ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1552/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5/CA/2007-PI din 7 ianuarie

2008 a Curții de Apel Oradea, a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de

reclamanta D.M.D., cu privire la dispozițiile art. 21 lit. e) din Normele metodologice

de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea

creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, în contradictoriu cu pârâta

D.M.P.S. Satu Mare, pentru acordarea unor drepturi bănești, pe perioada 1 noiembrie

2006 - 22 decembrie 2006, conform art. 3 din O.U.G. nr. 148/2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de contencios administrativ a reținut faptul că, dispozițiile

art. 10 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 148/2005 stabilesc un termen de 60 de zile

pentru depunerea cererii pentru plata acestei indemnizații, iar dispozițiile

art. 21 lit. e) din Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, stabilesc

termenul de 30 de zile pentru depunerea cererii, în condițiile precizate de textul

legal, motiv pentru care instanța a apreciat că excepția invocată este întemeiată.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs D.M.P.S. Satu Mare și Guvernul României.

În esență, recurenta D.M.P.S.

Satu Mare invocă nelegalitatea hotărârii recurate apreciind că în mod greșit fost

respinsă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea în raport de prevederile

art. 1 alin. (7) și art. 9 din Legea nr. 554/2004 reclamanta trebuia să se adreseze

mai întâi Curții Constituționale având în vedere că cererea nu se încadrează în

prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 care reglementează excepția de nelegalitate

a actelor administrative individuale în categoria cărora nu intră Normele de aplicare

a O.U.G. nr. 148/2005 emise de Guvernul României prin H.G. nr. 1025/2006.

Se motivează că reclamanta

nu a respectat termenul prevăzut de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și

că decizia din 23 ianuarie 2007 este emisă cu respectarea prevederilor legale fiind

aplicabile în cauză dispozițiile art. 21 lit. e) din H.G. nr. 1025/2006 și nu cele

ale art. 10 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 148/2005.

Recurentul Guvernul României

invocă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a prevederilor H.G.

nr. 1025/2006, având în vedere caracterul normativ al actului administrativ contestat.

Se apreciază că art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează cercetarea legalității actelor administrative

cu caracter individual astfel că este inadmisibilă contestarea H.G. nr. 1025/2006

prin formularea unei excepții de nelegalitate, având în vedere caracterul normativ

al actului contestat.

Cu privire la legalitatea

actului administrativ contestat, recurenta arată că H.G. nr. 1025/2006 este temeinică

și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României republicată,

art. 111 din O.U.G. nr. 44/2006, a Legii nr. 61/1993 iar la elaborarea actului au

fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, republicată, existând avizul favorabil al Consiliului

Economic și Social și Consiliului Legislativ.

Examinând cauza prim prisma

motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat.

Prin încheierea pronunțată

de Tribunalul Satu Mare la 31 octombrie 2007, a fost sesizată Curtea de Apel Oradea,

cu soluționarea excepției de nelegalitate, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004,

a dispozițiilor art. 21 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor

O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului,

aprobate prin H.G. nr. 1025/2006.

Recurenta D.M.P.S., în

invocarea excepției necompetenței materiale a primei instanțe face confuzie între

prevederile art. 4 din legea contenciosului administrativ care reglementează excepția

de nelegalitate a actelor administrative ce nu au ca efect anularea actului administrativ

ci doar constatarea ilegalității și înlăturarea lui din cauză cu acțiunile împotriva

ordonanțelor Guvernului conform art. 9 din același act normativ, formulate de persoana

vătămată, însoțită de excepția de neconstituționalitate.

O.U.G. nu este un act

administrativ cenzurabil de instanța de contencios administrativ, ci un act cu putere

de lege, adoptat de Guvern în baza delegării legislative reglementate de art. 115

alin. (4)-(8) din Constituția României și supus aprobării Parlamentului

Curtea de Apel Oradea,

în mod corect s-a învestit cu soluționarea excepției de nelegalitate a unui act

administrativ emis de autoritățile centrale, conform art. 4 din legea contenciosului

administrativ, fiind sesizată prin încheiere motivată de instanța în fața căreia

a fost ridicată.

Excepția inadmisibilității

invocată ca motiv de recurs de Guvernul României nu poate fi reținută.

Intimata-reclamantă a

contestat legalitatea prevederilor H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, act administrativ cu

caracter normativ ce conține reguli generale de conduită, impersonale și de aplicabilitate

repetată la un număr nelimitat de subiecți.

Este adevărat că legiuitorul

în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în privința analizării

legalității la actele administrative cu caracter individual ceea ce ar putea conduce

la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de nelegalitate la

actul administrativ unilateral cu caracter individual.

Este de observat însă

că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ unilateral”fără

a se mai face distincție între cel normativ și cel individual.

În virtutea principiului

de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar

nu în sensul înlăturării efectelor sale se apreciază că și în actuala reglementare

actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate

în procedura excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din legea contenciosului

administrativ.

Excepția de nelegalitate

a unui act administrativ cu caracter normativ ca mijloc de apărare poate fi invocată

în cadrul oricărui proces aflat pe rol, astfel cum s-a și întâmplat în cauza dedusă

judecății.

Pe fondul cauzei, criticile

aduse de pârâți sunt neîntemeiate, prevederile art. 21 lit. e) din Normele metodologice

de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea

creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale. În acest sens,

instanța de fond a reținut în mod justificat că aceste dispoziții care stabilesc

un termen de 30 de zile pentru suspendarea dreptului reprezentând stimulentul lunar

în cazul în care beneficiarul indemnizației pentru creșterea copilului realizează

venituri supuse impozitului pe venit, adaugă la lege, art. 10 din O.U.G. nr. 148/2005

stabilind în acest sens 60 zile lucrătoare.

În motivele de recurs,

se fac trimiteri la alte aspecte decât cele reținute de instanța de fond în privința

excepției de nelegalitate a dispozițiilor din norme care adaugă la lege.

Potrivit art. 108 din

Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, hotărârile se emit

pentru organizarea executării legilor.

Cum dispozițiile din normele

date în aplicarea O.U.G. nr. 148/2005 modifică termenul de 60 de zile pentru depunerea

cererii la 30 de zile, în mod corect a fost admisă excepția de nelegalitate conform

art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Aspectele legate de fondul

cauzei privind termenele pentru depunerea cererii conform art. 14 alin. (1) din

O.U.G. nr. 148/2005 sau cele privind legalitatea deciziei nr. 888/2005 urmează a

fi analizate de instanța învestită cu soluționarea cauzei având ca obiect acordarea

drepturilor bănești conform art. 3 din O.U.G. nr. 148/2005, respectiv Tribunalul

Satu Mare, întrucât exced obiectului învestirii instanței de fond, respectiv excepția

de nelegalitate conform art. 4 din legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte constată că sentința examinată este legală, recursul de față urmând

a fi respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de D.M.P.S. Satu Mare și Guvernul României împotriva sentinței nr. 5/CA/2007-PI

din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2008.