SECȚIUNEA A DOUA CAUZA CSIKÓS c. UNGARIA (Cercetarea nr 37251/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 decembrie 2006 DEFINIF 05/03/2007 În la Cauza Csikós c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Jean-Paul Costa, președinte, András Baka, Irene Cabral Barreto, R și a lui Stanley Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera consiliului la 14 noiembrie 2006, se pronunță pronunțarea hotărârii, adoptat la această dată a procedurii A la originea cauzei se află o cerere (n 37251/04) îndreptată împotriva Republicii Ungare, printre care și un resortisant al acestui stat, dl István Csikós ( La 5 august 2004, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Ofițerul său, L. Höltzl, de la Ministerul Justiției și Poliției, a susținut în special că faptul că confirmarea vinovăției sale și creșterea pedepsei sale au fost pronunțate fără ca acesta sau avocatul său să fi fost prezenți la ședința Tribunalului de apel constituie o încălcare a articolului 6 alineatele (1) și (3) din convenție. La 8 aprilie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În temeiul dispozițiilor articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în comun admisibilitatea și fondul cauzei. ÎN FAȚA CIRCONSTANȚELOR DE LA L La 18 martie 2003, Parchetul de District D a pus sub acuzare pe reclamant și alte două persoane implicate în extorcare agravată. Reclamantul a fost asistat de un avocat ales de acesta. La data de 16 iunie și 8 octombrie, tribunalul de district, pe baza declarațiilor victimei și a mai multor martori, l-a declarat pe reclamant vinovat de acuzațiile aduse împotriva sa și l-a condamnat la trei ani și jumătate de închisoare printr-o hotărâre din 13 octombrie 2003. Parchetul și reclamantul au făcut apel, primul pentru a obține o pedeapsă mai severă, al doilea pentru a fi achitat sau pentru a-și reduce pedeapsa. Reclamantul a propus, de asemenea, ca alți doi martori să fie ascultați. În cursul deliberărilor cu ușile închise din 20 februarie 2004, tribunalul regional din județul Heves a confirmat vinovăția reclamantului și-a purtat sentința la patru ani de închisoare. Nici reclamantul, nici avocatul său nu au fost prezenți. În raționamentul său, instanța nu a menționat propunerea de audiere a doi martori suplimentari. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT Constituția Republicii Ungare (Legea nr. XX din 1949), în părțile sale relevante, este astfel formulată art. 57. În Republica Ungară, toți indivizii sunt egali în fața legii și fiecare are dreptul ca acuzațiile penale aduse împotriva lui, precum și drepturile și obligațiile sale civile să fie examinate în cursul unui proces public și echitabil de către o instanță independentă și imparțială stabilită prin lege. (...) Persoanele care fac obiectul unei urmăriri penale beneficiază de dreptul la apărare în toate etapele procedurii. (...) 10. Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. XXXII din 1989 privind Curtea Constituțională sunt următoarele: 3) Curtea Constituțională dispune reexaminarea cauzelor penale care au făcut obiectul unei decizii definitive pronunțate pe baza unor dispoziții legale neconstituționale atunci când persoana care a soluționat cazul nu a încetat încă să suporte efectele juridice ale condamnării și când nulitatea dispoziției aplicate în aceste cauze ar duce la reducerea sau neinpolitizarea pedepsei sau a măsurii sau la scutirea sau reducerea răspunderii [penale]. art. 48 1) Orice persoană care consideră că a suferit o încălcare a drepturilor sale garantate prin Constituție din cauza aplicării unei dispoziții neconstituționale poate, dacă a epuizat toate celelalte căi de atac sau dacă nu este disponibilă nicio cale de atac, să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la o acțiune constituțională. 