ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5300/2012

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, Sindicatul liber din învățământ în

numele și pentru reclamanta L.M.I. a chemat în judecată pe pârâții Școala cu

clasele I-VIII nr. 54, Consiliul local al sectorului 3 și Primăria sector 3

solicitând obligarea acestora la calcularea indemnizației de concediu de odihnă

aferent anului școlar 2009-2010 în cuantum integral, fără aplicarea diminuării

de 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010 în conformitate cu prevederile legale

aflate în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu, plata diferenței

dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul

de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, precum și obligarea pârâților

Primăria sector 3 și Consiliul local sector 3 la asigurarea finanțării pentru

plata acestor sume.

Prin Sentința civilă

nr. 1573 din 17 februarie 2012 Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. coroborate

cu art. 284 alin. (2) C. muncii competența de soluționare a litigiilor de muncă

revine tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul.

Art. 159 alin. (3) C.

proc. civ. prevede că necompetența este de ordine publică când pricina este de

competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, iar

art. 19 C. proc. civ. prevede că părțile pot conveni ca pricinile privitoare la

bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care sunt competente

teritorial, afară de cazurile prevăzute de art. 13 - 16 C. proc. civ.

Tribunalul Olt prin

Sentința nr. 765 din 26 aprilie 2012 a declinat competența în favoarea

Tribunalului București și constatând ivit conflictul negativ de competență a

trimis cauza Înaltei  Curți  de  Casație  și  Justiție   în  vederea

soluționării conflictului.

În motivarea soluției

sale Tribunalul Olt a reținut că acțiunea este formulată de Sindicatul liber

din învățământ, cu sediul în București, persoană juridică distinctă de cea a

membrilor de sindicat.

S-a reținut incidența

dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, art. 269 alin. (2) C. muncii, art.

2 lit. c) C. proc. civ. și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția

aceleiași Curți de Apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. -

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de

competență a fost generat de interpretarea și aplicarea art. 284 C. muncii, în

sensul că dacă sindicatul poate fi considerat reclamant în litigiile ce privesc

raporturile de muncă, astfel încât competența de soluționare a acestor acțiuni

să fie stabilită în raport de sediul acestuia.

Conform art. 28 alin.

(2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 „în exercitarea atribuțiilor prevăzute

la alin. 1 sau de apărare a drepturilor membrilor de sindicat/organizațiile

sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv

de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de

un mandat expres din partea celor în cauză".

Legiuitorul

recunoaște legitimarea procesuală activă a organizațiilor sindicale, chiar dacă

nu prevede explicit o atare calitate, atâta timp cât acestea pot formula cereri

în justiție, salariatul având dreptul de a se opune fie la introducerea

acțiunii, fie la continuarea ei.

Această prevedere

legală are caracter de normă specială în raport de dispozițiile art. 222 C.

muncii care dispun: „la cererea membrilor săi sindicatele pot să îi reprezinte

pe aceștia în cadrul conflictelor de drepturi" aplicându-se cu prioritate

față de norma de drept comun, în aplicarea regulii specialia generalibus

derogant.

Intenția

legiuitorului ca sindicatul să acționeze chiar în calitate de reclamant este

confirmată de interpretarea istorico-teleologică a normei din art. 28 alin. (2)

enunțat mai sus.

Prin noua

reglementare ce a abrogat expres Legea nr. 54/2003 cu începere de la data de 12

mai 2011 - Legea dialogului social nr. 62/2011 - la art. 28 a fost adăugat

alin. (3) (fără a se modifica alin. (2) ) în care se prevede explicit că „În

exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) organizațiile sindicale

au calitate procesuală activă”.

Ca atare, conform

art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea

nr. 54/2003, art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și art. 284 C. muncii,

competența soluționării cauzei revine Tribunalului București, în a cărui rază

organizația sindicală reclamantă își are sediul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG