ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5466/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 15 noiembrie

2011, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel

Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, cu excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, excepție

invocată de reclamanta T.G.C.

În motivarea

excepției de nelegalitate reclamanta a arătat că definiția dată nașterii prin

dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, constând în aducerea pe

lume a unuia sau mai mulți copii, creează diferențe de tratament între copiii

proveniți din sarcina simplă sau multiplă, încălcând acte normative cu forță

superioară, inclusiv prevederile art. 16 alin. (1), art. 49 alin. (1) și (2)

din Constituția României, atâta vreme cât este încălcat principiul egalității

de tratament.

Prin întâmpinarea

formulată de către pârâtul Guvernul României se arată că H.G. nr. 1025/2006

este temeinică și legală, în accepțiunea legiuitorului, indemnizația lunară

pentru creșterea copilului constituind un venit de înlocuire a drepturilor

salariale suspendate, neputând fi acordată decât o singură indemnizație. S-a

invocat în acest sens Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 prin care s-a respins

ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin.

(1) din O.U.G. nr. 148/2005, nici un text de lege neprevăzând acordarea a două

indemnizații pentru același concediu.

Prin Sentința nr.

384/CA/2012-P.I. din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis excepția

de nelegalitate formulată de reclamanta T.G.C., în contradictoriu cu pârâții

Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Satu Mare, și a constatat

nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 privind

Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea

familiei în vederea creșterii copilului.

Pe fondul cauzei,

pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că

definiția pe care actele administrative normative atacate o dau noțiunii de

„naștere” este în contradicție cu dispozițiile ordonanței de urgență în

aplicarea căreia au fost emise și, prin discriminarea pe care o creează între

persoane aflate în situații identice, poate deturna actul normativ în aplicarea

căruia au fost emise de la însuși scopul pentru care a fost adoptat

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială

Satu Mare și Guvernul României.

Recurentul Guvernul

României invocă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a

prevederilor H.G. nr. 1025/2006, având în vedere caracterul normativ al actului

administrativ contestat.

Se apreciază că art.

4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează cercetarea legalității actelor

administrative cu caracter individual astfel că este inadmisibilă contestarea

H.G. nr. 1025/2006 prin formularea unei excepții de nelegalitate, având în

vedere caracterul normativ al actului contestat.

Cu privire la

legalitatea actului administrativ contestat, recurenții arată că H.G. nr.

1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din

Constituția României, republicată, art. 111 din O.U.G. nr. 44/2006, a Legii nr.

61/1993 iar la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.

24/2000 privind nomele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată, existând avizul favorabil al Consiliului Economic și

Social și Consiliului Legislativ.

Având în vedere

excepția tardivității declarării recursului de către Agenția Județeană pentru

Plăți și Inspecție Socială Satu Mare, invocată din oficiu, Înalta Curte, în

temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., se va pronunța cu

prioritate, asupra acesteia.

Analizând lucrările

dosarului, Curtea constată că Sentința nr. 384/CA/2012-P.I. din 12 noiembrie

2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a fost comunicată pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și

Inspecție Socială Satu Mare la data de 26 noiembrie 2012, astfel cum rezultă

din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii.

În conformitate cu

dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 „soluția instanței de

contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5

zile de la comunicare”.

Cum recursul a fost

înregistrat la Curtea de Apel Oradea la data de 5 decembrie 2012, rezultă că

declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data

comunicării hotărârii.

Față de situația

constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Satu Mare, ca

tardiv formulat.

Examinând cauza prim

prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat

de Guvernul României nu este fondat.

Prin Încheierea

pronunțată de Tribunalul Satu Mare la 15 noiembrie 2011 a fost sesizată Curtea

de Apel Oradea cu soluționarea excepției de nelegalitate, conform art. 4 din

Legea nr. 554/2004, a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006

privind Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind

susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Excepția

inadmisibilității invocată ca motiv de recurs de Guvernul României nu poate fi

reținută.

Intimata-reclamantă a

contestat legalitatea prevederilor H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, act administrativ

cu caracter normativ ce conține reguli generale de conduită, impersonale și de

aplicabilitate repetată la un număr nelimitat de subiecți.

Este adevărat că

legiuitorul în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în

privința analizării legalității la actele administrative cu caracter individual

ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării

excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter

individual.

Este de observat însă

că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ

unilateral” fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual.

În virtutea

principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a

produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale se apreciază că și

în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi

supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate

prevăzute de art. 4 din legea contenciosului administrativ.

Excepția de

nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ ca mijloc de apărare

poate fi invocată în cadrul oricărui proces aflat pe rol, astfel cum s-a și

întâmplat în cauza dedusă judecății.

Pe fondul cauzei,

criticile aduse de pârât sunt neîntemeiate, prevederile art. 21 lit. e) din

Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind

susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr.

1025/2006 sunt nelegale.

În motivele de

recurs, se fac trimiteri la alte aspecte decât cele reținute de instanța de

fond în privința excepției de nelegalitate a dispozițiilor din norme care

adaugă la lege.

Potrivit art. 108 din

Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, hotărârile se emit

pentru organizarea executării legilor.

Art. 6 alin. (1) din

O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului

prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei

nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una

dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat

copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au

copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana

care a fost numită tutore).

Definind nașterea

într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând

acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor,

prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare

naștere, art. 2 din H.G. nr. 2825/2005 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și art. 2 și 3 din H.G. nr.

1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a aceluiași act

normativ contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost

adoptate.

Într-adevăr, O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate

în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ,

iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a

ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și

cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o

indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar

pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură

indemnizație.

Recurentul Guvernul

României a criticat neîntemeiat soluția instanței de fond, iar referirea la

Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Curtea Constituțională nu

are relevanță în prezenta cauză, întrucât intimata-reclamantă nu a invocat

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005,

motivând că acestea au fost încălcate prin actul administrativ contestat pe

cale incidentă.

În aceste condiții,

apreciind că în mod corect, în exercitarea atribuțiilor jurisdicționale,

instanța de fond a reținut că prevederile din actele administrative normative

atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005, sentința atacată se privește ca legală și temeinică iar recursul

declarat de Guvernul României ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Satu Mare

împotriva Sentinței nr. 384/CA/2012-P.I. din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel

Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,ca tardiv

formulat.

Respinge recursul

declarat de Guvernul României împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2013.

Procesat de GGC - AS