AFFAIRE AKERBLOM c. POLOGNE

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

05.12.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement irrecevable;Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE AKERBLOM c. POLOGNE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA ÅKERBLOM c. POLONIA Cererea nr. 64974/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 decembrie 2006 DEFINIF 05/03/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Åkerblom c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Bratza președinte dnii Casadevall Pellonpäää Pavlovschi Garlicki Mijović, dnii Šikuta, judecătorii și dnii T.L. Early, grefierul secțiunii După ce a intenționat în camera consiliului la 14 noiembrie 2006, renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 64974/01) îndreptată împotriva Republicii Polone și al cărei resortisant suedez de origine poloneză, Alina Åkerblom ( Recurenta este reprezentată în fața Curții de către dl Robert Mjösen, avocat la Göteborg. Guvernul polonez (atlée) este reprezentat de agentul său, dl Jakub Wołąsiewicz, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 24 noiembrie 2005, președintele Secțiunii a patra a decis să comunice cauza bazată pe durata procedurii către guvern. 3 din Convenție, s-a decis că Curtea se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA luat în seamă, reclamanta s-a născut în 1947 și locuiește la Orby în Suedia. 1. Procedura privind devoluția succesorală Recurenta a fost parte la o procedură inițiată la 1 iulie 1994, de nepoata sa, care intenționa să împartă succesiunea tatălui său decedat. Prima ședință stabilită la 29 august 1994 a fost amânată, dat fiind faptul că reclamanta trebuia să fie informată cu privire la cererea în justiție depusă de nepoata sa. În plus, instanța a fost invitată de judecător să semneze un avocat care trebuia să o reprezinte în cursul procedurii. La 8 decembrie 1994, reclamanta a declarat că testamentul tatălui său a fost falsificat. La sfârșitul zilei de 9 ianuarie 1995, tribunalul a decis să interogheze martorii pentru a examina veridicitatea testamentului contestat. La 13 februarie, tribunalul de district a prezentat trei martori și a decis să ia o decizie în cadrul procedurii prevăzute pentru data de 27 februarie 10. Cu toate acestea, în urma solicitării recurentei de a efectua audieri suplimentare ale martorilor, au avut loc audieri suplimentare la 5 iunie, 4 septembrie și 6 noiembrie 1995. 11. La 2 noiembrie 1995, recurenta a formulat, de asemenea, o cerere de a efectua o analiză a ADN-ului ca mijloc de probă. 12. La data de 25 martie 1996, tribunalul de district a primit o cerere din partea reclamantei care a solicitat desemnarea unui expert grafolog. Acesta din urmă și-a prezentat concluziile la 4 noiembrie 1996. 14. Următoarele audieri au avut loc la 24 februarie și 14 aprilie 1997. printr-o decizie pronunțată la 28 aprilie 1997, tribunalul de district a atribuit succesiunea surorii reclamantei. La 2 iunie 1997, reclamanta a interjetat apelul. 15. La 12 august 1997, tribunalul regional a modificat decizia pronunțată de tribunalul de district și a atribuit succesiunea reclamantei și fratelui său. La 1 august 1997, September 1997, nepoata reclamantei s-a ocupat de casare. 16. Printr-o decizie pronunțată la 8 februarie 2000, Curtea Supremă a respins recursul. 2. Cerere formulată de recurentă la Fundația Polsko-Niemieckie Pojednanie 17. În 2000, Fundația Polsko- Niemieckie Pojednanie a consimțit ulterior la tatăl reclamantei o Suma de bani pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a represiunii de care fusese victima în timpul războiului. 18. Recurenta a solicitat Fundației plata sumelor alocate. Cu toate acestea, Fundația a refuzat să dea curs cererii sale. Aceasta a subliniat faptul că sumele în cauză făceau parte din patrimoniul succesoral care a fost atribuit atât fratelui său, cât și celui al fratelui său și că nici unul dintre moștenitorii na fi efectuat încă împărțirea tuturor acestor bunuri. Prin urmare, pentru a putea recupera toate sumele alocate de Fundație, Fundația trebuia să dispună de o împuternicire eliberată de co-moștenitor. 