SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL TOPKAYA ȘI ALTELE c. TURCIA (Cercetările nr. 72317/01, 72322/01, 72327/01, 72330/01, 72332/01, 72335/01, 72342/01, 72347/01, 72349/01, 72351/01, 72357/01, 72352/01, 72362/01, 72366/01 și 72372/01) HOTĂRÂREA STRASBURG.5 decembrie 2006 DEFINITIVF 05/03/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 Õ 2 din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Topkaya și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B.
Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni, Jočienė, judecători și domnul Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera Consiliului la 14 noiembrie 2006, hotărârea a fost adoptată la această dată, la data inițială a procedurii, se găsesc șaptesprezece cereri (n 72317/01, 72322/01, 72327/01, 72330/01, 72332/01, 72335/01, 72340/01, 72342/01, 72347/01, 72348/01, 72349/01, 72351/01, 72357/01, 72362/01, 72366/01 și 72372/01) îndreptate împotriva Republicii Turcia și ale căror 18 resortisanți ai acestui stat ( 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv a Convenției privind drepturile omului). Reclamanții, ale căror nume și date de naștere sunt prezentate în anexă, sunt reprezentați de dl E. Erkan, avocat la Afyon.
Guvernul turc ( mai puțin) nu a desemnat un agent pentru procedura în fața Curții. Invocând art. 1 din Protocolul nr. În primul rând, reclamanții s-au plâns de întârzierea pe care l-au luat landurile în plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. La 11 octombrie 2005, președintele Camerei a decis să comunice cererile guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (3) din Convenție, el a decis să examineze în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei.
În conformitate cu art. 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO L 83, 27.3.1999, p. 1). În 1997, instanța le-a acordat indemnizații suplimentare de expropriere însoțite de dobânzi restante simple la rata legală. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. În 1999, administrația le-a revocat reclamanților indemnizațiile suplimentare de expropriere în două etape. 10. Detaliile figurează în tabelul următor: ȘI DENUMIRILE REQUERANȚELOR DUPĂ JUDECĂTORUL INDUMITELOR COMP SUPLIMENTARE ÎN CURȚII DE CASETE ÎN CURȚII DE CASETE DIN CURȚII DE CASETE DIN CURȚIA DE CASETE DIN CURȚII DE CASETE DIN CURȚILE COMPETENȚELOR COMPETENȚELOR DE ASIGURARE DIN PORTOFORI (TRL) 72317/01, introdusă la 5 ianuarie 2000, de Yusuf Topkaya 16.06.1997 403 200 000 15.09.1997.
19.04.1999 15.07.1999 403 200 000 + 422 352 000 825 552 000 (total) 72322/01, introdusă la 5 ianuarie 2000, de Abdullah Y introdusă la 5 ianuarie 2000, de Zehra Vezirolu 12.06.1997 393 000 000 15.09.1997 19.04.1999 15.07.1999 393 000 000 393 982 500 786 982 500 (total) 72332/01 [1] , introdusă la 6 ianuarie 2000, de Himmet Turnell 24.07.1997 225 262 500 (sumă echivalentă la 3/20 de 1 501 750 000 TRL) 27.10.1997 19.04.1999 15.07.1999 225 262 500 + 168 383 383 393 646 218 (total) (sumă echivalentă cu 3/20 2/20) 624 308 125 TRL) 72335/01, introdusă la 7 ianuarie 2000, de Osman Karagöz 28.04.1997 183 000 23.06.1997 19.04.1999 15.07.1999 183 000 + 200 080 000 383 080 000 (total) 72340/01, introdusă la 6 ianuarie 2000, de Hamza Fidano 23.06.1997 703 417 876 15.09.1997 19.04.1999 15.07.1999 703 417 876 + 1 811 301 008 514 718 884 (total 72347/01, introdusă la 6 ianuarie 2000, de Rasim Durak 28.04.1997 535 500 000 23.06.1997 19.04.1999 15.1999 535 500 000 + 610 470 000 145 970 000 (total) 72348/01 introdusă la 6 ianuarie 2000, de Hafize Acar 28.04.1997 216 880 000 23.06.1997 19.04.1999 15.07.1999 216 880 000 + 230 254 267 000 447 134 267 (total) 72349/01, introdusă la 6 ianuarie 2000, de Enver Kapukaya și Hüseyin Kapukaya 28.04.1997 404 600 000 23.06.1997 19.04.1999 15.07.1999 404 600 000 + 1 601 244 000 3 005 844 000 (total) 72351/01, introdusă la 7 ianuarie 2000,
