ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1968/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1968/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul
Judecătoriei Alexandria la data de 13 februarie 2014, reclamantul D.D. a
solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să
consfințească Acordul de mediere nr. 6 din 05 februarie 2014 încheiat cu D.G.D.
în legătură cu sistarea stării de indiviziune de pe urma defunctului D.M.G., cu
privire la imobilul situat în localitatea Nicolae Titulescu, județul Olt.
Prin Sentința civilă
nr. 1079 din 26 martie 2014, Judecătoria Alexandria și-a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, în raport de
dispozițiile art. 117 din Legea nr. 134/2010 privind Codul procedură civilă și
de împrejurarea că, în speță, competența este atrasă de locul situării
imobilului, or potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei imobilul se află
situat în raza localității Nicolae Titulescu, județul Olt, aflat în
circumscripția judecătoriei Slatina.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 04 aprilie 2014 sub
același număr.
Prin Sentința civilă
nr. 4796 din 15 mai 2014, Judecătoria Slatina și-a declinat la rândul său
competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Alexandria și, constatând
ivit conflictul negative de competență l-a înaintat spre soluționare Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Pentru a decide
astfel, instanța Judecătoriei Slatina a reținui următoarele:
Competența
teritorială se stabilește potrivit dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 192/2006
care stabilește o competență teritorială alternativă între judecătoria în a
cărei circumscripție își are sediul sau reședința părțile fie a judecătoriei în
circumscripția căreia se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere, în
speță nefiind vorba despre un litigiu care să atragă competența locului
situării imobilului. Cum o parte are domiciliul în Alexandria rezultă că
Judecătoria Alexandria este competentă să judece cauza.
Înalta Curte, cu
privire la conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare a fost
învestită reține următoarele:
Este adevărat că
dispozițiile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
reglementează o competență teritorială exclusivă în materia cererilor
privitoare la moștenire, însă potrivit art. 13 din Legea nr. 76/2012 privind
punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 dispozițiile Codului de procedură
civilă se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le
reglementează nu cuprind dispoziții contrare.
Conform prevederilor
art. 58 alin. (4) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea
profesiei de mediator, în situația în care conflictul mediat vizează transferul
dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum și al altor drepturi
reale, partaje și cauze succesorale, sub sancțiunea nulității absolute, acordul
de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau
instanței de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să
verifice condițiile de fond și de formă prin procedurile prevăzute de lege și
să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu
respectarea procedurilor legale.
Articolul 59 alin.
(1) teza a 2-a din aceleași act normativ reglementează o competență teritorială
alternativă care aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are
domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie
judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat
acordul de mediere.
În speță, prin
cererea formulată, reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea
judecătorească ce urmează a fi pronunțată să se consfințească Acordul de
mediere nr. 6 din 05 februarie 2014 încheiat de mediator C.S. între reclamant
și D.G.D.
Regulatorul de
competență reține că instanța de judecată nu a fost sesizată pe cale
principală, cu o cerere de sistare a stării de indiviziune care să atragă
competența materială absolută reglementată de dispozițiile art. 118 din Legea
nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ci cu o cerere de consfințire a unui acord
de mediere. Or, potrivit dispozițiilor din actul normativ amintit, în situația
în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind
bunurile imobile, precum și al altor drepturi reale, partaje și cauze
succesorale, competență teritorială alternativă aparține fie judecătoriei în a
cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul
oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul
unde a fost încheiat acordul de mediere.
Împrejurarea că
obiect al acordului de mediere îi reprezintă sistarea unei stări de indiviziune
rezultate din succesiune cu privire la un imobil, nu este în măsură să califice
prezenta acțiune drept una în materie succesorală și care să atragă competența
instanței locului situării imobilului.
Față de toate
aspectele reținute mai sus, rezultă că cererea introductivă de instanță
privește o cerere prin care se dorește consfințirea acordului de voință al
părților privind încetarea stării de indiviziune, stare de indiviziune
rezultată din succesiune.
Astfel fiind, Înalta
Curte reține a fi incidente dispozițiile art. 59 alin. (2) din Legea nr.
192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator care atribuie
competența alternativă de soluționare a cererilor judecătoriilor din
circumscripția locului unde a fost încheiată medierea sau cea de la domiciliul
sau sediul oricăreia dintre părți,
În raport de
prevederile legale menționate și reținând că domiciliul reclamantului D.D. se
află în Alexandria, zonă aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei
Alexandria, aceasta este instanța competentă să se pronunțe cu privire la
cererea de consfințire a acordului de mediere încheiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 18 iunie 2014.
Procesat de GGC - GV