ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2656/2012

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac inutilă cercetarea fondului pricinii, raportat la art. 158 din același cod; Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a înaltei Curți de Casație și Justiție; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 453 din 12 iulie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele concursului pentru ocuparea a 2 posturi vacante de magistrat-asistent, din data de 15 mai 2011, și a luat act de dispozițiile Hotărârii nr. 523 din 30 iunie 2011 a Secției pentru judecători, prin care s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru numirea în funcția de magistrat-asistent la I.C.C.J.

- S.C.A.F. a petentei. Împotriva Hotărârii nr. 453 din 12 iulie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs petenta, solicitând anularea parțială, în ceea ce o privește pe aceasta. Analizând excepția de ordine publică a necompetenței materiale - în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pot fi atacate direct cu recurs la înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal hotărârile Plenului C.S.M.

privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. Cum hotărârea contestată în cauză nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, întrucât nu privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 317/2004, susmenționate, ci ale Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materie. Așa fiind, competența materială și teritorială de soluționare a cererii formulate de petentă se stabilește în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din acest din urmă act normativ și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., determinat fiind rangul autorității publice intimate. Cum C.S.M. poate fi încadrat în categoria autorităților publice centrale, competența de soluționare a cererii deduse judecății revine Curții de Apel București - secția contencios administrativ și fiscal.

Față de cele arătate, în raport cu dispozițiile art. 158 alin. (1), (3) și (4) C. proc. civ., înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale invocată de autoritatea intimată și va trimite cauza la Curtea de Apel București - secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială. Trimite cauza privind pe Z.M., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, la Curtea de Apel București - secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2012.