de Șeh Ali Acar 23.06.1997 133 500 000 15.09.1997 19.04.1999 15.1999 133 500 000 + 624 180 000 757 680 000 (total) 72357/01, introdusă la 7 ianuarie 2000 1 ianuarie 2000, de Tuncay Ongun 02.06.1997 387 345 000 08.07.1997 19.04.1999 15.07.1999 387 345 000 + 411 231 275 798 576 275 (total) 72358/01 [2] , introdusă la 7 ianuarie 2000, de 72362/01, introdusă la 6 ianuarie 2000, Mustafa Karaduman 0505.1997 956 549 624 23.06. 1997 19.04.1999 15.07.1999 956 549 624 + 1 083 292 449 039 842 073 (total) 72366/01, introdusă la 6 ianuarie 2000, de Mesut Bal 05 05 1997 412 061 397 23.06.1997 19.04.1999 1507.1999 412 061 397 + 1 605 043 121 017 104 518 (total) 72372/01, introdusă la 6 ianuarie 2000, de Yașar Özkurt 05055. 23.06.1997 19.04.1999 15.07.1999 085 245 145 + 1 204 614 718 289 859 863 (total) II.
DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 11. Pentru dreptul și practica internă relevante în materie de expropriere, a se vedea Hotărârile Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997-IV, p. 1305-1306, §§ 13-16) și Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, §§ 17-25) ÎN  12. Curtea judecă d Reclamanții se plâng de o depreciere a indemnizațiilor suplimentare plătite cu întârziere de către administrația expropriantă, din cauza insuficienței dobânzilor moratorii în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 14. Guvernul susține că instanțele nu vor fi epuizate, așa cum prevede art. 35 alin. (1) din Convenție, căile de atac interne din lipsă de a fi exercitat în mod corect acțiunea pusă la dispoziția acestora prin art. 105 din Codul obligațiunilor. 15. Reclamanții contestă această teză. 16. Curtea reamintește că a respins o excepție similară în cauza Aka (citată, pp. 2678). 2679, § 34-37.
Curtea constată că, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș, susmenționat) și ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acțiunile trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond; într-adevăr, Curtea constată că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. II. PE FONDUL 18. Curtea a tratat în repetate rânduri chestiuni similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Hotărârile citate anterior Akkuș, p. 1310, § 30-31, și Aka, p. 2682.§ 50-51). 19. În speță, aceasta constată că, în observațiile sale, Ön Õ a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazurile prezente.
Comisia constată că întârzierea în plata unei despăgubiri suplimentare acordate de instanțele interne nu este imputată decât administrației expropriante, care le-a făcut astfel proprietarilor un prejudiciu distinct care adaugă la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a rupt echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 20. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. III.
PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 21. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă mai mult decât mai puțin decât sunt pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită, pentru fiecare cerere, o sumă globală de 5 500 EUR (EUR) pentru daune materiale și morale, inclusiv cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții și solicită, de asemenea, 2 500 EUR (5 000 de noi cărți turcești (YTL)) pentru cheltuieli de avocatură.