2) Acțiunile constituționale trebuie introduse în scris în termen de 60 de zile de la notificarea deciziei cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic. 11. Noul Cod de procedură penală (Legea nr. XIX din 1998) dispune, în părțile relevante ale acestuia, art. 346 3) Lappa se poate referi la chestiuni de fapt sau de drept.art. 353 2) Pentru a corecta o hotărâre de primă instanță nefondată, pot fi colectate noi depoziții dacă faptele nu au fost stabilite sau au fost insuficiente, (...) în cadrul unei instanțe. art. 360 (în vigoare până la 26 mai 2005) 1) În termen de 30 de zile de la primirea dosarului, președintele camerei competente organizează, pentru a examina cererea, deliberări cu ușile închise (tanácsülés ), o ședință publică (nyilvános ülés ) sau o audiere (tárgyalás . (...) Art. 361 1) Instanța de a doua instanță ține o ședință publică dacă, în cazul în care hotărârea de primă instanță este nefondată, este posibil să se stabilească faptele într-un mod exact și/sau exhaustiv în funcție de elementele care figurează în dosar sau prin deducție, sau dacă este cazul să se interogheze persoana acuzată în scopul de a preciza circumstanțele relevante pentru stabilirea pedepsei. 2) Instanța de a doua instanță convoacă la ședința publică persoanele pe care le consideră necesare pentru a interoga (...) Art. 362 1) Instanța de a doua instanță informează instanța de a doua instanță cu privire la desfășurarea ședinței publice a Parchetului și, dacă acestea nu sunt convocate, (...) pârâtul și avocatul său. (...) art. 363 2) Pentru a primi mărturiile, se organizează o audiere (...). art. 416 (dispoziții menționate anterior la art. 406 alineatul (1) litera (a) și art. 2) 1) O procedură de revizuire a unei decizii definitive pe fond poate fi inițiată atunci când (...) e) Curtea Constituțională a dispus (elrendelte) ) reexaminarea cauzei penale care a dus la o hotărâre definitivă, cu condiția ca pârâtul să nu fi încetat încă să suporte consecințele juridice care decurg din condamnarea sa sau ca pedeapsa care i-a fost aplicată (...) să nu fi fost executată pe deplin (...) sau să fie executorie în continuare (f) stabilirea răspunderii penale sau inculpatia unei sancțiuni (...) se face pe baza unei dispoziții penale a cărei inconstituționalitate a fost deja stabilită de Curtea Constituțională, dar a încetat deja să mai suporte consecințele juridice care decurg din condamnarea sa, sau pedeapsa a fost deja executată integral sau nu mai este executorie (...) 12. În decizia sa nr. 20 din 26 mai 2005, Curtea Constituțională a ținut raționamentul următor: 1) Curtea Constituțională judecă neconstituțional alineatul (1) din art. 360 din Legea nr. XIX din 1998 privind Codul de procedură penală; prin urmare, Curtea Constituțională anulează acest alineat de la data prezentei decizii. (...) 3) Curtea Constituțională consideră că, nespecificând în legea nr. XIX din 1998 privind Codul de procedură penală în care cauzele pot avea loc deliberări cu ușile închise, Parlamentul a comis o omisiune neconstituțională, deoarece nu este conformă cu principiile de securitate juridică și de echitate a procedurii. Curtea Constituțională invită Parlamentul să își îndeplinească obligațiile legislative până la 31 octombrie 2005. 4. Curtea Constituțională consideră că alineatul (1) din art. 360 din Legea nr. XIX din 1998 privind Codul de procedură penală, neconstituțional, nu poate fi aplicat în următoarele cauze, închise printr-o decizie definitivă (jogerősen befejezett ügyeiben nem alkalmazható: (...) cauze n Bf.671/2003, 29.Bf.8790/2003, 22.Bf.9924/2003, 20.Bf.XI.8046/2004, 25.Bf.VIII.8647/2004, 3.Bf.328/2003, Bf.200/2004, 1.Bf.996/2004, 1.Bf.1905/2004 și 1.Bf.184/2004. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALGUATĂ A ARTICOLULUI 6 § 1 ȘI 3 (c) DIN CONVENȚIA (INSTITUȚIA DE AUDIENȚĂ PUBLICĂ) 13. Reclamantul se plânge că instanța de apel și-a confirmat vinovăția și a înrăutățit sancțiunea care i-a fost aplicată în primă instanță în cursul unei ședințe închise în care nici el, nici avocatul său nu au fost prezenți, ceea ce consideră că constituie o încălcare a drepturilor sale la apărare garantate prin art. 6 alin. (1) și (3) din Convenție. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil [și] public (...) de către o instanță (...) care va hotărî (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul în special la (...) să se apere pe sine sau să aibă dreptul de a-și adresa un susținător ales de el și, în cazul în care nu are mijloacele de a plăti un pledant, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției sunt interogat sau interogat martorii în cauză și să obțină convocarea și interogarea martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii în cauză. ; (...) Cu privire la admisibilitate14 Guvernul susține că este necesar să se respingă cererea de neobosire a căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție, care dispune în partea sa relevantă Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne, așa cum se înțelege în conformitate cu principiile dreptului internațional general recunoscute (...). 