ÎCCJ, Secția penală

Asupra

cererii de strămutare de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul acestei instanțe, petentul Ț.R., care în prezent se află în stare de

detenție, a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 33253/281/2012 al Judecătoriei Ploiești, motivând că magistratul cauzei și

organul de anchetă care a efectuat urmărirea penală sunt imparțiali.

Cererea de

strămutare este nefondată.

Verificând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei

Ploiești se află spre soluționare dosarul a cărui strămutare se solicită, având

ca obiect judecarea inculpatului Ț.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 211 alin. (1), (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C.

pen., infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin

Rechizitoriul nr. 57470/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

În

informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către

Tribunalul Prahova, se prezintă etapele pe care Ie-a parcurs dosarul a cărui

strămutare s-a solicitat, precum și motivele cererii.

Potrivit art.

55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută

judecarea unei cauze, de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad,

în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenți

judiciari sau grefierii instanței.

În cazul unei

cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de

strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție

imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea

Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului,

aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența

instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În speță,

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 55 alin.

(1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006,

neexistând temeiuri care să conducă la concluzia că imparțialitatea

judecătorilor ar putea fi știrbită, astfel că nu se impune strămutarea cauzei

la o instanță egală în grad și, în consecință, neexistând motive temeinice care

să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca nefondată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petentul Ț.R. pentru strămutarea judecării

cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 33253/281/2012 al Judecătoriei

Ploiești.

Obligă

petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 15 noiembrie 2012.