23. Guvernul contestă aceste pretenții.
24. Având în vedere modul de calcul adoptat în hotărârea Akkuș (citată anterior, p. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă reclamanților sau titularilor de drepturi ai reclamanților în legătură cu prejudiciul material următoarele sume: 960 EUR pentru Yusuf Topkaya (solicitarea nr. 72317/01) 500 EUR pentru Abdullah Y 920 EUR la Zehra Veziroulu (solicitarea nr. 72330/01) 690 EUR la Himmet Tuncel (solicitarea nr. 72332/01) 730 EUR la Osman Karagöz (solicitarea nr. 72335/01) 900 EUR la Hamza Fidanouilu (solicitarea nr. 723440/01) 250 EUR la Mehmet Ali Özata (solicitarea nr. 72342/01) 290 EUR la Rasim Durak (solicitarea nr. 72347/01) 840 EUR la Hafize Acar (solicitarea nr. 72348/01) 500 EUR la Enver și Hüseyin Kapukaya, în comun (solicitarea nr. 72349/01) 500 EUR la Șeh Ali Acar (solicitarea nr. 72351/01) 1 230 EUR la Tuncay Ongun (solicitarea nr. 72357/01) 410 EUR la mail (solicitarea nr. 72351/01) 110 EUR la Mustafa Karadunman (solicitarea nr. 72362/01) 500 EUR la Mesut Bal (solicitarea nr. 72366/01) ; și 520 EUR la Yașar Özkurt (solicitarea nr. 72372/01).
25. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. Comisioane și cheltuieli de judecată 26. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră că este rezonabil să acorde în comun reclamanților suma de 1 000 EUR, în acest sens, toate costurile. Interese moratorii 27. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.
PE CESURI, CURȚA, LA Într-UNANIMITATE, hotărăște să unească cererile Declară cererile admisibile A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. faptul că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit de solicitanți afirmă că statul pârât trebuie să plătească, reclamanților sau titularilor de drepturi ai reclamanților în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume,
care urmează să fie convertite în cărți turcești noi la rata aplicabilă la data plății pentru daune materiale 960 EUR (9 100 60 EUR) la Yusuf Topkaya (solicitarea nr. 72317/01) 500 EUR (cinci mii cinci sute EUR) la Abdullah Y 920 EUR (nouă sute douăzeci EUR) la Zehra Vezirolu (solicitarea nr. 72330/01) 690 EUR (șase sute nouăzeci de euro) la Himmet Tuncel (solicitarea nr. 72332/01) 730 EUR (șapte sute treizeci de euro) la Osman Karagöz (solicitarea nr. 72335/01) 900 EUR (nouă sute EUR) la Hamza Fidanouilu (solicitarea nr. 723440/01) 250 EUR (patru mii două sute cincizeci de euro) la Mehmet Ali Özata (solicitarea nr. 72342/01) 290 EUR (două mii două sute nouăzeci de euro) la Rasim Durak (solicitarea nr. 72347/01) 840 EUR (opt sute patruzeci de euro) la Hafize Acar (solicitarea nr. 72348/01) 500 EUR (cinci mii cinci sute de euro) la Enver și Hüseyin Kapukaya,
împreună (solicitarea nr. 72349/01) 500 EUR (cinci mii cinci sute de euro) la Șeh Ali Acar (solicitarea nr. 72351/01) 1 230 EUR (o mie două sute treizeci de euro) la Tuncay Ongun (solicitarea nr. 72357/01) 410 EUR (patru sute zece euro) la Mesut Bal (solicitarea nr. 72366/01) 110 EUR (patru mii o sută zece euro) la Mustafa Karadunman (solicitarea nr. 72362/01) 500 EUR (cinci mii cinci sute de euro) la Mesut Bal (solicitarea nr. 72366/01) și 520 EUR (patru mii cinci sute douăzeci de euro) la Yașar Özkurt (solicitarea nr. 72372/01) ii. pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 1 000 EUR (mii EUR), împreună cu reclamanții (iii.
plus orice sumă care poate fi datorată din sumele de mai sus cu titlu de TVA de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 05 decembrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Naismith J.-P.
