ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1062/2011

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 233 din 3 iunie

2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2957/63/2010, în baza art.

174, 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I., deținut în

Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la 15 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen.

S-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a,

lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale

aplicate perioada detenției preventive, de la 23 ianuarie 2010 la zi, și

menține starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat un cuțit cu mâner

negru, cu lungimea de 26,5 cm și lățimea lamei de 2,1 cm.

A fost obligat

inculpatul la 50.000 RON, despăgubiri civile cu titlu de daune morale către

minorul H.L., fiul său, și la 2.109 RON, cheltuieli judiciare statului, din

care 591 RON, taxe pentru întocmirea actelor medico-legale, 920 RON onorarii

avocat oficiu la urmărirea penală și în faza de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul locuia în

comuna D., jud. Dolj, împreună cu victima - soția sa, H.E. și cei doi copii, N.

- major și L., în vârstă de 13 ani.

În seara zilei de 23

ianuarie 2010, după o ceartă banală, inculpatul, aflat într-o stare de

surescitare nervoasă, a luat cuțitul pe care până atunci îl folosise soția sa

și i-a aplicat acesteia o lovitură puternică în piept, spre inimă.

Realizând gravitatea

faptei, inculpatul a fugit din casă.

Victima a decedat

aproape instantaneu.

Auzind zgomotul

produs de căderea mamei, fiul acesteia, N., aflat într-o cameră alăturată, a

intrat în încăperea unde s-a produs fapta, văzându-l pe tatăl său ieșind

precipitat pe ușă.

Inculpatul a fugit și

s-a ascuns în pătulul din spatele casei, iar apoi auzind că soția sa a murit, a

înfipt cuțitul în balustrada scării și s-a refugiat în locuința martorilor I.I.

și A., solicitând anunțarea organelor de poliție.

Victima a decedat

datorită hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi tăiate-înțepate,

transfixiante, prin miocard.

Materialul probator

administrat, inclusiv declarațiile de recunoaștere a faptei date de inculpat,

confirmă vinovăția acestuia.

II. Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul.

Apelul parchetului a

vizat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii primei instanțe, în condițiile în

care a fost soluționată în mod greșit latura civilă a cauzei, cu încălcarea

dispozițiilor art. 17 C. proc. pen.

Contrar dispozițiilor

art. 94 alin. (3) C. fam., inculpatul nu a fost obligat la plata unei prestații

lunare periodice, în condițiile în care, victima era obligată, potrivit legii,

la această prestație, încălcându-se, totodată, procedura de citare a minorului

și a reprezentantului legal al acestuia.

Totodată, s-a

criticat greșita individualizare a pedepsei în raport de prevederile art. 72 și

52 C. pen., circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, gradul de pericol

social al acesteia impunând aplicarea unei pedepse mai severe.

Apelul inculpatului a

vizat greșita individualizare a pedepsei aplicate, față de circumstanțele

personale ale acesteia, atitudinea sinceră și cooperantă pe parcursul

procesului penal, lipsa antecedentelor penale fiind elemente ce se încadrează

în categoria circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și cărora

instanța de fond nu le-a dat eficiență.

Prin Decizia penală

nr. 253 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova a fost admis apelul

parchetului și obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON lunar, începând cu

23 octombrie 2010 și până la încetarea dreptului.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței.

A fost respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat și menținută starea de arest a acestuia.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs inculpatul.

Invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., el solicită

admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, rejudecând, să se reducă

pedeapsa aplicată.

Recursul declarat

este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Instanța de fond a

stabilit, iar cea de apel a confirmat, o pedeapsă just individualizată în

raport de criteriile prevăzute de art. 72 din C. pen.

S-au avut în vedere

pe de o parte reacția extrem de violentă, surprinzătoare și nejustificată a

inculpatului, care a produs moartea propriei soții, dar și atitudinea sa

sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal, cât și lipsa

antecedentelor penale - elemente care evaluate au determinat aplicarea unei

pedepse la limita minimului special prevăzut de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul H.I. împotriva Deciziei penale nr.

253 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, de la 23

ianuarie 2010 la 18 martie 2011.

Obligă recurentul-inculpat

la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2011.