ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2656/2012

În temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanța se va

pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac inutilă

cercetarea fondului pricinii, raportat la art. 158 din același cod;

Analizând

cu prioritate excepția necompetenței materiale a înaltei Curți de Casație și

Justiție;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Hotărârea nr. 453 din 12 iulie 2011, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a validat rezultatele concursului pentru ocuparea a 2 posturi

vacante de magistrat-asistent, din data de 15 mai 2011, și a luat act de

dispozițiile Hotărârii nr. 523 din 30 iunie 2011 a Secției pentru judecători,

prin care s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru numirea

în funcția de magistrat-asistent la I.C.C.J. - S.C.A.F. a petentei.

Împotriva

Hotărârii nr. 453 din 12 iulie 2011 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

petenta, solicitând anularea parțială, în ceea ce o privește pe aceasta.

Analizând

excepția de ordine publică a necompetenței materiale - în

conformitate cu prevederile art. 137 C. proc.

civ., înalta Curte de Casație

și Justiție constată că este întemeiată.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind

Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, pot fi atacate direct cu recurs la înalta Curte de

Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal hotărârile

Plenului C.S.M. privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Cum

hotărârea contestată în cauză nu face parte din categoria celor

prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004,

întrucât nu privește cariera și

drepturile judecătorilor și

procurorilor, nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 317/2004,

susmenționate, ci ale Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în

materie.

Așa

fiind, competența materială și teritorială de soluționare a cererii formulate

de petentă se stabilește în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din

acest din urmă act normativ și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., determinat fiind

rangul autorității publice intimate.

Cum

C.S.M. poate fi încadrat în categoria autorităților publice centrale,

competența de soluționare a cererii deduse judecății revine Curții de Apel

București - secția contencios administrativ și fiscal.

Față de cele arătate, în raport cu dispozițiile art. 158 alin.

(1), (3) și (4) C. proc. civ., înalta Curte va admite excepția necompetenței

materiale invocată de autoritatea intimată și va trimite cauza la Curtea de

Apel București - secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, spre

competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

de necompetență materială.

Trimite

cauza privind pe Z.M., în contradictoriu cu Consiliul Superior al

Magistraturii, la Curtea de Apel București - secția a VlII-a de contencios

administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai

2012.