Costa Grefier Adjunct Președinte A N E X E Numele reclamanților Cerere nr. 72317/01 : Yusuf Topkaya Cerere nr. 72322/01 : Abdullah Yld Electroluxz Cerere nr. 72327/01 : Arif Tat Cerere n 72330/01 : Zehra Veziro : Osman Karagöz Cerere nr 723440/01 : Hamza Fidanouilu Cerere nr. 72342/01 : Mehmet Ali Özata Cerere n 72347/01 : Rasim Durak Cerere nr. 72348/01 : Hafize Acar Cerere nr. 72349/01 : Enver Kapukaya și Hüseyin Kapukaya Cerere n 72351/01 : Șeh Ali Acar Cerere n 72357/01 : Tuncay Ongun Cerere n 72350/01 : brahim Elmas Cerere n 72362/01 : Mustafa Karaduman Cerere n 72366/01 : Mesut Bal Cerere n 72372/01 : Yașar Özkurt Reclamantul, la o lună de cinci coproprietari ai terenului Õ, este primit plata celor 3/20 din suma totală acordată de instanță.
Reclamantul, la una din nouă coproprietari ai terenului Õ, are dreptul la plata a trei/24 din suma totală acordată de instanță.
AFFAIRE TOPKAYA ET AUTRES c. TURQUIE (Requêtes n os 72317/01, 72322/01, 72327/01, 72330/01, 72332/01, 72335/01, 72340/01, 72342/01, 72347/01, 72348/01, 72349/01, 72351/01, 72357/01, 72358/01, 72362/01, 72366/01 et 72372/01) ARRÊT STRASBOURG .5 décembre 2006 DÉFINITIF 05/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Topkaya et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , I. Cabral Barreto , R. Türmen , M. Ugrekhelidze , M mes A. Mularoni, D. Jočienė, juges , et de M. S. Naismith, greffier adjoint de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 14 novembre 2006, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouvent dix sept requêtes (n os 72317/01, 72322/01, 72327/01, 72330/01, 72332/01, 72335/01, 72340/01, 72342/01, 72347/01, 72348/01, 72349/01, 72351/01, 72357/01, 72358/01, 72362/01, 72366/01 et 72372/01) dirigées contre la République de Turquie et dont dix huit ressortissants de cet Etat (« les requérants ») avaient saisi la Cour européenne des Droits de l’Homme (« la Cour »), en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants, dont les noms et les dates de naissance figurent en annexe, sont représentés par M e E. Erkan, avocat à Afyon. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent pour la procédure devant la Cour.
3.Invoquant l’article 1 er du Protocole n o 1, les requérants se plaignaient notamment du retard pris par l’Etat dans le paiement des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie.
4.Les requêtes ont été attribuées à la deuxième section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d’examiner l’affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l’article 26 § 1 du règlement.
5.Le 11 octobre 2005, le président de la chambre a décidé de communiquer les requêtes au Gouvernement. Se prévalant des dispositions de l’article 29 § 3 de la Convention, il a décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le bien-fondé de l’affaire. EN FAIT I.
6. Le ministère de l’Aménagement du territoire (« l’administration ») procéda à l’expropriation de terrains appartenant aux requérants et sis à Dinar, en vue du réaménagement de la zone à la suite du tremblement de terre survenu en 1995.
7.Les requérants, en désaccord avec les montants payés par l’administration, introduisirent des recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Dinar (« le tribunal »).
8.En 1997, le tribunal leur accorda des indemnités complémentaires d’expropriation assorties d’intérêts moratoires simples au taux légal. Ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs.
9.En 1999, l’administration versa aux requérants les indemnités complémentaires d’expropriation en deux temps.
