ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1902/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6/F din

12 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București s-a dispus în baza art.

132 din Legea nr. 302/2004 (republicată), recunoașterea și punerea în executare

a Deciziei din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel a Regiunii de Vest din

Danemarca, conținând și decizia de expulzare, prin care numitul B.M. a fost

condamnat la 10 ani închisoare.

În temeiul

art. 158 și art. 162 din Legea nr. 302/2004 (republicată) a dispus transferarea

numitului B.M. în România, în vederea continuării executării pedepsei de 10 ani

închisoare într-un penitenciar din România.

A dedus din

pedeapsa de 10 ani închisoare, perioada executată de la 18 noiembrie 2008 la

zi, a constatat că pedeapsa va expira la 18 noiembrie 2018 și a dispus emiterea

de mandatului de executare a pedepsei

Instanța a

constatat că, la data de 08 august 2011, a fost înregistrată la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București sub nr. 1902/11-5/2011, adresa nr. 52709/2011

din 08 august 2011, Ministerul Justiției Serviciul cooperare judiciară

internațională în materie penală, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, în conformitate cu disp. Legii nr. 302/2004, republicată,

cererea formulată de Ministerul Justiției al Regatului Danemarcei prin care se

solicită transferarea persoanei condamnate B.M. (în prezent deținut în

penitenciarul de stat Ostjylland din Danemarca) într-un penitenciar din România

în vederea continuării executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată de

instanțele din statul solicitant.

În urma

verificărilor efectuate, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția

pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a comunicat, prin

adresa nr. 2018211 din data de 24 august 2011, că numitul B.M. Din adresa nr.

688115 din data de 23 august 2011 a Ministerului Administrației și Internelor -

Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul B.M.

S-a constatat

că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și

art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din

informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea

Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la

Strasbourg în anul 1983, a rezultat că B.M. a fost condamnat prin Decizia din

15 noiembrie 2010 a Curții de Apel a Regiunii de Vest din Danemarca la o

pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de vătămare

corporală gravă, atac deosebit de grav, jaf și furt, prevăzută de art. 246 C. pen.

danez, art. 245 alin. (1) C. pen. danez, art. 288 alin. (2) C. pen. danez și

art. 276 C. pen. danez. Așa cum rezultă din cererea de transfer formulată de

Ministerul Justiției din Regatul Danemarcei, această hotărâre este definitivă,

astfel s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b)

din Convenția europeană, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea

nr. 304/2004 republicată.

Referitor la

situația executării pedepsei comunicată de autoritățile daneze, a rezultat că

persoana condamnată B.M. a început executarea pedepsei la data de 15 noiembrie

2010, fiind arestat însă din data de 18 noiembrie 2008, durata condamnării

urmând a se împlini la data de 18 noiembrie 2018.

În consecință,

s-a constatat că este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la

Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În fapt, prin

Decizia din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel a Regiunii de Vest din

Danemarca, s-a reținut că persoana condamnată, B.M., în data de 02 octombrie

2008, împreună cu alte persoane a pătruns pe timp de noapte, fără drept în

locuința soților N., cărora le-a aplicat mai multe lovituri și cărora, în

împrejurările descrise, le-a sustras mai multe bunuri. în urma loviturilor

primite partea vătămată K.K.N. a decedat. De asemenea, prin aceeași hotărâre

s-a reținut că, pe parcursul anilor 2007-2008, B.M., împreună cu alte persoane

a pătruns în mai multe locuințe de pe teritoriul Danemarcei, de unde a sustras

mai multe bunuri, constând în aparatură electronică, haine și bijuterii.

S-a constatat

că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e)

din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. l lit. e) din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg,

faptele reținute în sarcina persoanei condamnate B.M. au corespondent în

legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor,

prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), (2)

1

lit. a), c) și

alin. (3) C. pen. și art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

Persoana

condamnată B.M. nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din

România în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile

daneze, însă având în vedere că prin Decizia din 15 noiembrie 2010 a Curții de

Apel a Regiunii de Vest din Danemarca, s-a dispus față de B.M. măsura

expulzării, conform art. 3 din Protocolul la Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate, consimțământul acestuia nu este necesar.

Împotriva

sentinței penale nr. 6/F din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel București

persoana transferabilă B.M. a declarat recurs, în termen legal, și a menționat

că nu dorește să execute pedeapsa în România.

Înalta Curte,

analizând recursul declarat în raport de criticile formulate și de dispozițiile

art. 386

6

C. proc. pen. a constatat că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Înalta Curte

constată că sunt îndeplinite dispozițiile art. 143 din Legea nr. 302/2004 modificată,

precum și prevederile Convenției asupra transferării persoanelor condamnate

ratificată de România prin Legea nr. 76/1996 și Protocolului adițional la

această convenție ratificat de România prin O.G. nr. 92/1999, aprobată prin

Legea nr. 511/2001, respectiv:

a) condamnatul

este resortisant al statului de executare;

b) hotărârea

este definitivă;

c) la data

primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6

luni din durata pedepsei.

d)

transferul este consimțit de către

persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau

mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către

reprezentantul persoanei.

e)

faptele care au atras condamnarea constituie

infracțiuni potrivit legii statului de executare;

f)

statul de condamnare și statul de

executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări;.

Persoana

condamnata B.M. este cetățean roman, hotărârea de condamnare este definitivă și

condamnatul mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei.

Astfel, prin

Decizia din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel a Regiunii de Vest din Danemarca

recurentul a fost condamnat la o pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunilor de vătămare corporală gravă, atac deosebit de grav, jaf și furt,

prevăzută de art. 246 C. pen. danez, art. 245 alin. (1) C. pen. danez, art. 288

alin. (2) C. pen. danez și art. 276 C. pen. danez, această hotărâre fiind

definitivă.

Totodată, prin

aceiași decizie, s-a dispus față de B.M. măsura expulzării, iar conform

dispozițiilor art. 3 din Protocolul la Convenția europeană asupra transferării

persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 18 decembrie 1997, ratificat

de România prin O.G. nr. 92/1999, care prevăd că statul de condamnare poate să

își dea consimțământul pentru transferarea unei persoane condamnate, chiar în

lipsa consimțământului acesteia, atunci când condamnarea împotriva acesteia sau

o hotărâre administrativă luată ca urmare a acestei condamnări conține o măsură

de expulzare, condiție regăsită în prezenta cauză. ( fila 33 dosar Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București)

De asemenea,

este îndeplinită și cerința dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e)

din Legea nr. 302/2004 faptele comise de persoana condamnată au corespondent în

legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor,

prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), (2)

1

lit. a), c) și

alin. (3) C. pen. și art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

Din actele

dosarului, rezultă că persoana transferabilă a început executarea pedepsei la

data de 15 noiembrie 2010, fiind arestat însă din data de 18 noiembrie 2008,

durata condamnării urmând a se împlini la data de 18 noiembrie 2018.

Înalta Curte,

față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge recursul declarat de persoana transferabilă B.M.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană transferabilă va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă B.M. împotriva

sentinței penale nr. 6/F din 12 ianuarie 2012 din a Curții de Apel București, secția

I penală.

Obligă

recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 320 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 iunie 2012.