 lei timbru judiciar (fila 27 dosar recurs). Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 18 iunie 2010, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat. Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC U.A. SA - sucursala Arad împotriva Deciziei comerciale nr. 212/A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca netimbrat. Obligă recurenta pârâtă la 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă G.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.