10.Les détails figurent dans le tableau suivant : REQUETES
en anciennes livres turques (TRL) (Les intérêts et les frais d’avocats ne sont pas inclus)
(TRL) n o 72317/01, introduite le 5 janvier 2000, par Yusuf Topkaya 16.06.1997 403 200 000 15.09.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 403 200 000 et + 422 352 000 825 552 000 (total) n o 72322/01, introduite le 5 janvier 2000, par Abdullah Yıldız 14.08.1997 4 832 000 000 22.10.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 4 832 000 000 et + 4 159 546 667 8 991 546 667 (total) n o 72327/01, introduite le 5 janvier 2000, par Arif Tat 24.07.1997 357 447 226 27.10.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 357 447 226 et + 376 808 951 734 256 177 (total) n o 72330/01, introduite le 5 janvier 2000, par Zehra Veziroğlu 12.06.1997 393 000 000 15.09.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 393 000 000 et + 393 982 500 786 982 500 (total) n o 72332/01 [1] , introduite le 6 janvier 2000, par Himmet Tuncel 24.07.1997 225 262 500 (somme équivalant alors à 3/20 de 1 501 750 000 TRL) 27.10.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 225 262 500 et + 168 383 718 393 646 218 (total) (somme équivalant à 3/20 de 2 624 308 125 TRL) n o 72335/01, introduite le 7 janvier 2000, par Osman Karagöz 28.04.1997 183 000 000 23.06.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 183 000 000 et + 200 080 000 383 080 000 (total) n o 72340/01, introduite le 6 janvier 2000, par Hamza Fidanoğlu 12.06.1997 328 164 403 15.09.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 328 164 403 et + 374 107 419 702 271 822 (total) n o 72342/01, introduite le 6 janvier 2000,
par M. Ali Özata 23.06.1997 1 703 417 876 15.09.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 1 703 417 876 et + 1 811 301 008 3 514 718 884 (total ) n o 72347/01, introduite le 6 janvier 2000, par Rasim Durak 28.04.1997 535 500 000 23.06.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 535 500 000 et + 610 470 000 1 145 970 000 (total) n o 72348/01 introduite le 6 janvier 2000, par Hafize Acar 28.04.1997 216 880 000 23.06.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 216 880 000 et + 230 254 267 447 134 267 (total) n o 72349/01, introduite le 6 janvier 2000, par Enver Kapukaya et Hüseyin Kapukaya 28.04.1997 1 404 600 000 23.06.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 1 404 600 000 et + 1 601 244 000 3 005 844 000 (total) n o 72351/01, introduite le 7 janvier 2000, par Șeh Ali Acar 23.06.1997 6 133 500 000 15.09.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 6 133 500 000 et + 6 624 180 000 12 757 680 000 (total) n o 72357/01, introduite le 7 janvier 2000, par Tuncay Ongun 02.06.1997 387 345 000 08.07.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 387 345 000 et + 411 231 275 798 576 275 (total) n o 72358/01 [2] , introduite le 7 janvier 2000, par İbrahim Elmas 23.06.1997 157 482 690 (somme équivalant alors à 3/24 de 1 259 861 524 TRL) 15.09.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 157 482 690 et + 171 787 368 329 270 058 (total) (somme équivalant à 3/24 de 2 634 160 470 TRL) n o 72362/01, introduite le 6 janvier 2000, Mustafa Karaduman 05.05.1997 956 549 624 23.06.
1997 19.04.1999 et 15.07.1999 956 549 624 et + 1 083 292 449 2 039 842 073 (total) n o 72366/01, introduite le 6 janvier 2000, par Mesut Bal 05 05 1997 1 412 061 397 23.06.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 1 412 061 397 et + 1 605 043 121 3 017 104 518 (total) n o 72372/01, introduite le 6 janvier 2000, par Yașar Özkurt 05.05.1997 1 065 245 145 23.06.1997 19.04.1999 et 15.07.1999 1 085 245 145 et + 1 204 614 718 2 289 859 863 (total) II.
11. Pour le droit et la pratique internes pertinents en matière d’expropriation, voir les arrêts Akkuș c. Turquie (9 juillet 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-IV, pp. 1305-1306, §§ 13-16) et Aka c. Turquie (23 septembre 1998, Recueil 1998 ‑ VI, pp. 2674 ‑ 2676, §§ 17-25) EN DROIT
12.La Cour juge d’emblée qu’il y a lieu de joindre les requêtes en vertu de l’article 42 § 1 de son règlement. I.
13. Les requérants se plaignent d’une dépréciation des indemnités complémentaires versées avec retard par l’administration expropriante, en raison de l’insuffisance des intérêts moratoires par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie. Ils invoquent à cet égard l’article 1 du Protocole no 1, ainsi libellé : « Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international. Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes.