19. Întrucât reclamanta, informată în prealabil cu privire la această cerință care trebuie îndeplinită pentru recuperarea banilor, nu a prezentat o împuternicire necesară, cererea sa nu a putut fi primită. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 20. Recurenta susține că durata procedurii privind devoluția succesorală a încălcat principiul termenului rezonabil În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 21. În iulie 1994 și sa încheiat la 8 februarie 2000. Prin urmare, aceasta a durat cinci ani și șapte luni pentru trei instane. Cu privire la admisibilitate 23. Guvernul ridică o excepție preliminară care susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne. 24. Guvernul consideră, în primul rând, că reclamantul ar fi trebuit să facă uz de art. 417 din Codul civil, dispoziție care să permită obținerea unei satisfacții pentru prejudiciile cauzate de comportamentul greșit al organelor din statul membru respectiv. Acesta susține că această cale de atac a fost eficientă pentru a contesta durata excesivă a unei proceduri începând cu 18 decembrie 2001, data hotărârii Curții Constituționale, care precizează interpretarea acestei dispoziții. 25. Curtea reamintește că aceasta este deja pronunțată cu privire la problema eficienței acestei căi de atac în mai multe rânduri în mai multe rânduri în que que ë nu putea fi considerată ca atare (a se vedea Skawińska c. Polonia, (dec.) n 4909/98, 4 martie 2004 Małasiewicz c. Polonia, n 22072/02, 14 octombrie 2003 și recent Barszcz c. Polonia, n 71152/01, 30 mai 2006). Guvernul nu prezintă niciun element nou de modificare a jurisprudenței existente, prin urmare, acest argument ar trebui respins. 26. Guvernul susține în al doilea rând că reclamantul ar fi trebuit să recurgă la art. 16 din Legea din 17 iunie 2004, care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004 (denumită în continuare Legea din 2004). În cazul în care nu este posibil să se facă trimitere la art. 417 din Codul civil, se aplică procedura prevăzută la art. 417 din Codul civil. Curtea reamintește că aceasta este deja pronunțată și cu privire la problema dacă art. 16 din Legea din 2004 în legătură cu: art. 417 din Codul civil constituia o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție. Această cale de atac a fost considerată eficientă în cazurile în care procedura a cărei durată a fost supusă Ös Õ a fost încheiată cu mai puțin de trei ani înainte de intrarea în vigoare a legii din 2004, termenul de prescripție a acțiunii din art. 417 (a se vedea Hotărârea din 14 iunie 2005, Krasuski c. Polonia, nr 61444/00, § 72). Cu toate acestea, Curtea a statuat că această dispoziție nu putea fi considerată o cale de atac efectivă dacă procedura a cărei durată a fost contestată se încheiase cu mai mult de trei ani înainte de intrarea în vigoare a legii din 2004 (a se vedea Ratajczyk c. Polonia, nr 1115/02, (dec.), 31 mai 2005). 29. În acest sens, procedura sa se încheie la 8 februarie 2000, deci cu mai mult de trei ani înainte de intrarea în vigoare a legii din 2004. În consecință, reclamanta nu dispunea de o cale de atac eficientă pentru a contesta durata excesivă a procedurii în fața instanțelor interne. Prin urmare, argumentul guvernului nu poate fi luat în considerare. 30. În cele din urmă, guvernul consideră că termenul de prescripție a acțiunii din art. 417 din Codul civil nu ar trebui să fie calculat de la data încheierii procedurii a cărei durată este contestată, ci din momentul în care prejudiciul apare ca atare. Potrivit guvernului, ambele evenimente nu au loc la aceeași dată. 31. Curtea amintește că această teză a făcut, de asemenea, obiectul evaluării sale în Hotărârea Barszcz c. Polonia citată anterior. Guvernul nu prezintă niciun element nou, prin urmare, trebuie respinsă excepția sa preliminară. 32. Curtea constată, în sfârșit, că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d 34. Guvernul recunoaște caracterul necomplicat al cauzei, totuși, el își justifică durata prin dificultatea de a stabili faptele și de a identifica martorii. Potrivit guvernului, audierile acestora din urmă ar fi fost, de asemenea, un factor de prelungire considerabilă a procedurii. 