ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5821/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 iunie 209, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în Dosarul nr. 951/83/2009, Curtea de Apel Oradea a fost sesizată cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2, 3 și 8 din H.G. nr. 1025/2006, invocată de reclamanta E.A.G., în contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Satu Mare și Guvernul României. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 172/CA/2009/PI, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii și a admis în parte excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, constatând nelegalitatea dispozițiilor art. 2 și 3 din H.G.

nr. 1025/2006, a respins totodată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 8 din același act normativ. Pentru a hotărî astfel, Curtea de ape a reținut că, deși dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, fac referire doar la actul administrativ unilateral cu caracter individual, opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că aceasta se poate invoca și cu privire la actele administrative cu caracter normativ, față de sintagma cuprinsă în art. 4 alin. (2), respectiv „act administrativ unilateral”, unde nu se face nicio distincție în acest sens și în virtutea principiului potrivit căruia legea se interpretează în sensul în care produce efecte.

Cu privire la excepția de nelegalitate invocată s-a reținut că H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptat pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, iar potrivit prevederilor art. 2 din această hotărâre concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului sau stimulentul lunar, se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 01 ianuarie 2006, inclusiv, sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției. În acest context, reținând că dispozițiile art. 3 din hotărârea de guvern menționată definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii”, instanța a apreciat că acestea nu sunt în concordanță cu prevederile art. 1 și art. 6 alin. (2) din O.U.G.

nr. 148/2005 care prevăd că pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani se primește o indemnizație lunară în cuantum de 600 RON, respectiv concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri, sau, după caz, pentru primii 3 copii. Referitor la nelegalitatea dispozițiilor art. 8 din H.G. nr. 1025/2006, s-a reținut că acestea nu contravin prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, și a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată în acest sens. Împotriva acestei sentinței au declarat recurs pârâții. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond a apreciat greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de naștere întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problema de nelegalitate sau de discriminare. Recurenții au învederat de asemenea că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ atacat, urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia, în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului. De asemenea, recurenta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Satu Mare a invocat, în cadrul cererii de recurs, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea, invocând dispozițiile art. 1 alin. (7) și art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează: În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea, Înalta Curte reține că în speță s-a invocat excepția de nelegalitate a unei hotărâri emise de Guvernul României, emitent în raport de care competența materială în speță, aparține, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Curților de apel, invocarea de către recurentă a dispozițiilor art. 9 referitoare la ordonanțe ale Guvernului neconstituționale, fiind rezultatul unei confuzii. Cu privire la excepția de nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele recurenților nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore). Or, definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025, de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 148/2005, contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar prin modul în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați. Față de cele arătate, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile din actul administrativ normativ atacat nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, sentința atacată este legală și temeinică, recursurile declarate împotriva acesteia urmând a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Guvernul României și de Agenția Județeană de Prestații Sociale Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 172/CA/2009/PI din 07 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.