»
14.Le Gouvernement soutient que les requérants n’ont pas épuisé, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention, les voies de recours internes faute d’avoir correctement exercé le recours mis à leur disposition par l’article 105 du code des obligations.
15.Les requérants contestent cette thèse.
16.La Cour rappelle qu’elle a rejeté une exception semblable dans l’affaire Aka (précitée, pp. 2678 ‑ 2679, §§ 34-37). Elle n’aperçoit aucun motif de se départir de sa précédente conclusion.
17.La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence (voir, notamment, Akkuș, précité) et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que les requêtes doivent faire l’objet d’un examen au fond. Elle constate en effet qu’elles ne se heurtent à aucun autre motif d’irrecevabilité. II.
18. La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celles des cas d’espèce et a constaté la violation de l’article 1 du Protocole n o 1 (voir les arrêts précités Akkuș , p. 1310, §§ 30-31, et Aka , p. 2682, §§ 50-51).
19.En l’espèce, elle note que, dans ses observations, le Gouvernement n’a fourni aucun fait ni argument convainquant pouvant mener à une conclusion différente dans les cas présents. Elle constate que le retard pris dans le paiement de l’indemnité complémentaire accordée par les juridictions internes n’est imputable qu’à l’administration expropriante, qui a ainsi fait subir aux propriétaires un préjudice distinct s’ajoutant à l’expropriation de leurs biens. C’est ce retard qui amène la Cour à considérer que les requérants ont eu à supporter une charge spéciale et exorbitante qui a rompu le juste équilibre devant régner entre les exigences de l’intérêt général et la sauvegarde du droit au respect des biens.
20.Par conséquent, il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n o 1. III.
21. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
22.Les requérants réclament, pour chacune des requêtes, une somme globale de 5 500 euros (EUR) au titre de dommage matériel et moral, y inclus les frais et dépenses encourus devant les juridictions internes et la Cour. Ils réclament, par ailleurs, 2 500 EUR (5 000 nouvelles livres turques (YTL)) au titre de frais d’avocat.
23.Le Gouvernement conteste ces prétentions.
24.Considérant le mode de calcul adopté dans l’arrêt Akkuș (précité, p. 1311, §§ 35-36 et 39) et à la lumière des données économiques pertinentes, la Cour accorde aux requérants ou aux ayants droit des requérants au titre du dommage matériel les sommes suivantes: - 960 EUR à Yusuf Topkaya (requête n o 72317/01) ; - 5 500 EUR à Abdullah Yıldız (requête n o 72322/01) ; - 750 EUR à Arif Tat (requête n o 72327/01) ; - 920 EUR à Zehra Veziroğlu (requête n o 72330/01) ; - 690 EUR à Himmet Tuncel (requête n o 72332/01) ; - 730 EUR à Osman Karagöz (requête n o 72335/01) ; - 900 EUR à Hamza Fidanoğlu (requête n o 72340/01) ; - 4 250 EUR à Mehmet Ali Özata (requête n o 72342/01) ; - 2 290 EUR à Rasim Durak (requête n o 72347/01) ; - 840 EUR à Hafize Acar (requête n o 72348/01) ; - 5 500 EUR à Enver et Hüseyin Kapukaya, conjointement (requête n o 72349/01) ; - 5 500 EUR à Șeh Ali Acar (requête n o 72351/01) ; - 1 230 EUR à Tuncay Ongun (requête n o 72357/01) ; - 410 EUR à İbrahim Elmas (requête n o 72358/01) ; - 4 110 EUR à Mustafa Karaduman (requête n o 72362/01) ; - 5 500 EUR à Mesut Bal (requête n o 72366/01) ; et - 4 520 EUR à Yașar Özkurt (requête n o 72372/01).