15. Guvernul susține că reclamantul ar fi trebuit să introducă o acțiune constituțională în temeiul articolului 48 din Legea privind Curtea Constituțională. La art. 43 alineatul (3) din această lege ar permite Curții Constituționale să reexamineze cauzele penale închise în care au fost aplicate dispoziții legale neconstituționale. În plus față de constatarea încălcării drepturilor reclamantului garantate prin Constituție, Curtea Constituțională ar fi putut să îi ofere o cale de atac care i-ar fi permis să obțină despăgubiri complete pentru situația cauzată de încălcare, prin decizia de redeschidere a cauzei sale în cadrul unei proceduri de reexaminare. Zece persoane care s-ar afla în aceeași situație cu reclamantul ar fi întreprins cu succes acest demers, astfel cum ar fi demonstrat decizia nr. 20 a Curții Constituționale din 26 mai 2005 (punctul 12 de mai sus). 16. Reclamantul susține că o cale de atac nu poate fi considerată o cale de atac eficientă în sensul articolului 35 alineatul (1) decât dacă permite o protecție directă și rapidă. mai 2005 se referă la condamnările din 2003 și 2004. În orice caz, potrivit doctrinei ungare, procedura de recurs constituțională nu ar fi decât o formă specială de control abstract al dispozițiilor legislative, Curtea Constituțională nu ar avea competența de a impune interpretarea sa într-un mod obligatoriu instanțelor obișnuite în cadrul revizuirii unei hotărâri judecătorești, iar introducerea unei căi de atac la Curtea Constituțională nu ar suspenda executarea hotărârii judecătorești în cauză. În plus, caracterul efectiv al acțiunii constituționale ar fi demonstrat că, pentru ca decizia Curții Constituționale să aibă vreo greutate, ar trebui redeschisă cauza penală și ar trebui ținut un nou proces în fața instanțelor obișnuite, ceea ce ar prelungi și mai mult durata procedurii, astfel încât reclamantul ar fi fost privat de un acces direct și ușor la o acțiune internă. 17. Curtea reamintește că epuizarea căilor de atac interne se bucură în mod normal în funcție de data de la care a fost introdusă cererea în fața ei (a se vedea Baumann c. Franța, nr 33592/96, § 47, CEDH 2001-V). Această regulă nu se aplică fără excepții, care pot fi justificate de circumstanțele speciale ale fiecărui caz din speță (a se vedea Nogolica c. Croația (dec.), 77784/01, CEDO 2002-VIII). În acest caz, Tribunalul Regional a pronunțat decizia definitivă la 20 februarie 2004 și cererea a fost introdusă la 5 august a aceluiași an. În cele din urmă, la 26 mai 2005, Curtea Constituțională a anulat art. 360 alineatul (1) din noul Cod de procedură penală, care conținea dispoziția în litigiu. Cu toate acestea, art. 43 din Legea privind Curtea Constituțională, pe care reclamanții care au obținut câștig de cauză și-au întemeiat acțiunile, exista deja în momentul în care prezenta cerere a fost introdusă. 18. Cu toate acestea, Curtea constată că, atunci când Curtea Constituțională a anulat art. 360 alineatul (1), aceasta nu a dispus reexaminarea cauzelor penale ale reclamanților care au obținut câștig de cauză. Concluzia acestei instanțe potrivit căreia dispoziția anulată nu putea fi aplicată Curtea constată că situația reclamantului, care se pare că încă mai suferă consecințele juridice ale condamnării sale, este reglementată de art. 416 alineatul (1) litera (e) (fostul articol 406) din noul Cod de procedură penală. Pentru ca această dispoziție să se aplice, Curtea Constituțională trebuie să dispună în mod expres revizuirea cauzei penale (punctul 11 de mai sus in fine), permițând astfel o despăgubire completă. Cu toate acestea, Comisia nu a făcut acest lucru în cazul reclamanților în favoarea cărora a acționat, iar statul nu a explicat motivul pentru care ar fi fost diferit în cazul reclamantului dacă acesta ar fi introdus o acțiune