ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3937/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 350 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 143 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republ., a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În temeiul disp. art. 152 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republ., s-a dispus transferarea persoanei condamnate K.K. într-un penitenciar din Regatul Danemarcei, pentru continuarea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1740 din data de 23 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția a Il-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5523 din data de 19 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a constatat că persoana transferabilă a început executarea pedepsei la data de 14 octombrie 2011. S-au reținut în esență următoarele: Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 26 iunie 2012 cu nr. 5133/2/2012 (2042/2012), s-a solicitat, în temeiul disp. art. 152 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep., art. 152 alin. (2) dm Legea nr. 302/2004 rep. și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983,să se aprecieze asupra cererii formulate de cetățeanul danez K.K. de transferare a acestuia într-un penitenciar din Regatul Danemarcei în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autoritatea judiciară romană.

În sesizare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a arătat că: Prin adresa din data de 04 aprilie 2012, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de numitul K.K. prin care solicită transferarea sa într-un penjțenciar din Regatul Danemarcei, în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată de către instanțele române. Din examinarea înscrisurilor comunicate în aplicarea dispozițiilor art. 147 alin. (2) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 6 alin. (2) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, a rezultat că prin sentința penală nr. 1740 din data de 23 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numitul K.K.

a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., precum și expulzarea acestuia de pe teritoriul României. Această sentință a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5523 din data de 19 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că s-a apreciat ca îndeplinită condiția, prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004. În fapt, s-a reținut că: „în perioada decembrie 1996-februarie 1997, în timp ce se afla în București, a indus în eroare pe partea vătămată S.B.N.

pe care, creându-i impresia că este o persoană influentă, I-a convins să investească într-un proiect de afaceri, păgubindu-I de suma de 147.000 dolari SUA. Din situația executării pedepsei comunicată de Administrația Națională a Penitenciarelor a rezultat că numitul K.K. a început executarea pedepsei la data de 14 octobrie 2011, aceasta urmând să se împlinească la data de 13 octombrie 2018, fiind propozabil pentru liberare condiționată la data de 12 iunie 2016 astfel că s-a apreciat ca îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004. Din referatul Administrației Naționale a Penitenciarelor a rezultat faptul că persoana condamnată este în evidența cabinetului medical cu diagnosticul de diabet zaharat tip 2 și tulburare afectivă bipolară.

La data de 30 mai 2012, în conformitate cu disp. art. 152 alin. (2) rap. la art. 148 alin. (1) și art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, procurorul a procedat la audierea numitului K.K., care și-a exprimat de bună voie și în deplină cunoștință asupra consecințelor juridice ce decurg din aceasta, consimțământul la transferarea sa într-un penitenciar din Regatul Danemarcei. Din verificările efectuate de parchet a rezultat că persoana transferabilă, în temeiul art. 522 1 C. proc. pen. la data de 24 aprilie 2012, a formulat o cerere de rejudecare după extrădare, a cauzei în care a fost condamnată, in absentia, la pedeapsa de 7 ani închisoare, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 14243/3/2012.

Cererea a fost admisă în principiu și s-a trecut la judecata pe fond, procedura fiind pendinte. Instanța a apreciat că este îndeplinită și condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reținută în sarcina numitului K.K. având corespondent în legislația penală daneză, fiind incriminată de dispozițiile art. 279 C. pen. danez și se pedepsește potrivit art. 286 C. pen. danez cu închisoare de maxim 8 ani. Prin adresa din data de 26 martie 2012 a Ministerului Justiției din Regatul Danemarcei au fost transmise înscrisurile ajutătoare prev. de art. 134 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv un document ce atestă calitatea de resortisant al statului de executare a persoanei condamnate și dispozițiile legale din care rezultă îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Autoritatea competentă daneză și-a exprimat acordul ca cetățeanul danez K.K. să fie transferat în statul de cetățenie, cu mențiunea că Regatul Danemarcei a formulat declarație la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 în sensul că executarea hotărârii emisă de o instanță străină se poate face în conformitate cu prevederile art. 9 pct. 1 lit. b) și art. 11 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, referitoare la schimbarea condamnării. Ministerului Justiției din Regatul Danemarcei a mai precizat faptul că, deși maximul pedepsei pentru o infracțiune similară celei pentru care numitul K.K.

