ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5821/2009

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 iunie 209, pronunțată de

Tribunalul Satu Mare, în Dosarul nr. 951/83/2009, Curtea de Apel Oradea a fost sesizată

cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2, 3 și 8 din H.G. nr. 1025/2006,

invocată de reclamanta E.A.G., în contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Prestații

Sociale Satu Mare și Guvernul României.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 172/CA/2009/PI, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii

și a admis în parte excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, constatând

nelegalitatea dispozițiilor art. 2 și 3 din H.G. nr. 1025/2006, a respins totodată

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 8 din același act normativ.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de ape a reținut că, deși dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, fac referire doar la actul

administrativ unilateral cu caracter individual, opinia Înaltei Curți de Casație

și Justiție este în sensul că aceasta se poate invoca și cu privire la actele administrative

cu caracter normativ, față de sintagma cuprinsă în art. 4 alin. (2), respectiv „act

administrativ unilateral”, unde nu se face nicio distincție în acest sens și în

virtutea principiului potrivit căruia legea se interpretează în sensul în care produce

efecte.

Cu privire la excepția

de nelegalitate invocată s-a reținut că H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptat pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, privind susținerea

familiei în vederea creșterii copilului, iar potrivit prevederilor art. 2 din această

hotărâre concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului sau stimulentul

lunar, se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 01

ianuarie 2006, inclusiv, sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea

adopției.

În acest context, reținând

că dispozițiile art. 3 din hotărârea de guvern menționată definesc nașterea ca fiind

„aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii”, instanța a apreciat că acestea

nu sunt în concordanță cu prevederile art. 1 și art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr.

148/2005 care prevăd că pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani se

primește o indemnizație lunară în cuantum de 600 RON, respectiv concediul și indemnizația

lunară se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri, sau, după caz, pentru

primii 3 copii.

Referitor la nelegalitatea

dispozițiilor art. 8 din H.G. nr. 1025/2006, s-a reținut că acestea nu contravin

prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, și a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată

în acest sens.

Împotriva acestei sentinței

au declarat recurs pârâții.

În motivarea recursului

s-a arătat, în esență, că instanța de fond a apreciat greșit că dispozițiile actului

atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de naștere întrucât recunoașterea

drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare

naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problema de nelegalitate sau

de discriminare.

Recurenții au învederat

de asemenea că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6

alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ

atacat, urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea

acesteia, în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a

copilului.

De asemenea, recurenta

Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Satu Mare a invocat, în cadrul cererii

de recurs, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea, invocând dispozițiile

art. 1 alin. (7) și art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Recursurile sunt nefondate

și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce privește excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea, Înalta Curte reține că în speță

s-a invocat excepția de nelegalitate a unei hotărâri emise de Guvernul României,

emitent în raport de care competența materială în speță, aparține, potrivit dispozițiilor

art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Curților de apel, invocarea

de către recurentă a dispozițiilor art. 9 referitoare la ordonanțe ale Guvernului

neconstituționale, fiind rezultatul unei confuzii.

Cu privire la excepția

de nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele recurenților

nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 6 alin.

(1) din O.U.G. nr. 148/2005 prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au

adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care

au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana

care a fost numită tutore).

Or, definind nașterea

într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea

drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea

în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3

alin. (1) din H.G. nr. 1025, de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a dispozițiilor

O.U.G. nr. 148/2005, contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia

au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre

primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar prin modul

în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței

de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu,

adoptați.

Față de cele arătate,

apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile din actul administrativ

normativ atacat nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din

O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată este legală și temeinică, recursurile declarate

împotriva acesteia urmând a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Guvernul României și de Agenția Județeană de Prestații Sociale Satu Mare împotriva

sentinței civile nr. 172/CA/2009/PI din 07 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2009.