constituțională. În această privință, Curtea constată că art. 43 alineatul (3) din Legea privind Curtea Constituțională (punctul 10 de mai sus) nu impune o reexaminare decât atunci când Ea nu este convinsă că aceste condiții sunt îndeplinite atunci când este în joc, ca în cazul de față, anularea unei dispoziții neconstituționale de natură procedurală și nu de natură materială. Pe scurt, art. 43 din Legea privind Curtea Constituțională, coroborat cu art. 416 din noul Cod de procedură penală, nu oferă garanția reclamanților într-o situație precum cea a reclamantului, chiar dacă obțin câștig de cauză, că procedura de recurs împotriva acestora va fi redeschisă și că vor obține despăgubiri pentru încălcarea drepturilor lor garantate de Convenție. 19. În aceste condiții, Curtea nu este convinsă că o acțiune constituțională ar fi constituit o acțiune efectivă pentru reclamant. În consecință, excepția preliminară a guvernului întemeiat pe neobosirea căilor de acțiune interne trebuie respinsă. În plus, Curtea constată că 3 din Convenție și nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. (...) DE CES, CURȚIA, LA L maiNANIMITATE, Declar admisibil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stanley Naismith Jean-Paul Costa Modululr Adjunct al Secțiunii Președinte
DEUXIÈME SECTION
CSIKÓS c. HONGRIE
(Requête n
o
37251/04)
ARRÊT
5 décembre 2006
05/03/2007
En l’affaire Csikós c. Hongrie,
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
Jean-Paul Costa,
président,
András Baka,
Ireneu Cabral Barreto,
Rıza Türmen,
Mindia Ugrekhelidze,
Antonella Mularoni,
Danutė Jočienė,
juges,
et de Stanley Naismith,
greffier adjoint de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 14 novembre 2006,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
37251/04) dirigée contre la République de Hongrie et dont un ressortissant de cet Etat, M.
István Csikós («
le requérant
»), a saisi la Cour le 5 août 2004 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant, qui a été admis au bénéfice de l’assistance judiciaire, est représenté par M
e
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. L. Höltzl, du ministère de la Justice et de la Police.
3.
Le requérant alléguait en particulier que le fait que la confirmation de sa culpabilité et l’augmentation de sa peine avaient été prononcées sans que lui ou son avocat ne fussent présents à la séance de la cour d’appel constituait une violation de l’article 6 §§ 1 et 3 de la Convention.
4.
Le 8 avril 2005, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. En vertu des dispositions de l’article 29 § 3 de la Convention, elle a décidé d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire.
I.
5.
Le requérant est né en 1968 et réside à Budapest.
6.
Le 18 mars 2003, le parquet de district d’Eger inculpa le requérant et deux autres individus d’extorsion aggravée. Le requérant était assisté par un avocat de son choix. A l’issue d’audiences tenues les 16 juin et 8 octobre, le tribunal de district, sur le fondement des dépositions de la victime et de plusieurs témoins, déclara le requérant coupable des charges retenues contre lui et le condamna à trois ans et demi de prison par un jugement du 13
octobre 2003.
7.
Le parquet et le requérant interjetèrent appel, le premier en vue d’obtenir une peine plus sévère, le second afin d’être acquitté ou de voir sa peine réduite. Le requérant proposa également que deux autres témoins fussent entendus.
8.
Au cours de délibérations tenues à huis clos le 20 février 2004, le tribunal régional du comté de Heves confirma la culpabilité du requérant et porta sa peine à quatre ans de prison. Ni le requérant ni son avocat n’étaient présents. Dans son raisonnement, le tribunal ne fit pas mention de la proposition d’entendre deux témoins supplémentaires.
II.
9.
La Constitution de la République de Hongrie (loi n
o
XX de 1949), en ses parties pertinentes, est ainsi libellée
:
Article 57
«
1.
En République de Hongrie, tous les individus sont égaux devant la loi et chacun a droit à ce que les accusations pénales portées contre lui ainsi que ses droits et ses obligations de caractère civil soient examinés au cours d’un procès public et équitable par un tribunal indépendant et impartial établi par la loi. (...)