a fost condamnat nu poate depăși 8 ani, în cazul concret, pedeapsa ar fi, probabil, de 1 an. Din examinarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 rep. privind cooperarea judiciară internațională în materie penală precum și a celor prevăzute de Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, Curtea de Apel a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile formale pentru transferarea persoanei condamnate în statul de executare al cărui resortisant este, Regatul Danemarcei. Instanța a avut în vedere că, pentru fapta de înșelăciune în dauna unui cetățean cu dublă cetățenie, daneză și germană, comisă prin mijloace frauduloase, consumată în februarie 1997, pe teritoriul României, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., petentul în cauză, cetățean danez a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza sentinței penale nr. 1740 din 23 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția a Il-a penală, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2101 din 30 noiembrie 2007. Condamnatul persoană transferabilă a fost arestat provizoriu în vederea extrădării la data de 15 septembrie 2009, fiind extrădat ca urmare a cererii de extrădare formulată de Statul Român. După extrădare, a fost încarcerat în vederea executării pedepsei, la data de 14 octombrie 2011. La data de 24 octombrie 2011, condamnatul a solicitat transferul pentru continuarea executării pedepsei închisorii în țara al cărei resortisant este, Regatul Danemarcei.

Ministerul Justiției danez a solicitat, la data de 2 noiembrie 2011, autorităților române, informații relevante privind un posibil transfer al condamnatului din România în Danemarca în vederea executării pedepsei aplicată în România. Din informațiile transmise de Ministerul Justiției danez a rezultat faptul că, potrivit legislației daneze, ca regulă principală, executarea în Danemarca a unei hotărâri emisă de o instanță străină va avea loc potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) și art. 11 din Convențiea Europeană din 21 martie 1983 privind transferul persoanelor condamnate (conversiunea condamnării) și orice decizie privind conversiunea va putea fi luată prin hotărâre. La data de 24 aprilie 2012, condamnatul persoană transferabilă, a solicitat, în baza art. 522 1 C. proc.

pen. și rejudecarea cauzei după extrădare, iar Tribunalul București, secția a II-a penală, ca instanță de condamnare, a admis, în principiu, cererea și a fixat termen pentru rejudecarea cauzei. Ambele proceduri (cererea de transferare și cererea de rejudecare a cauzei) au fost inițiate de condamnat și nu pot fi decât în favoarea acestuia. Prelungirea procedurii de rejudecare a cauzei condamnatului nu are a impieta asupra cererii sale de transferare în țara de origine în vederea executării pedepsei privative de libertate. Statul de executare va putea hotărî conversiunea condamnării ulterior transferului iar statul de condamnare are obligația de a comunica statului de executare orice informații relevante în planul executării, cu privire la condamnarea petentului.

S-a reținut că, în ambele proceduri declanșate de către persoana transferabilă, prin cererea sa-prima inițiată fiind cererea de transferare-,se pune problema pedepsei privative de libertate ce o va avea de executat condamnatul, iar instanța de condamnare, în rejudecare nu a suspendat executarea hotărârii. Condamnatul a fost arestat provizoriu în vederea extrădării încă de la data de 15 septembrie 2009, iar, după finalizarea extrădării, a fost încarcerat în vederea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată - in absentia - pentru o infracțiune de înșelăciune cu limite de pedeapsă de la 3 ani la 15 ani închisoare. În tot acest timp, el a fost privat de posibilitatea de a primi vizitele membrilor familiei sale, iar datorită limbii vorbite și a culturii diferite, dată fiind cetățenia daneză, comunicarea cu ceilalți deținuți care sunt cetățeni romani nu a fost deloc facilă.