35. Guvernul subliniază, de asemenea, faptul că reclamanta a contribuit la prelungirea procesului în măsura în care a omis să prezinte documentele solicitate de instanță cât mai curând posibil. 36. Recurenta contestă argumentele guvernului și pune accentul pe faptul că audierile au fost amânate de mai multe ori, fără ca o parte a procedurii să o solicite și subliniază necesitatea de a efectua mai multe călătorii în Polonia pentru a participa la numeroase ședințe în cursul procesului. 37. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 38. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea în special Czech c. Polonia, n 49034/99, § 44, 15 noiembrie 2005 Wojda c. Polonia, n 35233/00, § 9, 8 noiembrie 2005). 39. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința privind termenul rezonabil (a se vedea Wylęgły c. Polonia, nr. 3334/96, 3 iunie 2003). 41. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene 42. În cele din urmă, recurenta se plânge de respingerea cererii sale de plată a sumei acordate post mortem de Fundația Polsko Niemieckie Pojednanie către tatăl său. 43. Cu toate acestea, trebuie să se constate că persoana respectivă a omis, în ciuda unei cereri prealabile din partea organismului competent al Fundației, să prezinte o împuternicire dată de co-moștenitor pentru a putea obține plata sumei solicitate. Prin urmare, ea însăși este privată de posibilitatea de a recupera suma alocată de Fundație. 44. În consecință, acest aspect trebuie declarat inadmisibil ca fiind în mod evident nefondat în conformitate cu art. 35 alin. (3) din Convenție. III PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 45. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Guvernul contestă aceste pretenții și solicită Curții să decidă că, în caz de încălcare, constatarea acesteia ar reprezenta o satisfacție echitabilă. În subsidiar, solicită reclamantului să acorde o satisfacție echitabilă a cărei valoare nu ar depăși 10 000 PLN, aproximativ 2 600 EUR, suma maximă prevăzută de legea din 2004. Curtea nu percepe nicio legătură de cauzalitate între durata procedurii și prejudiciul material invocat de recurentă și respinge această cerere. 49. Curtea admite, pe de altă parte, că a putut suferi un anumit prejudiciu moral din cauza întârzierilor constatate. Statuând în echitate și având în vedere jurisprudența sa (a se vedea Wylęgły c. Polonia § 41, aceasta alocă suma de 3 000 EUR pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 50. De asemenea, reclamanta solicită 31 360 PLN (9 000 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. Aceasta anexează la cererea a numeroase copii ale facturilor care atestă cheltuielile aferente. 51. Guvernul contestă aceste pretenții care subliniază în special lipsa unei legături directe de cauzalitate între cheltuielile suportate de reclamant (costurile de transport, decontul, comunicarea telefonică) și cheltuielile procesului. 52. De asemenea, guvernul pune accentul pe faptul că, în conformitate cu jurisprudența consacrată de Curte, recurenta nu poate obține decât rambursarea cheltuielilor suportate în fața Curții. 53. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată angajate în fața Curții decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În plus, în cazul în care Curtea constată o încălcare a Convenției, aceasta acordă reclamantului plata cheltuielilor și cheltuielilor de judecată pe care le-a prezentat instanțelor naționale numai în măsura în care acestea au fost angajate pentru a preveni sau corecta încălcarea menționată. Curtea constată că acest lucru nu a fost cazul în speță. Pe de altă parte, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că suma de 1 700 EUR alocată recurentei pentru procedura în fața acesteia este rezonabilă. Interese moratorii 54. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L , care a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale și 1 700 EUR (o mie șapte sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în zloți polonezi la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 5 decembrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. T.L. Early Nicolas Bratza Modululer Președintele