3.
Les personnes faisant l’objet de poursuites pénales bénéficient des droits de la défense à tous les stades de la procédure. (...)
»
10.
Les dispositions pertinentes en l’espèce de la loi n
o
XXXII de 1989 sur la Cour constitutionnelle («
la loi sur la Cour constitutionnelle
») sont les suivantes
:
Article 43
«
3) La Cour constitutionnelle ordonne le réexamen des affaires pénales qui ont fait l’objet d’une décision définitive rendue sur le fondement de dispositions légales inconstitutionnelles lorsque la personne condamnée n’a pas encore cessé de subir les effets juridiques de la condamnation et que la nullité de la disposition appliquée dans ces affaires entraînerait la réduction ou la non-infliction de la peine ou de la mesure, ou l’exonération ou la réduction de la responsabilité [pénale]. »
Article 48
«
1) Toute personne estimant avoir subi une violation de ses droits garantis par la Constitution en raison de l’application d’une disposition inconstitutionnelle peut, si elle a épuisé toutes les autres voies de recours ou si aucun recours n’est disponible, saisir la Cour constitutionnelle d’un recours constitutionnel.
2) Les recours constitutionnels doivent être introduits par écrit dans les 60 jours suivant la notification de la décision juridiquement contraignante.
»
11.
Le nouveau code de procédure pénale (loi n
o
XIX de 1998) dispose, en ses parties pertinentes
:
Article 346
«
3) L’appel peut porter sur des questions de fait ou de droit.
»
Article 353
«
2) Pour corriger un jugement de première instance mal fondé, de nouveaux témoignages peuvent être recueillis si les faits n’ont pas été établis ou l’ont été de manière insuffisante, et ce (...) dans le cadre d’une audience.
»
Article 360 (en vigueur jusqu’au 26 mai 2005)
«
1) Dans les 30 jours suivant la réception du dossier, le président de la chambre compétente organise, pour examiner l’appel, des délibérations à huis clos (
tanácsülés
), une séance publique (
nyilvános
ülés
) ou une audience (
tárgyalás
). (...)
»
Article 361
«
1) La juridiction de deuxième instance tient une séance publique si, le jugement de première instance étant mal fondé, il est possible d’établir les faits de manière exacte et/ou exhaustive d’après les éléments figurant au dossier ou en tirant des déductions, ou s’il y a lieu d’interroger l’accusé dans le but de préciser les circonstances pertinentes pour la fixation de la peine.
2) La juridiction de deuxième instance convoque à la séance publique les personnes qu’elle juge nécessaire d’interroger (...)
»
Article 362
«
1) La juridiction de deuxième instance avertit de la tenue de la séance publique le parquet et, s’ils ne sont pas convoqués, (...) l’accusé et son avocat. (...)
»
Article 363
«
2) Pour recevoir les témoignages, une audience (...) est organisée.
»
Article 416 (dispositions figurant précédemment à l’article 406 §§ 1 a) et 2)
«
1) Une procédure de réexamen d’une décision définitive sur le fond peut être engagée lorsque
:
(...)
e) la Cour constitutionnelle a ordonné (
elrendelte
) le réexamen de l’affaire pénale qui a abouti à une décision définitive, à condition que l’accusé n’ait pas encore cessé de subir les conséquences juridiques découlant de sa condamnation ou que la peine qui lui a été infligée (...) n’ait pas encore été entièrement exécutée (...) ou soit encore exécutoire
;
f) la détermination de la responsabilité pénale ou l’infliction d’une sanction (...) s’est faite sur le fondement d’une disposition pénale dont l’inconstitutionnalité a déjà été établie par la Cour constitutionnelle, mais l’accusé a déjà cessé de subir les conséquences juridiques découlant de sa condamnation, ou la peine a déjà été entièrement exécutée ou n’est plus exécutoire (...)
»
12.
Dans sa décision n
o
20 du 26 mai 2005, la Cour constitutionnelle a tenu le raisonnement suivant
:
«
1) La Cour constitutionnelle juge inconstitutionnel le paragraphe 1 de l’article 360 de la loi n
o
XIX de 1998 sur le code de procédure pénale. Elle annule donc ledit paragraphe à compter de la date de la présente décision. (...)