În acest context, Curtea de Apel, prin prisma dispozițiilor art. 153 din Legea nr. 302/2004, cu referire la motivul statuat la lit. d) a apreciat că nu poate refuza cererea de transferare a condamnatului, cetățean danez, în țara de origine, în vederea executării pedepsei privative de libertate, întrucât scopul Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate din 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 154/19.07.1996 este de a fervoriza reintegrarea socială a persoanelor condamnate, prioritar fiind ca străinii care sunt privați de libertate ca urmare a unei infracțiuni penalesă aibă posibilitatea de a-și ispăși condamnarea în mediul lor social de origine, cel mai bun mijloc de a se ajunge la aceasta fiind de a-i transfera în propriile lor țări.

Drept pentru care, a admis sesizarea și a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din Regatul Danemarcei, pentru continuarea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1740 din data de 23 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5523 din data de 19 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva sentinței penale sus-menționate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și persoana condamnată au declarat recurs. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat admiterea recursului, susținând că hotărârea este nelegalâ întrucât încalcă dispozițiile art. 153 lit. c) din Legea nr. 302/2004, instanța având suficiente temeiuri pentru a respinge cererea de transfer.

S-a motivat că la dosar există corespondența cu Ministerul de Justiție din Danemarca, din care rezultă că executarea pedepsei de 7 ani nu va putea avea loc decât în condițiile Convenției care permit conversiunea pedepsei, fiind susceptibilă de a fi convertită la 1 an închisoare. În ce privește recursul declarat de recurentul condamnat, în ședința publică din 29 noiembrie 2012, acesta a învederat instanței că își retrage recursul declarat. Față de această manifestare de voință a recurentului petiționar, urmează a se lua act de retragerea recursului declarat de petiționar, în conformitate cu dispozițiile art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. și a se dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs ale Parchetului, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 153 lit. c) din Legea nr. 302/2004, cererea de transferare a persoanei condamnate poate fi refuzată dacă există indicii suficiente că, odată transferat, condamnatul ar putea fi pus în libertate imediat sau într-un termen mult prea scurt față de durata pedepsei rămase de executat potrivit legii române. În cauză, deși erau îndeplinite condițiile prevăzute de Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și Legea nr. 302/2004 și nu erau incidente motive de refuz obligatoriu al transferului, prima instanță ar fi trebuit să aibă în vedere motivul de refuz opțional al transferării condamnatului, care impuneau respingerea acesteia.

Așa cum rezultă din actele dosarului, din informațiile transmise de Ministerul Justiției danez, potrivit legislației daneze, ca regulă principală, executarea în Danemarca a unei hotărâri emisă de o instanță străină va avea loc potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) și art. ll din Convenția Europeană din 21 martie 1983 privind transferul persoanelor condamnate (conversiunea condamnării) și orice decizie privind conversiunea va putea fi luată prin hotărâre. Drept urmare, executarea pedepsei de 7 ani aplicată în baza sentinței penale nr. 1740 din 23 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția a Il-a penală, nu va putea avea loc decât în condițiile Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg care permit conversiunea pedepsei la 1 an închisoare.

Or, raportat la această posibilitate de convertire a pedepsei ce urmează a fi executată în Danemarca, la cuantumul de 1 an închisoare, instanța ar fi trebuit să constate că nu se justifică admiterea cererii de transfer într-un penitenciar din Regatul Danemarcei în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autoritatea judiciară romană. De altfel, se constată că nici celelalte motive pentru care instanța a încuviințat cererea și a dispus transferul nu sunt incidente în cauză, întrucât din actele dosarului, rezultă că persoana transferabilă a achitat doar cheltuielile judiciare la care a fost obligată, însă nu și despăgubirile civile stabilite de instanță, ceea ce atrage incidența unui alt motiv de refuz al transferării, prevăzut de art. 153 Iit.

d) din Legea nr. 302/2004. Față de cele arătate, urmează ca recursul declarat de recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 350 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, să fie admis, să fie casată sentința penală atacată și respinsă cererea de transfer formulată de persoana condamnată K.K. Se va lua act de retragerea recursului declarat de condamnatul persoană transferabilă K.K. împotriva aceleiași sentințe penale. Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului condamnat persoană transferabilă, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 350 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează sentința penală atacată și respinge cererea de transfer formulată de persoana condamnată K.K. Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul persoană transferabilă K.K. împotriva aceleiași sentințe penale. Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului condamnat persoană transferabilă, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 noiembrie 2012.