25.Quant au préjudice moral, la Cour estime que, dans les circonstances de l’espèce, le constat de violation constitue en soi une satisfaction équitable suffisante. B. Frais et dépens
26.Compte tenu des éléments en sa possession et de sa jurisprudence en la matière, la Cour juge raisonnable d’accorder conjointement aux requérants, à ce titre, la somme de 1 000 EUR tous frais confondus. C. Intérêts moratoires
27.La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À l’UNANIMITÉ, 1. Décide de joindre les requêtes ; 2. Déclare les requêtes recevables ; 3. Dit qu’il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n o 1 ; 4. Dit que le constat de violation constitue en soi une satisfaction équitable suffisante quant au préjudice moral subi par les requérants ; 5. Dit a) que l ’ État défendeur doit verser, aux requérants ou aux ayants droit des requérants dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, les sommes suivantes, à convertir en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du versement : i. pour dommage matériel - 960 EUR (neuf cent soixante euros) à Yusuf Topkaya (requête n o 72317/01) ; - 5 500 EUR (cinq mille cinq cents euros) à Abdullah Yıldız (requête n o 72322/01) ; - 750 EUR (sept cent cinquante euros) à Arif Tat (requête n o 72327/01) ; - 920 EUR (neuf cent vingt euros) à Zehra Veziroğlu (requête n o 72330/01) ; - 690 EUR (six cent quatre-vingt-dix euros) à Himmet Tuncel (requête n o 72332/01) ; - 730 EUR (sept cent trente euros) à Osman Karagöz (requête n o 72335/01) ; - 900 EUR (neuf cents euros) à Hamza Fidanoğlu (requête n o 72340/01) ; - 4 250 EUR (quatre mille deux cent cinquante euros) à Mehmet Ali Özata (requête n o 72342/01) ; - 2 290 EUR (deux mille deux cent quatre-vingt-dix euros) à Rasim Durak (requête n o 72347/01) ; - 840 EUR (huit cent quarante euros) à Hafize Acar (requête n o 72348/01) ; - 5 500 EUR (cinq mille cinq cents euros) à Enver et Hüseyin Kapukaya, conjointement (requête n o 72349/01) ; - 5 500 EUR (cinq mille cinq cents euros) à Șeh Ali Acar (requête n o 72351/01) ; - 1 230 EUR (mille deux cent trente euros) à Tuncay Ongun (requête n o 72357/01) ; - 410 EUR (quatre cent dix euros) à İbrahim Elmas (requête n o 72358/01) ; - 4 110 EUR (quatre mille cent dix euros) à Mustafa Karaduman (requête n o 72362/01) ; - 5 500 EUR (cinq mille cinq cents euros) à Mesut Bal (requête n o 72366/01) ; et - 4 520 EUR (quatre mille cinq cent vingt euros) à Yașar Özkurt (requête n o 72372/01) ; ii. pour frais et dépens 1 000 EUR (mille euros), conjointement aux requérants ; iii. plus tout montant pouvant être dû sur les sommes ci-dessus au titre d’impôts ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 6. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 05 décembre 2006 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. S. Naismith J.-P. Costa Greffier adjoint Président A N N E X E Noms des requérants Requête n o 72317/01 : Yusuf Topkaya Requête n o 72322/01 : Abdullah Yıldız Requête n o 72327/01 : Arif Tat Requête n o 72330/01 : Zehra Veziroğlu Requête n o 72332/01 : Himmet Tuncel Requête n o 72335/01 : Osman Karagöz Requête n o 72340/01 : Hamza Fidanoğlu Requête n o 72342/01 : Mehmet Ali Özata Requête n o 72347/01 : Rasim Durak Requête n o 72348/01 : Hafize Acar Requête n o 72349/01 : Enver Kapukaya et Hüseyin Kapukaya Requête n o 72351/01 : Șeh Ali Acar Requête n o 72357/01 : Tuncay Ongun Requête n o 72358/01 : İbrahim Elmas Requête n o 72362/01 : Mustafa Karaduman Requête n o 72366/01 : Mesut Bal Requête n o 72372/01 : Yașar Özkurt 1. Le requérant, l’un de cinq copropriétaires du terrain litigieux, s’est vu payé les 3/20 de la somme totale octroyée par le tribunal. 1. Le requérant, l’un de neuf copropriétaires du terrain litigieux, s’est vu payé les 3/24 de la somme totale octroyée par le tribunal.