3) La Cour constitutionnelle estime que, en ne précisant pas dans la loi n
o
XIX de 1998 sur le code de procédure pénale dans quelles affaires la cour d’appel peut tenir des délibérations à huis clos, le Parlement a commis une omission inconstitutionnelle car il ne s’est pas conformé aux principes de sécurité juridique et d’équité de la procédure. La Cour constitutionnelle invite le Parlement à s’acquitter de ses devoirs législatifs d’ici au 31 octobre 2005.
4) La Cour constitutionnelle juge que le paragraphe 1 de l’article 360 de la loi n
o
XIX de 1998 sur le code de procédure pénale, étant inconstitutionnel, ne peut pas être appliqué dans les affaires suivantes, closes par une décision définitive (
jogerősen befejezett ügyeiben nem alkalmazható
)
: (...) affaires n
os
Bf.671/2003, 29.Bf.8790/2003, 22.Bf.9924/2003, 20.Bf.XI.8046/2004, 25.Bf.VIII.8647/2004, 3.Bf.328/2003, Bf.200/2004, 1.Bf.996/2004, 1.Bf.1905/2004 et 1.Bf.184/2004.
»
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 §§ 1 ET 3 C) DE LA CONVENTION (ABSENCE D’AUDIENCE PUBLIQUE)
13.
Le requérant se plaint que la cour d’appel ait confirmé sa culpabilité et aggravé la sanction qui lui avait été infligée en première instance au cours d’une séance à huis clos où ni lui ni son avocat n’étaient présents, ce qu’il estime constituer une violation de ses droits de la défense garantis par l’article 6 §§ 1 et 3 de la Convention. L’article 6, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé
:
«
1.
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement [et] publiquement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle (...)
3.
Tout accusé a droit notamment à
:
(...)
c)
se défendre lui-même ou avoir l’assistance d’un défenseur de son choix et, s’il n’a pas les moyens de rémunérer un défenseur, pouvoir être assisté gratuitement par un avocat d’office, lorsque les intérêts de la justice l’exigent
;
d)
interroger ou faire interroger les témoins à charge et obtenir la convocation et l’interrogation des témoins à décharge dans les mêmes conditions que les témoins à charge
; (...)
»
A.
Sur la recevabilité
14.
Le Gouvernement soutient qu’il y a lieu de rejeter la requête pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 § 1 de la Convention, qui dispose en sa partie pertinente
:
«
1.
La Cour ne peut être saisie qu’après l’épuisement des voies de recours internes, tel qu’il est entendu selon les principes de droit international généralement reconnus (...).
»
15.
Le Gouvernement plaide que le requérant aurait dû introduire un recours constitutionnel au titre de l’article 48 de la loi sur la Cour constitutionnelle. L’article 43 § 3 de cette loi permettrait à la Cour constitutionnelle d’ordonner le réexamen des affaires pénales closes dans lesquelles des dispositions légales inconstitutionnelles ont été appliquées. En plus de constater la violation des droits du requérant garantis par la Constitution, la Cour constitutionnelle aurait pu lui offrir un recours qui lui aurait permis d’obtenir réparation complète de la situation causée par la violation, en décidant de la réouverture de son affaire dans le cadre d’une procédure de réexamen. Dix individus qui se trouveraient dans la même situation que le requérant auraient entrepris cette démarche avec succès, comme en témoignerait la décision n
o
20 de la Cour constitutionnelle du 26
mai 2005 (paragraphe 12 ci-dessus).
16.
Le requérant soutient qu’un recours ne peut être considéré comme «
effectif
» aux fins de l’article 35 § 1 que s’il permet une protection «
directe et rapide
» des droits garantis par la Convention, condition que ne remplirait pas la procédure devant la Cour constitutionnelle, puisque les affaires visées par la décision du 26 mai 2005 concernaient des condamnations datant de 2003 et 2004. Quoi qu’il en soit, selon la doctrine hongroise, la procédure de recours constitutionnel ne serait rien de plus qu’une forme particulière de contrôle abstrait des dispositions législatives, la Cour constitutionnelle n’aurait pas le pouvoir d’imposer son interprétation de manière contraignante aux juridictions ordinaires dans le cadre du réexamen d’une décision de justice et l’introduction d’un recours à la Cour constitutionnelle ne suspendrait pas l’exécution de la décision de justice concernée. En outre, l’ineffectivité du recours constitutionnel serait démontrée par le fait que, pour que la décision de la Cour constitutionnelle ait un quelconque poids, il faudrait rouvrir l’affaire pénale et tenir un nouveau procès devant les juridictions ordinaires, ce qui allongerait encore la durée de la procédure. Ainsi, le requérant aurait été privé d’un accès direct et aisé à un recours interne.
