ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5466/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din data de 15 noiembrie 2011, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, excepție invocată de reclamanta T.G.C. În motivarea excepției de nelegalitate reclamanta a arătat că definiția dată nașterii prin dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, constând în aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii, creează diferențe de tratament între copiii proveniți din sarcina simplă sau multiplă, încălcând acte normative cu forță superioară, inclusiv prevederile art. 16 alin. (1), art. 49 alin. (1) și (2) din Constituția României, atâta vreme cât este încălcat principiul egalității de tratament.

Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul Guvernul României se arată că H.G. nr. 1025/2006 este temeinică și legală, în accepțiunea legiuitorului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului constituind un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate, neputând fi acordată decât o singură indemnizație. S-a invocat în acest sens Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, nici un text de lege neprevăzând acordarea a două indemnizații pentru același concediu. Prin Sentința nr. 384/CA/2012-P.I. din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis excepția de nelegalitate formulată de reclamanta T.G.C., în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Satu Mare, și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006 privind Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Pe fondul cauzei, pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că definiția pe care actele administrative normative atacate o dau noțiunii de „naștere” este în contradicție cu dispozițiile ordonanței de urgență în aplicarea căreia au fost emise și, prin discriminarea pe care o creează între persoane aflate în situații identice, poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise de la însuși scopul pentru care a fost adoptat Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Satu Mare și Guvernul României.

Recurentul Guvernul României invocă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a prevederilor H.G. nr. 1025/2006, având în vedere caracterul normativ al actului administrativ contestat. Se apreciază că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează cercetarea legalității actelor administrative cu caracter individual astfel că este inadmisibilă contestarea H.G. nr. 1025/2006 prin formularea unei excepții de nelegalitate, având în vedere caracterul normativ al actului contestat. Cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, recurenții arată că H.G. nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, art. 111 din O.U.G.

nr. 44/2006, a Legii nr. 61/1993 iar la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, existând avizul favorabil al Consiliului Economic și Social și Consiliului Legislativ. Având în vedere excepția tardivității declarării recursului de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Satu Mare, invocată din oficiu, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., se va pronunța cu prioritate, asupra acesteia. Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că Sentința nr. 384/CA/2012-P.I. din 12 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Satu Mare la data de 26 noiembrie 2012, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii.

În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 „soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare”. Cum recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Oradea la data de 5 decembrie 2012, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii. Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Satu Mare, ca tardiv formulat. Examinând cauza prim prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de Guvernul României nu este fondat.

Prin Încheierea pronunțată de Tribunalul Satu Mare la 15 noiembrie 2011 a fost sesizată Curtea de Apel Oradea cu soluționarea excepției de nelegalitate, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 privind Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Excepția inadmisibilității invocată ca motiv de recurs de Guvernul României nu poate fi reținută. Intimata-reclamantă a contestat legalitatea prevederilor H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, act administrativ cu caracter normativ ce conține reguli generale de conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată la un număr nelimitat de subiecți.

Este adevărat că legiuitorul în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în privința analizării legalității la actele administrative cu caracter individual ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter individual. Este de observat însă că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ unilateral” fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual. În virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale se apreciază că și în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din legea contenciosului administrativ.

Excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ ca mijloc de apărare poate fi invocată în cadrul oricărui proces aflat pe rol, astfel cum s-a și întâmplat în cauza dedusă judecății. Pe fondul cauzei, criticile aduse de pârât sunt neîntemeiate, prevederile art. 21 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale. În motivele de recurs, se fac trimiteri la alte aspecte decât cele reținute de instanța de fond în privința excepției de nelegalitate a dispozițiilor din norme care adaugă la lege. Potrivit art. 108 din Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore). Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 2 din H.G.

nr. 2825/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și art. 2 și 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a aceluiași act normativ contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Recurentul Guvernul României a criticat neîntemeiat soluția instanței de fond, iar referirea la Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Curtea Constituțională nu are relevanță în prezenta cauză, întrucât intimata-reclamantă nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, motivând că acestea au fost încălcate prin actul administrativ contestat pe cale incidentă. În aceste condiții, apreciind că în mod corect, în exercitarea atribuțiilor jurisdicționale, instanța de fond a reținut că prevederile din actele administrative normative atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată se privește ca legală și temeinică iar recursul declarat de Guvernul României ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Satu Mare împotriva Sentinței nr. 384/CA/2012-P.I. din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,ca tardiv formulat. Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013. Procesat de GGC - AS