17.
La Cour rappelle que l’épuisement des voies de recours internes s’apprécie normalement en fonction de la date d’introduction de la requête devant elle (voir
Baumann c.
France
, n
o
33592/96, §
47, CEDH 2001-V). Cette règle ne va pas sans exceptions, qui peuvent être justifiées par les circonstances particulières de chaque cas d’espèce (voir
Nogolica c.
Croatie
(déc.), n
o
77784/01, CEDH 2002-VIII). Dans le cas présent, le tribunal régional a rendu la décision définitive le 20
février
2004 et la requête a été introduite le 5 août de la même année. Ultérieurement, le 26 mai 2005, la Cour constitutionnelle a annulé l’article 360 § 1 du nouveau code de procédure pénale, qui contenait la disposition litigieuse. Néanmoins, l’article 43 de la loi sur la Cour constitutionnelle, sur lequel les plaignants ayant obtenu gain de cause avaient fondé leurs recours, existait déjà au moment où la présente requête a été introduite.
18.
Cependant, la Cour observe que, lorsque la Cour constitutionnelle a annulé l’article 360 § 1, elle n’a pas ordonné le réexamen des affaires pénales des plaignants ayant obtenu gain de cause. La conclusion de cette juridiction selon laquelle la disposition annulée «
ne pouvait être appliquée
» dans des affaires qui étaient déjà closes (paragraphe 12 ci-dessus
in fine
) ne pallie pas cette absence de réexamen. La Cour note que la situation du requérant, qui apparemment subit encore les conséquences juridiques de sa condamnation, est régie par l’article
416 § 1 e) (anciennement article 406) du nouveau code de procédure pénale. Pour que cette disposition s’applique, la Cour constitutionnelle doit ordonner expressément le réexamen de l’affaire pénale (paragraphe 11 ci-dessus
in fine
), permettant ainsi une réparation complète. Cependant, elle ne l’a pas fait dans le cas des plaignants en faveur desquels elle a statué, et le Gouvernement n’a pas expliqué pour quelle raison il en aurait été différemment dans le cas du requérant si celui-ci avait introduit un recours constitutionnel. A cet égard, la Cour observe que l’article 43 § 3 de la loi sur la Cour constitutionnelle (paragraphe 10 ci-dessus) n’impose d’ordonner un réexamen que lorsque «
la nullité de la disposition appliquée dans ces affaires entraînerait la réduction ou la non-infliction de la peine ou de la mesure, ou l’exonération ou la réduction de la responsabilité [pénale]
». Elle n’est pas convaincue que ces conditions soient réunies lorsqu’est en jeu, comme en l’espèce, l’annulation d’une disposition inconstitutionnelle de nature procédurale et non de nature matérielle.
En bref, l’article 43 de la loi sur la Cour constitutionnelle, combiné avec l’article 416 (anciennement 406) du nouveau code de procédure pénale, n’apporte pas la garantie aux plaignants dans une situation telle que celle du requérant, même s’ils obtiennent gain de cause, que la procédure d’appel les concernant sera rouverte et qu’ils obtiendront réparation de la violation de leurs droits garantis par la Convention.
19.
Dans ces conditions, la Cour n’est pas convaincue qu’un recours constitutionnel aurait constitué un recours effectif pour le requérant. Il s’ensuit que l’exception préliminaire du Gouvernement tirée du non-épuisement des voies de recours internes doit être rejetée. Par ailleurs, la Cour constate que le grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article
35
§
3 de la Convention, et que la requête n’est pas irrecevable pour d’autres motifs. Il y a donc lieu de la déclarer recevable.
(...)
1.
Déclare
recevable le grief relatif à la séance d’appel tenue en l’absence du requérant (...)
(...)
Fait en anglais, puis communiqué par écrit le
5 décembre 2006, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Stanley Naismith
Jean-Paul Costa
Greffier adjoint de section
Président